Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1042/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1042/R/CA/2008
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ H împotriva sentinței nr. 790/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentanta recurentei H, consilier juridic și avocat pentru intimatele pârâte și, lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: reprezentații prezenți ai părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință a se dispune modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii și a punctului 4 din actul de sesizare așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
Învederează instanței că persoanele nominalizate la punctul 4 din actul de sesizare au semnat ordine de plată prin care au fost plătite servicii neefectuate și în ciuda demersurilor efectuate nu s-a putu recupera prejudiciul suferit de Ca atare, apreciază că se impune antrenarea răspunderii delictuale a respectivelor persoane.
Mandatarul ales al pârâtelor și solicită respingerea recursului; cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar. Mandatarul pârâtelor solicită instanței să constate hotărârea pronunțată de Tribunalul Hunedoara ca fiind corectă. Învederează instanței că primul motiv invocat, respectiv împrejurarea că " & " este insolvabilă nu este imputabilă pârâtelor și nu le vizează în nici un fel pe acestea, iar față de cel de-al doilea motiv invocat, acela că s-au dispus plăți fără să fie efectuate servicii pentru acestea, arată că s-a efectuat o expertiză amănunțită, împotriva a două persoane s-au efectuat și plângeri penale, iar din probele administrate a rezultat că cele două intimate nu au nicio culpă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin actul de sesizare formulat de procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului H nr.9036/D/2001,înregistrat la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr.5925/2005 - în rejudecare -,s-a solicitat obligarea pârâților,U, și la plata sumelor cu care partea prejudiciată Haf ost păgubită,împreună cu dobânzile aferente.
Prin sentința nr.85/CA/2006 s-a admis în parte actul de sesizare,în ce privește punctul 2 din acesta,fiind obligați pârâții și la plata sumei de 3.312.282 lei cu titlu de dobândă către partea prejudiciată
Au fost respins se ca nefondate punctele 1,2 și 4 din actul de sesizare.
S-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii luate prin încheierea din 9.10.2002 pronunțată de Colegiul jurisdicțional H în dosar nr.15/2001.
Pentru a hotărî astfel,tribunalul a reținut,referitor la pct.1 din actul de sesizare,că SC" COM"SRL Daj ustificat cu acte la dosar măsurile active derulate,iar referitor la pct.3 s-a reținut că persoanele nominalizate în actul de sesizare au avizat plata sumelor către SC" "SRL pe baza documentelor justificative,așa încât nu se poate reține vreo culpă a acestora.
Referitor la pct.4 din actul de sesizare s-a reținut că Hae fectuat plăți către furnizorul de servicii SC" B"SRL în valoare totală de 345.380.926 lei cu toate că nu au fost îndeplinite clauzele contractului,împotriva acestei societăți s-a obținut titlu executor,societatea a intrat în faliment făcând imposibilă recuperarea sumei,fără însă a se putea reține culpa persoanelor prevăzute în actul de sesizare.
Împotriva sentinței a declarat recurs partea prejudiciată H,care a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii punctelor 2 și 4 din actul de sesizare.
Prin decizia civilă nr. 1222/CA/2006 a fost admis recursul declarat, s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut nelegala judecare a dosarului fără citarea Curții de Conturi H, precum și soluționarea netemeinică a punctului 4 din actul de sesizare.
În rejudecare a fost pronunțată sentința nr. 790/CA/2008, prin care s-a admis în parte actul de sesizare formulat de procurorul financiar, înregistrat sub nr. 9036/D/2001, însușit de H, împotriva pârâților și, care au fost obligați în solidar la plata sumei de 684 RON cu titlu de dobândă către partea prejudiciată H, fiind respinse punctele 1, 3 și 4 din actul de sesizare. Totodată s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii luate prin încheierea din 9.10.2002 dată de Colegiul Jurisdicțional H în dosar 15/2001 asupra bunurilor pârâților, și.
S-a reținut referitor la punctul 2 din actul de sesizare că au fost încălcate prev. art. 2 alin. 3 pct. b din OG 22/1997, vinovăția revenind pârâților și care nu au verificat legalitatea plăților efectuate. Referitor la punctele 1 și 3 din actul de sesizare s-a reținut că prejudiciile stabilite de organele de control au fost recuperate în totalitate.
În ce privește punctul 4 din actul de sesizare s-a reținut că plata furnizorului de servicii s-a efectuat în baza documentelor justificative, iar persoanele împuternicite să avizeze efectiv plata erau altele decât cele reținute în actul de sesizare, acestea din urmă nesemnând și neavând atribuții date prin fișa postului în acest sens.
