Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1037/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1037/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B- sector 2, PENITENCIARUL TÂRGU -, cu sediul în Târgu-M- și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B- sector 5, împotriva sentinței nr.61/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-
La apelul nominal răspund recurentul-pârât PENITENCIARUL TÂRGU -M prin subinspector și intimatul-reclamant Sindicatul Național al lucrătorilor din Administrația Penitenciarelor - Grupa Sindicală a Penitenciarului Târgu -M prin lider de sindicat, lipsă recurenții-pârâți ANP și și intimatul-chemat în garanție MFP.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul procedural, recursul ANP nefiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recursul fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar recursul MFP fiind scutit de plata taxei de timbru, conform art.17 al Legii nr.146/1997, intimata a depus întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța invocă excepția netimbrării recursului ANP conform art.20 al Legii nr.146/1997.
Reprezentantul recurentului-pârât PENITENCIARUL TÂRGU -M solicită anularea recursului formulat de ANP ca netimbrat având în vedere că aceasta a fost citată cu mențiunea timbrării recursului, dar nu s-a conformat celor solicitate de instanță.
Reprezentanta intimatului-reclamant pune aceleași concluzii de anulare a recursului ANP ca netimbrat.
Reprezentanții ambelor părți prezente declară că nu au alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul recurentului-pârât PENITENCIARUL TÂRGU -M solicită admiterea recursului astfel cum este formulat în scris, modificare în totalitate a hotărârii atacate în sensul, respingerii cererii de chemare în judecată formulată de Sindicatul Național al Lucrătorilor din Administrația Națională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâții PENITENCIARUL TÂRGU -M, ANP și, precum și respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și DGFP M, cerere formulată de ANP. Invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele pretinse aferente perioadei 01 septembrie -18 decembrie 2004, întrucât acțiunea a fost promovată la 18.12.2007. de asemenea, invocă lipsa plângerii prealabile conform art.7 din Legea nr.-. Solicită a se ține cont de tabelul pe care îl depune la dosar, prin care se arată numărul persoanelor care figurează în evidențele lor având raporturi de serviciu cu PENITENCIARUL TÂRGU -M doar începând cu luna decembrie 2004.
Cu privire la recursul pârâtului lasă la aprecierea instanței soluționarea acestora.
Reprezentanta intimatului-reclamant cere, respingerea recursurilor ca nefondate, și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 61 din 28 ianuarie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția prescripției și a inadmisibilității și a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Administrația Penitenciarelor - Grupa Sindicală a Penitenciarului Tg. M, în contradictoriu cu pârâții PENITENCIARUL TÂRGU -M, Administrația Națională a Penitenciarelor, și Ministerul Justiției.
admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a bligat pârâții la achitarea în favoarea reclamanților, membrii de sindicat ai Sindicatului Național al Lucrătorilor din Administrația Națională a Penitenciarelor - Grupa Sindicală din PENITENCIARUL TÂRGU -M, a sumelor de bani, reprezentând spor la salariul de bază pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, în procent de 50-75%, conform prevederilor stabilite de nr. 945/C/2 aprilie 2003 și a suplimentului de hrană pentru eforturi deosebite sau situații speciale prevăzute de HG nr. 1848/2004, începând cu luna septembrie 2004 - martie 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective; A respins cererea de normă de hrană 12B pentru luna septembrie 2006; a respins cererea de achitare a sporului pentru condiții periculoase pentru reclamantele și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici lucrând în cadrul Penitenciarului Tg. M, în locuri de muncă cu condiții deosebit de periculoase (secții de deținere, camere unde sunt bolnavi de TBC și - ).
Prin Ordinul nr.945/C/12.04.2003 (anexa 1.1) s-a aprobat acordarea sporului prevăzut de art.8.a din HG 281/1993, modificată, art.l pct.l din HG nr.561/2000, pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare.
Prin ordin la pct.4 alin.2 se arată că buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă se eliberează de către organele de specialitate din cadrul direcțiilor sau institutelor de sănătate publică din cele ale Direcției Medicale din Ministerul Justiției sau de alte organe autorizate și se avizează de compartimentul de protecția muncii din Direcția Generală a Penitenciarelor.
Prin adresa nr. -/30.08.2004 a Penitenciarului Tg. M, s-a sistat plata sporului prevăzut prin anexa 1.1 nr.945/C/12.04.2003, începând cu luna septembrie ca urmare a insuficienței fondurilor bugetare.
