Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1028/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1028/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.50/23.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
La apelul nominal răspunde intimata-reclamantă SC Trans SRL Târgu-M prin avocat, lipsă recurenta-pârâtă DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, conform art.17 al Legii nr.146/1997, intimata a depus întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimatei invocă excepția tardivității promovării recursului de către pârâta DGFP
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului, urmând ca asupra excepției invocate să se pronunțe împreună cu fondul cauzei.
Reprezentanta intimatei cere, respingerea recursului ca tardiv promovat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, precizând că hotărârea instanței de fond nu a fost comunicată legal cu reclamanta, întrucât aceasta se află în procedura insolvenței și deci, nu a fost comunicată hotărârea instanței de fond cu lichidatorul societății debitoare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 50 din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Trans SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, dispunând anularea în parte a deciziei 32 din 20 aprilie 2007 și a deciziilor de impunere nr. 23 din 11 ianuarie 2005 și nr. 23 din 24 decembrie 2007 emise de pârâtă în sensul menținerii deciziei nr. 32/2005 numai pentru suma de 7200 lei, amenzi contravenționale.
Pentru a pronunța hotărârea atacată, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 32/2005 Direcția Generală a Finanțelor Publice Mar espins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 23 din 11 ianuarie 2005, susținându-se că sunt corecte constatările organului de control și sumele stabilite cu titlu de impozit, TVA și majorări de întârziere.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a concluzionat, în ceea ce privește impozitul pe profit, chiar dacă luând în considerare operațiunea făcută de Trans SRL, aceasta nu este corectă, esențial fiind că nu se produc efecte negative asupra obligațiilor fiscale ale reclamantei.
Nici în ceea ce privește stornarea facturii nr. -, nu se poate constata sau reține prejudicierea bugetului de stat, pentru că se impunea a fi efectuată stornarea, fiind stabilită legătura dintre cele două facturi, nejustificându-se calcularea TVA la suma de 67.226.890 lei care să fie obligată societatea reclamantă să o înregistreze la venituri.
Cu privire la cele 9 facturi emise în valută, instanța de fond a constatat că din ansamblul documentelor analizate de expert, s-a ajuns la concluzia că marfa a fost destinată exportului, că operațiunea de export a fost realizată prin intermediul comisionarilor, astfel că TVA este corectă.
În legătură cu suma de 7.200 lei, s-a constatat că în mod justificat a fost respinsă contestația ca inadmisibilă, pentru că reclamanta s-a adresat Direcției Generale a Finanțelor Publice și a solicitat "reanalizarea acordării contravențiilor, dacă au fost pe măsura abaterilor comise", iar pârâta nu avea competența de a dispune cu privire la sancțiunile contravenționale.
Pentru aceste considerente, instanța de fond, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP M solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantei și exonerarea de plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că prin probele administrate în cauză au demonstrat că modalitatea de calcul aplicată de organele de control prin procesul verbal de control efectuat la nivelul societății este corectă, că datoriile fiscale stabilite cu ocazia acestui control se impun a fi plătite de către reclamantă întrucât erorile constate în evidența contabilă a societății s-au produs din culpa societății care nu a ținut o contabilitate cu respectarea normelor cuprinse în Legea 82/1991. Se arată că pentru operațiunea de vânzare de 33.000.000 Rol consemnată în registru jurnal pe luna iunie 2001, reclamanta nu a întocmit factura fiscală dar asta nu înseamnă că nu datorează impozit pe profit în condițiile în care a recunoscut efectuarea operațiunii. Mai mult societatea avea posibilitatea corectării acestei erori produse în anii următori, corectare nerealizată de către aceasta, ceea ce conduce la ideea că operațiunea în discuție reflectă o acțiune economică reală omisă de la înregistrare de către societate în scopul diminuării veniturilor impozabile. Referitor la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 12 lei rezultat ca urmare a stornării facturii -/21.11.2002 se arată că stornarea parțială a unei livrări de bunuri se impune a fi efectuată numai atunci când se returnează o parte din produsele livrate și nicidecum atunci când clientul refuză achitarea contravalorii acestora sau în scopul înregistrării pierderilor rezultate din diferențele de curs valutar. Agentul economic supus controlului a stornat veniturile din livrări de bunuri în sumă de 769 lei fără să aibă un fundament legal, respectiv un document justificativ în acest sens. Referitor la TVA-ul calculat pentru stornarea nejustificată a veniturilor aferente bunurilor livrate în sumă de 80.346.120 Rol înscrise în factura fiscală -/16.10.2003 și emiterea unei noi facturi fiscale pentru venituri doar în sumă de 24.236.184 lei se arată că și această stornare s-a făcut fără acte justificative, această stornare având același efect: prejudicierea bugetului de stat cu impozitul pe veniturile microîntreprinderilor aferente veniturilor diminuate nejustificat. Referitor la TVA din perioada 2001 - 2003 pentru operațiuni de export și pentru care s-a aplicat cota 0 de TVA, se reține că agentul economic supus controlului nu a prezentat organelor de control documentația completă pentru justificarea exportului în comision, așa cum ele sunt prevăzute de OUG 17/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar se invocă în principal nulitatea cererii de recurs, susținând că recursul este declarat împotriva unei alte hotărâri, respectiv sentința nr. 498 din 7 noiembrie 2007, iar hotărârea pronunțată de către prima instanță poartă nr. 50 din 23 ianuarie 2009. În drept invocă dispozițiile art. 302 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă.
