Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1038/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 1038/R/CA/2008

Ședința publică de la 07 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr

JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt

JUDECĂTOR 3: Marieta Florea

Grefier: - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 690/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatara recurentului reclamant, avocat și reprezentanta intimatei pârâtă, consilier juridic, lipsind recurentul reclamant.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care mandatara recurentului reclamant depune la dosar copia chitanței nr. - reprezentând onorar avocat, copia facturii fiscale - ambele certificate pentru conformitate cu originalul - și note scrise formulate de recurentul reclamant.

Reprezentanta intimatei pârâtă depune la dosar delegația de reprezentare juridică a acesteia.

Reprezentantele părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Mandatara recurentului reclamant învederează că acesta a invocat dispozițiile art. 304 punctele 8, 9 Cod procedură civilă, apreciind nelegală hotărârea instanței de fond, întrucât a fost greșit interpretat actul juridic dedus judecății și a fost făcută o greșită aplicare a legii. Astfel, arată că nu s-a făcut o paralelă, o corespondență între vechile funcții și actualele funcții, întrucât reclamantul nu a solicitat promovare, așa cum reține instanța de fond, cu depășirea cadrului legal.

Mandatara recurentului reclamant învederează instanței că Legea 161/2003 și Legea 188/1999 modificată se referă la funcții de conducere, în art. 9 din Legea 161/2003 sunt clasificate funcțiile publice. Precizează faptul că instanța de fond se referă la funcții publice corespunzătoare funcțiilor publice de conducere, or reclamantul se referă la cele de execuție. Mai arată că art. 14 din Legea 161/2003 face subdiviziunea funcțiilor publice de execuție.

Un alt aspect căruia recurentul reclamant îi aduce critici este faptul că s-a reținut de către instanța de fond că s-ar fi depășit procentul de 20% al funcțiilor publice de execuție cu grad profesional superior din totalul posturilor, însă nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, astfel că instanța de fond nu poate prelua din apărările pârâtei fără a solicita dovedirea acestora.

Mai mult decât atât, arată mandatara recurentului reclamant, în Ordinul nr. 218 se precizează că atunci când există mai multe persoane care îndeplinesc condițiile legale sunt aplicabile anumite criterii suplimentare, ori astfel de criterii nu au fost aplicate.

În ceea ce privește excepția tardivității cererii inițiale, mandatara recurentului reclamant solicită respingerea acesteia.

Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței și facturii depuse la dosar.

Reprezentanta intimatei pârâtă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Învederează că instanța de fond a respins acțiunea reclamantului cu observarea prevederilor Legii nr. 161/2003 și a Ordinului nr. 218 care este al Agenției nu al Ministerului Internelor. Astfel pârâta a procedat corect, reîncadrându-l pe reclamant pe funcția deținută anterior.

În ceea ce privește criteriile prevăzute în Ordinul nr.218/2003 arată că acestea au fost stabilite pentru a se verifica dacă funcționarii publici îndeplinesc condițiile minime pentru a fi reîncadrați în funcția publică pe care o ocupau anterior intrării în vigoare a Legii 161/2003. Aceste criterii nu trebuie interpretate în sensul că ele pot conduce la promovarea funcționarilor publici.

Pentru aceste motive, conform susținerilor verbale și celor expuse în întâmpinare, reprezentanta intimatei pârâtă solicită respingerea recursului.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H, solicitând să se constate că la data emiterii deciziei nr. 250/2003 reclamantul îndeplinea condițiile de vechime, punctaj și calificativ prevăzute de legea funcționarului public nr. 188/1999 și ale legii 161/2003 pentru reîncadrarea sa în gradul profesional și treapta de salarizare corespunzătoare funcției publice de execuție-consilier superior A/I/1 și să fie obligată pârâta la rectificarea sau emiterea unei noi decizii de reîncadrare corespunzătoare funcției gradului profesional și treptei de salarizare corespunzătoare funcției publice de consilier superior A/I/1, să se facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă și obligarea la plata drepturilor salariale aferente funcției de execuție consilier superior A/I/1, începând cu data emiterii deciziei 250/2003, respectiv 15.07.2003 și până la momentul plății efective, actualizat cu indicele inflației.

