Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1010/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1010
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii P prin Sindicatul Salariaților din cadrul Casei Județene de Pensii P - reprezentant și intervenienții în nume propriu, ce nu au calitatea de membrii de sindicat, dar au calitatea de funcționari publici (conform filei 57 dosar fond), cu sediu procesual ales în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 467 din data de 11 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, jud.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant Sindicatul Salariaților din cadrul Casei Județene de Pensii P - prin reprezentant și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P, prin consilier juridic I, în baza delegației nr.38334/2009 pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, alat la cel de-al 3-lea termen de judecată, după care,
Recurentul-reclamant Sindicatul Salariaților din cadrul Casei Județene de Pensii P - prin reprezentant și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P, prin consilier juridic I, solicită acordarea cuvântului în dezbateri, întrucât nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația părților prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant Sindicatul Salariaților din cadrul Casei Județene de Pensii P - prin reprezentant, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, întrucât funcționarii publici au dreptul la suplimentul postului și suplimentul gradului, sporuri ce au fost acordate colegilor lor din alte județe. Menționează că volumul de muncă din cadrul Casei Județene de Pensii P este foarte mare și că, deși îndeplinesc aceeași atribuții ca și colegii lor din țară, sunt plătiți cu un salariu mai mic întrucât nu beneficiază de aceste suplimente.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii.
Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P, prin consilier juridic I, solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând a se menține sentința pronunțată de Tribunalul Prahova ca temeinică și legală, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea aflată la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii P - reprezentați de Sindicatul Salariaților din cadrul Casei Județene de Pensii P, prin reprezentant -președinte al sindicatului, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeana de Pensii P să se dispună obligarea acesteia la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de baza și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza pentru perioada 25.07.2005 - până la plata efectivă, actualizata la zi cu indicele de inflație, corespunzător cu perioada lucrata ca funcționar public în cadrul instituției pârâte.
In motivarea cererii, reclamanții au aratat că au calitatea de funcționari publici, în cadrul Casei Județene de Pensii P, însa nu au beneficiat de suplimentele solicitate, suplimente prevăzute de disp.art.31 alin.1 lit.c din Legea 188/1999 si art.29 alin.1 lit.c si din aceeași lege.
S-a mai învederat că aplicarea acestor prevederi, a fost suspendată succesiv, prin mai multe acte normative până la data de 1.01.2007, că disp.art.37 alin.3 din OG nr.6/2007 precizează că salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, cu excepția reținerilor efectuate, conform dispozițiilor legale, astfel că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută, precum și că suspendarea a fost contrara dispozitiilor art.18, art.38, art.39 alin.1 lit.d din Legea 53/2003, art.41 alin.2 din Constituția României, precum si art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.
La termenul de judecata din data de 22.10.2008, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și totodată s-a formulat cerere de intervenție in interes propriu de către intervenienții menționați in tabelul de la fila 57 dosar fond ce nu au calitatea de membrii de sindicat dar au calitatea de funcționari publici.
La termenul de judecata din data de 11.11.2008 reclamanții au formulat cerere de micșorare a câtimii obiectului cererii solicitând drepturile bănești pentru perioada 1.01.2007 pana la plata efectiva, actualizata la zi cu indicele de inflație.
Prin sentința nr.467 pronunțată la data de 11 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea precizată si formulata de reclamanții funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii P, împotriva paratei Casa Județeana de Pensii P si cererea de intervenție in interes propriu formulata de către intervenienții menționați in tabelul de la fila 57, ce nu au calitatea de membrii de sindicat, dar au calitatea de funcționari publici
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că potrivit înscrisurilor depuse de către reclamanți si intervenienți la dosar, aceștia au calitatea de funcționari publici, desfășurându-și activitatea in cadrul Casei Județene de Pensii P și că sporurile solicitate au fost inițial reglementate prin dispozițiile Legii nr.161/2003, care a modificat si completat Legea nr.188/1999, astfel ca prin art.29 alin.1 lit.c si d din acest ultim act normativ, s-a stabilit ca salariul unui funcționar public este compus si din suplimentul postului si suplimentul gradului.
S-a reținut că potrivit disp.art.XXV din Legea 161/2003, dispozițiile privind cele doua sporuri, au devenit aplicabile începând cu data de 01.01.2004 și ulterior, începând cu data de 22.05.2004. aplicarea disp.art.31 alin.1 lit.c si d din Legea 188/1999, a fost suspendata prin acte normative succesive ( Legea 164/2004, OUG 92/2004, Legea 76/2005, OUG 2/2006 si Legea 417/2006) pana la 1.01.2007.
