Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1039/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1039/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales în Târgu-M-, împotriva sentinței nr.44/23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa recurenților-pârâți și a intimatului-pârât Inspectoratul pentru Protecția Consumatorilor
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat de fiecare recurent cu câte o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recurenții solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 44 din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor M, ca neîntemeiată.
Instanța de fond a motivat respingerea drepturilor salariale solicitate pe considerentul că atribuția de cuantificare prin dispoziții legale revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999. De asemenea, instanța a considerat că dacă ar acorda drepturile așa cum sunt ele prevăzute de lege, angajatorul ar fi obligat la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar dacă instanța ar proceda la cuantificarea lor în raport de diverse criterii, ar nesocoti prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de reclamanți, care au solicitat modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor solicitate începând cu 1 ianuarie 2004 și până la pronunțarea hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea la plata dobânzilor legale aferente debitelor salariale solicitate.
În motivarea recursului, s-a precizat că nu poate fi acceptată condiționarea acordării acestor drepturi de cuantificarea lor prin acte normative, cât timp valoarea acestora a fost încetățenită prin toate sentințele de acordare a acestor sporuri pentru alți colegi, funcționari publici. Recurenții au invocat și prevederile art. 120 alin. 2 din Codul Muncii, cadru juridic general de aplicare, subliniind că omisiunea legiuitorului de a prevede aceste cuantumuri, nu le poate fi imputată, ținând cont și de prevederile art. 3 Cod civil. S-a precizat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, drept care nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție. S-a insistat asupra faptului că din economia textelor legale invocate rezultă că li se cuvenea plata celor două drepturi salariale, deoarece nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept. S-a subliniat că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat, nu mai poate fi anulat. În plus, s-a invocat și art. 1 al Protocolului adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul reclamanților este nefondat.
Instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt și anume aceea că, potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 republicată, reclamanților, în calitatea lor de funcționari publici, li se acordă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Argumentul pentru care instanța de fond a respins cererea reclamanților perioadei pentru care s-a considerat că nu este prescris dreptul la acțiune, nu este legat de suspendarea acordării efective a drepturilor respective prin OUG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, ci de modalitatea în care legiuitorul a înțeles să reglementeze acordarea lor, mai precis de lipsa vreunei cuantificări a sporurilor în cuprinsul legii respective sau prin dispoziții de aplicare. Esențial este însă argumentul că prima instanță a apreciat că nu poate nesocoti Decizia Curții Constituționale nr. 820/2008, fiind astfel împiedicată să procedeze la cuantificarea celor două sporuri și să se substituie astfel legiuitorului sau executivului, în condițiile în care în modalitatea de reglementare nu sunt posibile de executare efectivă. Existența unor hotărâri judecătorești, prin care s-au acordat aceste sporuri stabilite la procentul solicitat de regulă 20% sau 25%&, nu obligă instanța, în dreptul românesc, precedentul judiciar neavând valoare de izvor de drept și în plus, majoritatea acelor hotărâri sunt pronunțate anterior datei la care Curtea Constituțională a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Din moment ce suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu are reglementare prin lege și modalitatea de calcul, ele sunt doar drepturi virtuale iar instanța nu poate nesocoti efectele unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională și să se substituie legiuitorului sau executivului, stabilind după diverse criterii, inclusiv după cele prevăzute de Codul Muncii, cuantumul procentual al celor două sporuri.
De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție - a adoptat soluția de principiu în sensul că în modalitatea actuală de reglementare nu este posibilă acordarea sporurilor respective. Dacă instanța le-ar acorda pur și simplu fără a fi indicate în dispozitiv sumele ce urmează a fi acordate, deci fără a fi cuantificate, strict pe textul legal invocat în acțiune, ar însemna obligarea autorității pârâte la ceva nesusceptibil de executare.
În contextul celor arătate, neputând fi reținute argumentele recurenților reclamanți, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții,. -, -, -, -, -, -, - și G, toți cu domiciliul ales în Târgu-M-, județul M, împotriva sentinței nr.44 din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-28.12.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