În motivarea acțiunii sale, în esență, reclamantul a arătat că la data emiterii deciziei nr. 250/2003 îndeplinea toate condițiile pentru reîncadrarea sa în funcția publică de execuție de consilier superior A/I/1, având o vechime în funcția de expert A/III/1 de 3 ani, obținerea în toată această perioadă calificative de "foarte bine" și "execuțional" punctaj final pentru reîncadrarea de 8,25 puncte îndeplinind toate celelalte condiții prevăzute de legea funcționarului public 188/1999. Se mai arată că având în vedere în vedere faptul că punctajul care l-a obținut conform criteriilor de reîncadrare a fost de 8,25 puncte, reclamantul trebuia reîncadrat în funcția publică de execuție de consilier grad superior clasa I, însă la emiterea deciziei instituția a ținut cont de nota nr. -/04.07.2003 care stabilea la pct. 1 faptul că indiferent de punctajul obținut conform criteriilor de reîncadrare, funcționarii publici vor fi încadrați conform unei corespondențe între gradele stabilite.

Prin sentința nr. 690/CA/2008 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reîncadrarea în funcția publică a reclamantului, dispusă de pârâtă prin Decizia 250/2003 este legală, întrucât pentru a fi reîncadrat în gradul pretins de reclamant era necesară nu numai îndeplinirea condiției privind punctajul minim ci și aceea de a exista un număr suficient de funcții publice de execuție în grad superior, ori în speță nu s-a obținut avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Totodată instanța a reținut că reîncadrarea în funcție în temeiul 161/2003 nu presupune o promovare dintr-un grad în altul, pentru promovare fiind necesar a se urma procedura prevăzută la art. 53-55 din Legea 188/1999.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.

Reclamantul susține că instanța de fond, deși a reținut că reclamantul îndeplinea condițiile de fond și formă prevăzute de Legea 161/2003 pentru a fi încadrat în gradul superior, a respins acțiunea pentru un argument pe care nu l-a verificat - acela al depășirii procentului de 20% pentru stabilirea numărului de funcții publice de execuție grad superior și chiar dacă s-ar verifica, pârâta a săvârșit o discriminare când a cerut avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici pentru depășirea acestui procent doar pentru anumiți colegi ai reclamantului și nu și pentru el.

Prin întâmpinare intimata Has olicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând legalitatea hotărârii atacate se constată recursul reclamantului ca nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a fost reîncadrat în funcție ca urmare a aplicării Legii 161/2003 fiind emisă Decizia 250/15 07 2003.

Prin fișa individuală pentru reîncadrarea în funcție din 14 07 2003 (fila 10 dosar fond) și apoi prin comunicarea nr.3100/15 07 2003 (fila 36 dosar fond) reclamantului i se aduce la cunoștință reîncadrarea sa în funcția publică de execuție de expert asistent I, cu un salariu de încadrare de - lei vechi, 10% spor de vechime și 10% spor de trezorerie, acte semnate personal de reclamant, aspect necontestat de părți.

Întrucât din comunicarea menționată rezultă care este conținutul actului instanța apreciază că termenul de sesizare instanței de contencios administrativ a început să curgă de la data emiterii deciziei, fiind cel de 1 an prevăzut de art.5 al. ultim din Legea 29/1990, pentru anularea unui act administrativ.

Pentru aceste considerente instanța de fond ar fi trebuit să admită excepția prescripției extinctive și să respingă acțiunea în anularea deciziei 250/2003.

Acțiunea reclamantului are ca obiect principal anularea actului administrativ, din care decurg celelalte cereri-de plată a drepturilor salariale și de rectificare a carnetului de muncă.

Aceste cereri fiind accesorii principalului, nu pot primi o altă soluție decât în concordanță cu cea a menținerii sau desființării actului administrativ.

Cum excepția prescripției conduce la respingerea ca tardivă a acțiunii în anularea actului administrativ se constată că nu pot fi admise nici cererile accesorii.

Substituind motivarea soluției primei instanțe cu cele de mai sus,care fac de prisos analiza pe fond a motivelor de recurs,se va respinge ca nefondat recursul reclamantului conform art.312 al 1.pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 690/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.

Dact. /2 ex./16.10.2008

Jud. Fond.

Președinte:Elisabeta Lazăr
Judecători:Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt, Marieta Florea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1038/2008. Curtea de Apel Alba Iulia