La ședința publică din 29 octombrie 2009, reprezentanta intimatei invocă excepția tardivității cererii de recurs, susținând că recursul a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Pe fond se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe, ca fiind temeinică și legală, susținerile ei din contestație au fost confirmate prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză și prin care s- constatat fără echivoc că la nivelul societății s-a ținut o evidență contabilă corectă, că toate operațiunile contabile efectuate respectă dispozițiile legale în materie. De altfel, autoritatea administrativ fiscală nu contestă operațiunile economice evidențiate în contabilitatea societății, susține doar că acestea au fost evidențiate prin aplicarea unei modalități tehnice greșite, fără însă să se arate că această modalitate folosită nu a influențat contribuțiile datorate statului cu titlu de impozit pe venit sau TVA.
Examinând excepția nulității cererii de recurs invocată de către intimată la ședința publică din 29 oct. 2009, se apreciază că aceasta este nefondată, întrucât indicarea sentinței 496 din 7 noiembrie 2007 reprezentat o eroare materială, care a fost corectată de către recurentă până la primul termen de judecată prin actul depus la fila 8 dosar.
În ceea ce privește tardivitatea recursului, invocată de aceeași intimată, instanța de control constată că termenul de recurs de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă se socotește pe zile libere, în acest calcul neintrând ziua în care începe să curgă termenul de recurs și cea în care se sfârșește, iar în situația în care ultima zi cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până la sfârșitul primei zile lucrătoare.
În cauză hotărârea recurată i-a fost comunicată recurentei la data de 22 iunie 2009, ultima zi din termenul de recurs ar fi fost 7 iulie, care este o zi de sâmbătă, zi nelucrătoare, astfel că termenul se prelungește până la data de 9 iulie 2009, zi în care a și fost depus recursul conform ștampilei aplicată pe plic de către oficiul poștal și pe cererea de recurs ștampila aplicată de Tribunalul Mureș. Prin urmare, se apreciază recursul ca fiind declarat în termen.
Examinând pe fond sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin actul de contro, întocmit de reprezentanții pârâtei, se reține în sarcina reclamantei o serie de abateri privind evidențele contabile constând în erori materiale strecurate în contabilitate și care nu au fost îndreptate în termenul legal, neînregistrarea unor operațiuni economice, sau stornarea nelegală unor facturi, abateri care au condus la diminuarea nejustificată a contribuțiilor fiscale la bugetul de stat, constând în impozit pe profit, impozit pe veniturile micro-intreprinderilor sau taxa pe valoarea adăugată.
În legătură cu impozitul pe profit, se reține că societatea reclamantă nu a înregistrat în contabilitate factura fiscală MȘ nr. - din 12 iunie 2001 în valoare totală de 4.730 lei, din care TVA 755 lei, pentru o operațiune economică în valoare de 33.000.000 ROL, operațiune înregistrată în registrul jurnal.
Despre această înregistrare în registrul jurnal, reprezentantul societății reclamante susține că înregistrarea acestei operațiuni în registrul jurnal reprezintă o eroare materială, întrucât nu există un document justificativ, respectiv factură sau aviz de expediere a mărfii, acte care să ateste efectuarea acestei operațiuni economice.
Faptul că la nivelul societății nu au fost găsite astfel de documente, nu înseamnă automat că operațiunea în cauză nu ar fi avut loc în realitate. Este posibil ca pentru operațiunea respectivă societatea să nu fi emis un astfel de document, însă ea a fost înregistrată în registrul de casă la data efectuării ei, iar potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991, orice operațiune economico-financiară se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, iar în raport de prevederile art. 18 din 425/1998, societatea avea posilibitatea îndreptării erorii materiale în anii următori fiscali, dacă aprecia că înregistrarea făcută în registrul jurnal reprezintă o eroare materială. În condițiile în care această eroare nu a fost îndreptată până la data controlului și nici nu s-a putut demonstra că operațiunea nu este una reală, instanța de control apreciază că în mod temeinic și legal organele de control au procedat la calcularea datoriilor fiscale către stat aferente operațiunii economice înregistrată în registrul jurnal, înregistrarea acestei operațiuni angajând răspunderea persoanelor care au întocmit, vizat și aprobat această înregistrare.
În același raport se reține că la Cap. "Impozit pe veniturile micro-intreprinderilor" societatea reclamantă a procedat la stornarea parțială a facturii - din 21 noiembrie 2002, în valoarea de 7.691.510 ROL, reprezentând o livrare efectuată către, fără un document justificativ în acest sens, dominuând astfel veniturile impozabile.
