Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1011/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1011
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Primăria, cu sediul în comuna, județ D, împotriva sentinței nr.292 pronunțată în data de 30 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Independent Funcționarii Publici personal contractual CAS D și Administrație Publică Târgoviște, în numele și pentru membrii de din cadrul Primăriei, cu sediul în Târgoviște, str.-, --C3, județ
Recursul formulat de către a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform chitanței nr.5812/2009 și timbre judiciare în cuantum de 0,3 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare, în ordinea de pe listă, nu au răspuns recurenta-pârâtă Primăria și intimatul-reclamant Sindicatul Independent Funcționarii Publici personal contractual CAS D și Administrație Publică Târgoviște, în numele și pentru membrii de din cadrul Primăriei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, timbrat și prin Serviciul Registratură s-a depus o cerere de amânare din partea apărătorului recurentei-pârâte Primăria, avocat, motivat de faptul că are de susținut o cauză la ribunalul Dâmbovița, după care,
Curtea respinge ca nemotivată cererea formulată de recurenta-pârâtă Primăria prin avocat, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin sentința nr.292 pronunțată în data de 30 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea formulată de reclamantul Sindicatul Independent Funcționari Publici Personal Contractual CAS D și Administrație Publică, în numele și pentru funcționarii publici din cadrul Primăriei comunei, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei și a obligat pârâta să plătească reclamanților, în funcție de data angajării, drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2005, până în prezent și în continuare, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici, iar prin drepturile de salarizare, aceștia nu au beneficiat de suplimentul postului și de suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare. În drept, aceste suplimente fac parte integrantă din salariul la care au dreptul funcționarii publici, așa cum reiese din dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999 republicată, iar n perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. Efectele actelor normative de suspendare au încetat la termenele prevăzute în cuprinsul lor și de la acea data s-a putut relua exercitiul dreptului dobândit, respectiv dreptul la plata suplimentelor solicitate prin acțiunea de față.
A mai reținut instanța de fond că nu au fost îndeplinite condițiile impuse de art. 53 alin.1 din Constituția României, pentru suspendarea actelor normative generatoare de drepturi, cazurile speciale privind apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, astfel că restrângerea drepturilor reclamanților nu se justifica. Dreptul la suplimentul postului și suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi recunoscute de lege, iar suspendarea anuală a acestora nu înseamnă desființarea lor, drepturile existând și în prezent, cu atât mai mult cu cât în prezent acestea nu mai sunt suspendate și nici nu au fost desființate.
Examinând pretenția concretă a reclamanților, tribunalul a conchis că ea este întemeiată, întrucât suspendarea aplicării unei norme juridice, privită ca un element legislativ, este prin excelență temporară și, la data expirării termenului suspendării, dreptul devine sau, după caz, redevine plenar. Angajatorul nu și-a executat voluntar obligația de a plăti aceste elemente ce fac parte în mod direct din salariul reclamanților, invocând suspendarea prevederilor legale privind plata acestora. În acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și din actul normativ citat. Reclamanții, așa cum recunoaște și pârâta, nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ, sporurile respective, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică. Mai mult, este de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Instanța de fond a mai constatat că potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea dreptului și al libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului.
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional 1 la convenția menționată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Primăria, considerând că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999.
Recurenta susține că dispozițiile invocate de către reclamant au fost suspendate consecutiv, respectiv art.29, 32 alin.(2) și ale art.34 alin.(2)din Legea nr.188/1999 - conform dispozițiilor art.44 din OUG nr.92/2004, aplicarea dispozițiilor lit.c) și d) ale art.29 alin.(1) din Legea nr.188/1999 - conform art.44 din aceeași ordonanță, iar după ce aceste acte normative și-au încetat aplicabilitatea, textele de lege în discuție rămân inaplicabile în condițiile în care nu există o dispoziție legală care să precizeze modalitatea de aplicare a lor și, mai ales, modalitatea de cuantificare a sporurilor.
Pârâta recurentă susține că hotărârea recurată devine inaplicabilă, întrucât nu se poate determina cuantumul sporurilor, mai ales că acestea trebuie determinate în funcție de anumite criterii: performanță, vechime, grad de dificultate al muncii prestate, etc.
Prin motivele de recurs se mai arată că orice altă interpretare a speței deduse judecății ar reprezenta o încălcare a principiului separației puterilor în stat, stabilirea drepturilor salariale ale bugetarilor și implicit ale funcționarilor publici este atributul exclusiv al puterii legislative, și numai în cazuri excepționale al administrației, dar în nici un caz al instanțelor de judecată.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu încălcarea principiului separației puterilor consacrat în art. 1 alin.(4) din Constituția României și a prevederilor art. 61 alin. (1) în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală, fiind bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri/prime" ce se acordă distinct de salariul de bază, ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În lipsa unui act normativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor 2 suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Executive și ar încălca principiul consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României iar acordarea drepturilor solicitate fără a fi cuantificate lipsește sentința de efecte juridice neputând fi executată.
Instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca, astfel, rolul Parlamentului de unică autoritate legitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Nefiind reglementate printr-un act normativ în vigoare, cuantumul drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu fac obiectul protecției normelor constituționale și nici al Protocolului adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și să creeze o nouă lege, ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința și va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta Primăria, cu sediul în comuna, județ D, împotriva sentinței nr.292 pronunțată în data de 30 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Independent Funcționarii Publici, personal contractual D și Administrație Publică Târgoviște, în numele și pentru membrii de din cadrul Primăriei, cu sediul în Târgoviște, str.-, --C3, județ
Modifică în tot sentința și respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
- - - - - -
Grefier
Red. / tehnored
3 Ex. / 3.07.2009
Dosar fond - - Tribunal
Judecător Fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