Prin buletinul de determinare nr.4 de expertizare a Direcției de Sănătate Publică sunt prevăzute categoriile de personal care lucrează în condiții deosebit de periculoase.
Măsura de suspendare este nelegală, întrucât aceasta trebuia să dispusă prin ordin al Ministrului Justiției potrivit principiului de drept în materia actelor juridice mutus consensus, mutus dissensus.
Prin adresa nr.1676/28.01.2009 pârâtul Penitenciarul Tg. Mad epus la dosar calculul pentru personalul care justifică spor la salariul de bază, care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase în procent de 50-75%.
S-a reținut deci, că cererea reclamanților este fondată, drepturile urmând a fi acordate și pentru perioada suspendării actualizate cu indicele de inflație în conformitate cu art.166 Codul muncii, obligând pe pârâtul Ministerul Justiției să facă propunere (rectificare de buget) pentru aceste sume și pe Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele care se cuvin, în calitate de ordonator principal de credite, acesta elaborând proiectul bugetului de stat al ordonatorilor secundari de credite (Ministerul Justiției) și terțiari de credite (ANP) conform organizării și funcționării structurale a Ministerului Justiției (HG nr.83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției), ANP având obligația conform legii să elaboreze proiectele de bugete anuale pentru instituțiile subordonate, urmând a se admite cererea de chemare în garanție ca o consecință a admiterii cererii principale.
În aceleași condiții s-a admis și norma de hrană 12 B, începând cu luna noiembrie 2004, respingându-se și excepția prescripției dreptului material la acțiune, avându-se în vedere măsura nelegală a suspendării drepturilor obținute prin decizie administrativă a exercițiului acestor drepturi, neputând fi restrâns numai prin lege și numai în situațiile de excepție prevăzute de art.53 din Constituție.
S-a respins excepția inadmisibilității formulării cererii, întrucât petenții nu formulează pretenții noi, clauzele solicitate au fost negociate, nu este o situație de conflict de drepturi, ori procedura prealabilă la organul emitent era facultativă.
În consecință, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanți, cu mențiunea că norma de hrană 12 Baf ost achitată integral pentru luna septembrie pentru - 1346 lei și pentru - 1.588 lei, s-a achitat sporul în procent de 50-75% pentru condiții deosebite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PENITENCIARUL TÂRGU -M, Administrația Națională a Penitenciarelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Prin cererea de recurs formulată PENITENCIARUL TÂRGU -M invocă în principal excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile pretinse pe perioada 1 sept. 2004 - 18 dec. 2004, apoi excepția lipsei plângerii prealabile, susținând că potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile. Pe fond, se solicită respingerea pretențiilor reclamanților pe motiv că acordarea sporurilor solicitate a fost condiționată de existența fondurilor disponibile precum și de faptul că aceste sporuri solicitate se acordă proporțional cu timpul cât personalul respectiv a lucrat în condiții periculoase, reclamanții nefiind în măsură să dovedească că au lucrat în astfel de condiții și că sunt îndreptățiți la acordarea sporului solicitat.
Administrația Națională a Penitenciarelor prin cererea de recurs formulată a invocat aceleași motive de fond care au fost arătate și de către recurentul PENITENCIARUL TÂRGU -
Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin cererea de recurs formulată solicită respingerea cererii de chemare în garanție, susținând că între instituție și reclamanți nu există nici un raport juridic care să justifice chemarea ei în judecată.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1334 din 28 martie 2008.
Recurentul Ministerul Justiției și prin cererea de recurs formulată invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu are calitatea de parte în proces, întrucât nu este titularul unei obligații ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Se susține că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite după caz, astfel că în raport de dispozițiile art. 7 din HG nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor directorul general are calitate de ordonator secundar de credite, iar în această calitate elaborează și fundamentează proiectul de buget în funcție de solicitările penitenciarelor din subordine care sunt ordonatori terțiari de credite. Se poate concluziona, așadar că responsabilitatea în a asigura fondurile necesare acordării drepturilor salariale ale angajaților din penitenciare, revine Administrației Naționale a Penitenciarelor și nu Ministerului Justiției și Libertăților. Pe fond, se arată că reclamanții nu au fost în măsură să justifice drepturile solicitate întrucât nu au făcut dovada că au lucrat în condiții periculoase care îndreptățesc la acordarea sporurilor solicitate.