Societatea susține că această stornare era necesară întrucât livrarea efectuată către societatea în baza facturii - din 21 nov.2002, în valoare de 1.111, 15 USD a fost înregistrată în evidența contabilă la un curs de 33,56 ROL/dolar, beneficiarul plătind doar 877,82 dolar la un curs de 33,733 ROL/dolar, astfel că diferența de 769 lei se impune a fi stornată, operațiunea de stornare fiind efectuată la data de 10 ianuarie 2003.
Această operațiune de stornare este greșit efectuată, întrucât ea poate interveni numai atunci când se returnează o parte din produsele livrate, diferența de curs valutar la care face referire contestatoarea și prin care își justifică operațiunea de stornare, trebuia înregistrată la Cap. "Venituri sau cheltuieli ca diferențe de curs valutar", fără a fi necesară stornarea facturilor.
Prin această stornare au fost influențate veniturile activității de bază, acestea fiind diminuate în mod nejustificat, astfel că se apreciază că în mod temeinic și legal, organele de control au procedat la recalcularea impozitului pe veniturile micro-intreprinderii precum și accesoriile aferente.
În legătură cu stornarea facturii - din 16 oct. 2003, în sumă de 80.346.126 lei și emiterii facturii - din 12 ian. 2004, pentru livrări în sumă de doar 24.236.184 lei, se arată în raport că această stornare este nejustificată, întrucât facturile originale se regăsesc în evidența contabilă a societății, acte contabile care atestă efectuarea livrărilor în valoare de 80.346.120 lei, operațiune justificată și prin declarațiile vamale de export, facturile externe existente în contabilitate. Societatea justifică această stornare, prin aceea că factura a fost greșit întocmită, însă dispozițiile cuprinse în art. 160 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003, stabilesc condițiile în care se face corectarea documentului contabil, apreciat ca fiind greșit întocmit, prin anularea documentului considerat greșit și emiterea unui nou document, procedură nerespectată de către societatea reclamantă, atâta timp cât în contabilitatea societății au fost regăsite toate documentele contabile întocmite inițial. Această operațiune de stornare făcută în mod greșit a condus de asemenea la diminuarea impozitului pe profit, recalcularea făcută de către organele de control fiind pe deplin justificate.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, prin același raport s-a reținut că în perioada 2001-2003 societatea a emis o serie de facturi fiscale către SRL, SRL, Com SRL și SRL, aplicând cota 0 TVA, fără a justifica exportul în comision, întrucât la data de 3 noiembrie 2003, când s-a efectuat controlul, nu erau întocmite facturile fiscale pentru marfa exportată, conform declarațiilor vamale de export 39497 din 19 nov. 2003, și 37189 din 3 nov.2003. Societatea reclamantă susține că facturile fiscale - din 16 mai 2003 și - din 17 mai 2003, sunt aferente exporturilor efectuate în luna noiembrie 2003, cu declarațiile vamale anterior menționate, însă aceste susțineri nu pot fi luate în considerare atâta timp cât aceste facturi au fost întocmite anterior datei la care s-a efectuat exportul, iar pe aceste facturi nefiind înscrisă mențiunea "scutit cu drept de deducere export în comision", așa cum prevede art. 27 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată aprobată prin HG nr. 598/2002. În condițiile în care societatea reclamantă nu face dovada emiterii facturilor de export în comision, pentru exporturile în comision realizate în luna noiembrie 2003 de exportatorul SRL conform declarațiilor vamale de export 39497 din 19 noiembrie 2003 și 37189 din 3 noiembrie 2003, se apreciază că în mod temeinic și legal organ de control au procedat la recalcularea taxei pe valoare adăugată.
În concluzie, se poate, așadar, constata că prin contestația formulată societatea recunoaște erorile din contabilitatea societății, atât în ceea ce privește întocmirea documentelor contabile, înregistrarea operațiunilor economice, care justifică calcularea contribuțiilor fiscale la bugetul de stat, stornarea greșită a unor facturi, ori documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat, după caz, în contabilitate. Organele de control prin raportul întocmit nu au făcut altceva decât au calculat contribuțiile fiscale la bugetul de stat, în raport de operațiunile economice efectuate de societate, conform actelor contabile găsite la nivelul societății. Nefiind produsă nici o probă prin care să se justifice plata acestor contribuții fiscale, raportată la operațiunile economice înregistrate în contabilitate, contestația societății apare ca fiind nefondată, astfel că în baza dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, Curtea va admite recursul, va modifica hotărârea recurată în sensul respingerii contestației formulată de Trans SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice M, având ca obiect anularea deciziei 32 din 20 aprilie 2007 și a deciziilor de impunere 23/2005 și 23/2007.
Respingând contestația societății, se va elimina din cuprinsul hotărârii dispozițiile privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în favoarea societății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 50 din 23 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de Trans SRL, cu sediul în comuna, sat Trei, nr. 472, județul M, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, având ca obiect anularea deciziei nr. 32/2005 din 20 aprilie 2007 și a deciziei de impunere nr. 23 din 11 ianuarie 2005 și nr. 23 din 24 decembrie 2007.
din cuprinsul hotărârii dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-7.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