Împotriva sentinței a declarat recurs H care a solicitat modificarea acesteia în parte în sensul admiterii punctului 4 din actul de sesizare, așa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că s-a stabilit irevocabil prin decizia nr. 1269/2001 a Curții de Apel București că debitoarea Bap rimit plăți necuvenite, fiind obligată la restituirea acestora, dar punerea în executare a acestei hotărâri nu a fost posibilă, întrucât debitoarea nu are bunuri care să poată fi valorificate. A susținut recurenta că din acest motiv se impune recuperarea prejudiciului de la persoanele nominalizate la punctul 4, care au dispus efectuarea de plăți fără să verifice în prealabil dacă societatea sus amintită și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau din contractul de prestări servicii.
În drept recurenta a invocat art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În cauză au formulat întâmpinare intimatele și, care au solicitat respingerea recursului, arătând că nu s-a putut stabili nicio culpă în sarcina lor.
Analizând sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate și probele administrate în cauză Curtea va respinge recursul ca nefondat din considerentele mai jos redate.
Prin procesul verbal nr. 5365/2000 organele de control ale Curții de Conturi - Direcția de Control Financiar a Județului au stabilit că societatea prestatoare de servicii B nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit contractului nr. 443/1999 având ca obiect furnizarea de servicii de ocupare și inițiere pentru un nr. de 300 de persoane, dar cu toate acestea H i-a făcut plăți în valoare de 345.380.926 lei, în mod nelegal. Organele de control au stabilit că răspunderea pentru aceste plăți aparține numiților u - Director executiv, - Director ocupare și formare profesională, - șef birou și - Director economic, care au dispus prin semnarea ordinelor de plată achitarea sumelor de mai sus, precum și numitei - șef birou măsuri active, care avea obligația să monitorizeze derularea contractului.
În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, din concluziile căreia se reține că potrivit ghidului de implementare a măsurilor active capitolul IV monitorizarea serviciilor și contractelor este responsabilitatea, iar din partea responsabil cu monitorizarea permanentă a fost numită u prin decizia directorului executiv nr. 119/28.06.1999, sarcina monitorizării fiind trecută și în fișa postului.
Se mai reține și că susnumita a efectuat periodic rapoarte de activitate din cuprinsul cărora reiese că și-a îndeplinit sarcinile de monitorizare ce îi reveneau. periodice precum și rapoartele de activitate ale furnizorului de servicii au fost depuse anexă la raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil, din acestea reieșind următoarele: într-o primă etapă s-a realizat în perioada iunie-iulie 1999 consiliere profesională a unui nr. de 300 persoane, urmare căreia 75 de persoane testate au fost scoase de pe lista disponibilizărilor, fiind trecute în alte locuri de muncă; s-a constituit o celulă permanentă de schimbare; s-a făcut implementarea informării salariaților în luna august 1999, reușindu-se trecerea în alte locuri de muncă a unui total de 263 salariați; s-a constituit o grupă de evaluatori interni, care a fost pregătită în tehnici de căutare reușindu-se identificarea unor noi posibilități de mutare a salariaților, reușindu-se în final scoaterea de pe lista disponibilizaților a unui nr. de 383 persoane în total. În final intimata uaî ntocmit raportul de evaluare finală.
Din cele sus reținute reiese că sarcinile de monitorizare ce îi reveneau pârâtei u au fost îndeplinite, iar față de documentele justificative depuse de aceasta în contabilitate plata serviciilor a fost legală, neputându-se reține culpa persoanelor din conducere care au semnat documentele de plată.
De asemenea nici împrejurarea că nu s-a reușit recuperarea sumelor stabilite în sarcina furnizorului B nu este imputabilă persoanelor reținute în actul de control.
Din toate aceste considerente Curtea constată că în cauză a fost pronunțată o hotărâre legală și temeinică sub aspectul respingerii de către instanța de fond a punctului 4 din actul de sesizare formulat de procurorul financiar, nefiind incidente motivele de modificare prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 312 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul părții prejudiciate D, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată aceasta să plătească intimatelor și câte 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de AJOFM D împotriva sentinței civile nr. 790/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
(continuare decizia nr. 1042/R/CA/2008 dată în dosar nr- ).
Obligă recurenta să plătească intimatelor și câte 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./ 20.10.2008
Jud. fond.,
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt, Marieta Florea