Tribunalul a mai reținut că, deși este prevăzut în mod expres faptul că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de baza și sporul de vechime în munca, intra și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea ca suplimentul prevăzut la lit.d din art.31 se stabilește in raport de treapta de salarizare și că practic, de lege, nu exista nici un act normativ care sa reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de către reclamanți.
Instanța de fond a constatat că stabilirea cuantumului celor doua suplimente, a fost lăsată de legiuitor în seama administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, astfel că a apreciat că executarea concreta a disp.art.31 alin.1 lit.c si d din Legea 188/1999, este atributul exclusiv al administrației care beneficiază de o larga marja de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator care obliga administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
In lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor doua suplimente solicitate de către reclamanți și intervenienți, instanta nu are puterea juridica de a determina ea însăși, întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui administrației-puterii executive ipoteză în care, ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
In consecință, raportat la legislația existenta în materia salarizării funcționarilor publici, tribunalul a apreciat că, solicitarea reclamanților și intervenienților de a fi obligat paratul la plata celor doua sporuri în cuantum de 25% din salariul de baza fiecare - este neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Funcționarii Publici din cadrul Casei Județene de Pensii - reprezentați de Sindicatul Salariaților din cadrul Casei Județene de Pensii P și intervenienții în nume propriu, ce nu au calitatea de membrii de sindicat, dar au calitatea de funcționari publici, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând ca temei legal dispozițiile art.304 pct.9 Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului se menționează că instanța de fond în mod greșit a pronunțat sentința recurată, întrucât recurenții nu au beneficiat de un drept legal și imperativ prevăzut de lege și anume acela de a primi un salariu care să cuprindă suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător gradului, respectiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, după apariția Legii nr.251/2006.
Susțin recurenții că prin art.31 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici completată prin Legea nr.161/2003, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și că până în prezent nu au beneficiat de ultimele două suplimente, fiind suspendate succesiv, prin acte normative cu caracter special, respectiv: OUG nr.123/2003, nr.OUG 92/2004 și nr.OG 2/2006.
Se mai menționează că pentru anii 2007 și 2008 această suspendare nu a mai fost menținută, mai mult din 01.01.2007 în locul suplimentului gradului, legiuitorul a acordat funcționarilor publici suplimentul treptei de salarizare și că în ciuda acestui fapt, în mod nelegal nu le-a fost achitate cele două componente ale salariului funcționarului public.
Funcționarii publici susțin că instanța de fond a ignorat dispozițiile art.37 alin.3 din OG nr.6/2007, care a fost menținută în vigoare și pentru anul 2008 prin OG nr.9/2008, articol în care se menționează expres faptul că funcționarii publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări și totodată că, nu s-a ținut cont de faptul că aceste drepturi salariale sunt prevăzute de o lege organică nu pot fi suspendate printr-o ordonanță de urgență.
Consideră recurenții că le sunt aplicabile dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărare Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, întrucât suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare constituie un drept de creanță cert, lichid și exigibil, și prin urmare, constituie un bun în sensul art.1 din acest document.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Sentința recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și cu respectarea principiului separației puterilor consacrat în art. 1 alin.(4) din Constituția României și a prevederilor art. 61 alin. (1) în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală, fiind bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri/prime" ce se acordă distinct de salariul de bază, ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În lipsa unui act normativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor 2 suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Executive și ar încălca principiul consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României, iar acordarea drepturilor solicitate fără a fi cuantificate lipsește sentința de efecte juridice neputând fi executată.
Instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca, astfel, rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Nefiind reglementate printr-un act normativ în vigoare, cuantumul drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu fac obiectul protecției normelor constituționale și nici al Protocolului adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și să creeze o nouă lege, ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul, în cauză nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții Funcționarii Publici din cadrul Casei Județene de Pensii P prin Sindicatul Salariaților din cadrul Casei Județene de Pensii P - reprezentant și intervenienții în nume propriu, ce nu au calitatea de membrii de sindicat, dar au calitatea de funcționari publici, cu sediu procesual ales în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 467 din data de 11 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
- - - - - -
Grefier
Red. / tehnored
2 Ex. / 01.07.2009
Ds. Fond nr- Tribunal
Judecător Fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