În ceea ce privește recursul declarat de Administrația Penitenciarelor, instanța de recurs constată că cererea nu poartă taxa de timbru și timbru judiciar, la care a fost obligată, astfel că în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora acțiunile și cererile de chemare în judecată se timbrează anticipat sau până la termenul stabilit de către instanță sub sancțiunea nulității, sancțiune prevăzută de art. 20 din același act normativ, va constata nulitatea cererii.
Examinând cererile de recurs formulate de PENITENCIARUL TÂRGU -M, Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, instanța de control constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții au solicitat acordarea sporului la salariul de bază pentru activitatea desfășurată în condiții periculoase, conform art. 8 lit. a din HG nr. 281/1993 și art. 1 pct. 1 lit. a din HG nr. 561/2000, raportat la dispozițiile cuprinse în 945/C/2003, precum și norma de hrană "12 b" așa cum este prevăzută în 1848/2004, începând cu luna noiembrie 2004.
Pornind de la regulamentul de acordare a sporului în litigiu cuprins în Ordinul nr. 945/C/2003, instanța reține că personalul poate beneficia de aceste sporuri în funcție de timpul efectiv prestat la locurile cu risc, proporționat cu timpul cât personalul respectiv a lucrat în astfel de condiții la locurile de muncă prevăzute în regulament, fără a depăși 170 de ore lunar, în programul normal de lucru (pct. 15 alin. 1 din Regulament). Evidența timpului de lucru efectiv prestat precum și certificarea exactității acesteia se face de către șeful fiecărei secții, iar pontajele necesare acordării acestor sporuri se întocmesc pentru fiecare lună la începutul lunii următoare și se transmit compartimentului financiar al unității.
Verificând dacă în speță reclamanții au făcut dovada că și-a desfășurat activitatea în sectoarele expres prevăzute în actele normative care reglementează sporurile solicitate de către reclamanți, că activitatea lor este reflectată în notele de raport vizate pentru control financiar preventiv propriu de organele de specialitate proprii, aprobate de ordonatorii secundari de credite, instanța constată că prin actele existente la dosar, reclamanții nu au fost în măsură să dovedească dacă au lucrat în astfel de condiții, timpul efectiv lucrat având în vedere că aceste sporuri se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat.
La dosarul cauzei nu au fost depuse pontaje, care să fie vizate de șefii compartimentelor și care să justifice timpul pentru care se solicită acordarea acestor sporuri deși prima instanță le-a pus în vedere reclamanților la mai multe termene consecutive să producă astfel de probe.
Din adresa comunicată de PENITENCIARUL TÂRGU -M (filele 147,148) rezultă că singurele persoane care și-au desfășurat activitatea în spații de lucru în condiții deosebit de periculoase au fost angajatele și, însă pentru aceste reclamante cererea a fost respinsă pe motiv că sporurile le-au fost acordate iar cele două nu au înțeles să conteste cele reținute de către prima instanță.
În condițiile în care reclamanții nu au fost în măsură să dovedească că au desfășurat efectiv activități în sectoarele de lucru care justifică acordarea acestor sporuri și ținând seama de dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 945/C/2003 care reglementează condițiile de acordare a drepturilor solicitate, instanța de control apreciază că în mod greșit prima instanță a apreciat că drepturile solicitate de către reclamanți, se cuvin a fi acordate.
Simplele buletine de analize depuse la dosar de către reclamanți prin care au fost stabilite locurile de muncă din cadrul Penitenciarului Târgu -M apreciate ca periculoase sau deosebit de periculoase, sunt insuficiente în condițiile în care așa cum s-a arătat mai sus, aceste sporuri se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Prin urmare, recursul formulat de către PENITENCIARUL TÂRGU -M este fondat sub acest aspect, urmând a fi admis și în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă să modifice hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În ceea ce privește recursurile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților precum și cel formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, instanța de control apreciază că dat fiind faptul că cererea reclamanților de acordare a acestor sporuri de către ordonatorii terțiari de credite, apare ca fiind nefondată, obligația celor două instituții de a asigura fonduri necesare pentru plata drepturilor solicitate, este fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în B- sector 2, împotriva sentinței nr.61/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Admite recursurile formulate de PENITENCIARUL TÂRGU -M, cu sediul în Târgu-M- și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B- sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva aceleași sentințe și în consecință:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de Sindicatul Național al Lucrătorilor din Administrația Națională a Penitenciarelor în contradictoriu cu pârâții PENITENCIARUL TÂRGU -M, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției și Libertăților.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cerere formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/7ex
jud.fond:
-28.12.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
