Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1026/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA nr. 1026/

Ședința publică din 29 Octombrie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de Curtea de Conturi a României, cu sediul în B--24 sector 2, împotriva sentinței nr.204/25.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.

La apelul nominal se constată lipsa recurentei-reclamante Curtea de Conturi a României, a intimaților-pârâți și, și a intimatului-parte prejudiciată Consiliul Local al comunei de.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, iar intimații-pârâți au depus întâmpinare.

În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința nr. 204 din 25 martie 2009, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată sesizarea Curții de Conturi a României, Camera de Conturi M - Direcția de Control Financiar Ulterior Târgu-M în contradictoriu cu partea prejudiciată Consiliul local al comunei de și persoanele răspunzătoare și.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin raportul de control intermediar întocmit ca urmare a verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 de Consiliul local al comu7nei de s-au constatat existența unor prejudicii, nereguli și abateri de ordin financiar, iar prin raportul de control din 24 noiembrie 2008, Direcția de Control Financiar Ulterior a Curții de Conturi Mas esizat virarea în contul bugetului de stat a obligațiilor fiscale în sumă de 31.203 lei, impozit pe venit și accesorii în sumă de 14.239 lei și 13.319 lei contribuție pentru asigurări sociale de sănătate și 6.592 lei majorări de întârziere, fiind considerate răspunzătoare - primar și - responsabil cu activitatea financiar contabilă. Astfel, se constată că ceea ce se impută prin această decizie este faptul că nu au fost achitate obligațiile cu privire la drepturile acordate salariaților în baza contractului colectiv de muncă.

S-a mai statuat de prima instanță că ar putea fi reținută interpretarea controlorilor financiari, conform căreia aceste drepturi acordate sunt asimilate salariilor și impozitate ca atare potrivit art. 10 alin. 1 și art. 55 alin. 1 și 2 lit. k și alin. 3 lit. b, art. 58 din Legea nr. 571/2003, numai că se constată că aceste4a au fost cuprinse la alt capitol bugetar și anume la cel cu cheltuielile materiale, nefiind incluse în veniturile salariale.

În aceste condiții, inclusiv Curtea de Conturi a României, prin decizia nr. 21 din 23 iulie 2008 apreciat că atât mama caldă cât și suma de reprezentare se consideră că nu reprezintă o remunerare a muncii prestate, ci îndeplinirea unei obligații contractuale. De altfel, în legătură cu această interpretare a situației deduse judecății, au fost pronunțate hotărâri judecătorești prin care s-au respins recursurile procurorului financiar, evocate în decizia amintită.

Astfel, văzând distincția dintre veniturile salariale sau asimilate salariilor și drepturile acordate - prima de reprezentare și indemnizația de hrană, care nu sunt prevăzute în acte normative, în mod legal, s-a constatat că sesizarea pentru stabilirea răspunderii nu este întemeiată, nefiind incidente prevederile privind impozitarea veniturilor salariale sau asimilate acestora, astfel că s-a respins această sesizare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Curtea de Conturi a României, solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii și angajarea răspunderii materiale față de persoanele vinovate de producerea prejudiciului în bugetul statului.

În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, instanța neluând în considerare dispozițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, dispoziții potrivit cărora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă. Excepțiile sunt clar determinate de lege, iar sumele pentru care instituția supusă controlului nu a calculat și virat impozit și contribuții de asigurări de sănătate, nu se încadrează în aceste excepții.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții și au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, susținând că veniturile pentru care nu s-a calculat impozit și contribuții de asigurări de sănătate, nu fac parte din categoria venituri salariale, drepturile încasate cu titlu de asigurarea unei mese calde zilnice și în vederea achiziționării unei ținute de lucru decente, au fost stabilite prin Hotărârea Consiliului local nr. 5/2007, au fost plătite din bugetul propriu al Consiliului local în scopul de a crea condiții de muncă mai bune și de a asigura un confort angajaților.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile cuprinse în art. 56 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, definesc noțiunea de venituri salariale supuse impozitării și contribuțiilor de asigurări sociale și de sănătate, alin. 4 al aceluiași articol indicând și veniturile materiale care nu sunt supuse impozitării printre acestea numărându-se și drepturile acordate de angajator angajaților în baza unor legi speciale și finanțate din buget, cum ar fi tichetele de masă, drepturile de hrană acordate în conformitate cu legislația în vigoare, precum și alte drepturi stabilite prin contractul colectiv de muncă și care sunt suportate din venituri proprii.

Trebuie observat, așadar că, veniturile pentru care nu a fost calculate impozitul și contribuțiile de asigurări sociale și de sănătate, respectiv indemnizația de hrană și sumele acordate pentru asigurarea unei ținute decente, se încadrează în categoriile prevăzute de art. 56 alin. 4 lit. b din Legea nr. 571/2003, astfel că în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că instituția supusă controlului, respectiv Consiliul local de a respectat normele imperative referitoare la stabilirea impozitului pe veniturile salariale dar și contribuțiile de asigurări sociale și de sănătate.

Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că prin Legea nr. 217 din 24 octombrie 2008 fost modificată Legea nr. 94/1992, respectiv art. 31 alin. 2 în care erau prevăzute mijloacele de valorificare a rapoartelor de audit fiind exclusă posibilitatea Curții de Conturi de a sesiza instanța de judecată cu cerere de antrenare a răspunderii materiale a persoanelor fizice angajate ale instituției publice controlate.

Potrivit noilor reglementări în situația în care se constată existența unor abateri de la legalitatea și regularitatea evidențelor contabile și care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii instituției publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, devine obligație a conducerii instituției auditate.

Față de cele prezentate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 316 din același cod va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României, cu sediul în B--24 sector 2, împotriva sentinței nr.204 din 25 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER,

red.

tehnored. BI/6ex

jud.fond:

-28.12.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1026/2009. Curtea de Apel Tg Mures