Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 573/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 573/2008
Ședința publică din 3 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 2784/19.03.2008 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 28.08.2008 reclamantul a depus concluzii scrise iar la data de 02.09.2008 pârâta a comunicat, prin fax, întâmpinare, în 2 exemplare, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Curtea de apel, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe, cauza aflându-se în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie 2008, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, solicitând instanței anularea hotărârii nr. 2784/2008 emisă de pârâtă, recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile bănești conferite de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că tatăl său a făcut parte din detașamentele de muncă forțată în perioada 1.03.1943-10.06.1944, solicitând aplicarea Legii nr. 189/200 în calitate de moștenitor.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, pârâta s-a opus admiterii acțiunii, arătând că din actele depuse de însuși reclamant reiese că doar tatăl acestuia a făcut parte din detașamentele de muncă forțată în perioada anilor 1943-1944, nu și reclamantul însuși, prin urmare nu se încadrează în sfera de aplicare a legii.
Aceeași lege nu prevede însă nici recunoașterea și stabilirea calității de persoană persecutată etnic, prin succesiune în drepturi, singura excepție de la această regulă fiind instituită în mod expres în art. 3 al Legii nr. 189/2000, referitor la soția supraviețuitoare care nu s-a recăsătorit.
Examinând cauza prin prisma probelor administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Din certificatul nr. C/27/11.02.2008 emis de către Arhivele Naționale-Direcția Județeană B-N ( 14) reiese că tatăl reclamantul ar fi fost înrolat în detașamentele de muncă forțată sub dominație maghiară, în intervalul 1.03.1943-10.06.1944. Nu există la dosar însă nici o dovadă a faptului că el ar fi fost însoțit de către reclamant, sau că acesta din urmă ar fi fost nevoit să se refugieze.
De altfel, nici chiar reclamantul nu a susținut, prin cererea introductivă, ipoteza propriului refugiu, menționând în mod expres atât în cererea adresată casei județene de pensii, cât și în acțiunea introductivă de instanță, că solicită drepturile conferite de lege ca moștenitor.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează a reține faptul că reclamantul nu este îndreptățit la recunoașterea statutului de refugiat, nici în nume propriu și nici în calitate de moștenitor.
Pentru a dispune astfel, Curtea consideră ca fiind juste apărările pârâtei, în sensul că drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 sunt conferite în considerarea propriei calități de refugiat din motive etnice, iar nicidecum în calitate de moștenitor al unei astfel de persoane, cu singura excepție a soției supraviețuitoare care nu s-a recăsătorit, instituită de disp. art. 3.
Pe de altă parte, reclamantul nu a dovedit, nici măcar nu a afirmat, faptul că l-ar fi însoțit pe tatăl său, făcând parte și el din aceste detașamente de muncă forțată, nesusținând nici ipoteza refugiului său împreună cu vreunul din părinți sau cu altă persoană, datorat persecuțiilor etnice sau temerii de astfel de persecuții.
Față de toate cele expuse mai sus, Curtea reține că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 1 din OUG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 345/2002, potrivit căruia beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, astfel că urmează a respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în com., sat, nr. 19, jud. B-N împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, cu sediul în mun. B,-, jud. B-
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 septembrie 2008.
JUDECĂTOR GREFIER
- - - -
Red. MB/4 ex./ 4.09.2008
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
