Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1045/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 1045/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
- - - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Morina Napa
- - - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurentele-pârâteCasa Județeană de Pensii NșiInspecția - pentru Inspectoratul Teritorial d e Muncă, împotriva sentinței civile nr. 277 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, pentru recurenta-pârâtă Inspecția și avocat pentru toți intimații-reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Părțile arată că nu au cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților prezente pe fondul cauzei.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Inspecția, solicită admiterea recursului promovat pentru motivele invocate în cererea de recurs, casarea sentinței civile recurate ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Precizează că există declarat un recurs în interesul legii și consideră că nu se pot acorda intimaților-reclamanți drepturile solicitate. Cu privire la celălalt recurs promovat în cauză, solicită admiterea acestuia.
Avocat, pentru toți intimații-reclamanți, solicită respingerea ambelor recursuri promovate în cauză. Față de concluziile formulate de recurenta-pârâtă prin reprezentant cu privire la recursul declarat în interesul legii, arată că acesta nu poate fi contestat. În continuare, afirmă că nu s-au acordat prin hotărârea recurată suplimente și alte sporuri, nu s-a stabilit cuantificarea acestor drepturi și consideră că acestea vor fi acordate pe perioada respectivă, după ce va apărea un act normativ. De asemenea, consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea textului de lege și nu a acordat mai mult decât s-a prevăzut.
Față de susținerile recurentei-pârâte Inspecția cu privire la faptul că prin nr.OG 6/2007 nu ar mai fi fost prevăzute suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, consideră că aceste elemente intră în structura esențială a salariului și va apărea o lege nouă de salarizare pentru care nu a fost prevăzut un termen, iar textul legii trebuie să fie eficient și să poată fi aplicat. În condițiile actuale, consideră că trebuie modificat textul dacă nu li s-au acordat intimaților-reclamanți suplimentele amintite anterior.
În concluzie, consideră că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, iar recursul în interesul legii nu poate să aibă efect în prezenta cauză. Pentru motivele arătate, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 277/CA/15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Neamț, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Inspecția, dispunându-se scoaterea pârâților din cauză, a fost respinsă excepția prematurității cererii, a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind respinsă acțiunea reclamanților cu privire la drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 18 septembrie 2005 ca prescrisă. Totodată, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, a, Pesti, I, -, LăcrăN., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă N, fiind obligat pârâtul să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare cu începere de la data de 18 septembrie 2005, actualizate conform ratei inflației.
Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii N, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare aferentei perioadei 18.09.2005 - 01.01.2007, actualizate conform ratei inflației la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici aflați in raporturi de serviciu cu Inspectoratul Teritorial d e Muncă Reclamanta s-a aflat o perioada in raporturi de serviciu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Reclamanții se consideră îndreptățiți să beneficieze de drepturile prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Examinând excepțiile invocate instanța reținut:
Raporturile de serviciu ale reclamanților cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e munca N și Casa Județeană de Pensii N - autorități publice locale atrag competența materiala a Tribunalului și nu a Curții de Apel, nefiind vorba despre raporturi de serviciu cu autorități publice centrale, motive pentru care excepția de necompetență materiala a Tribunalului a fost respinsă.
Reclamanții nu au raporturi de serviciu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nici cu Inspecția astfel încât excepțiile lipsei calității procesuale pasive a acestora a fost admisă, dispunându-se și scoaterea acestor pârâți din cauză.
Nu există nici un motiv care sa atragă prematuritatea acțiunii astfel încât excepția prematurității a fost respinsă.
Pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 18.09.2005, având in vedere data primei sesizări a instanței la 18.09.2008, s-a împlinit termenul general de prescripție prevederile de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și nu are incidență nici unul din motivele de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției expres si limitativ prevăzute in textul aceluiași decret si pe cale de consecință pentru drepturile aferente acestei perioade a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei acțiunea reclamanților a fost aprecoată ca fiind întemeiată in parte, fiind admisă ca atare pentru considerentele care urmează:
Legea nr.188/1999 la art. 31 alin. 1 lit. c si d prevede in favoarea funcționarilor publici drepturile bănești constând in suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Aceste prevederi legale, deși au fost temporar suspendate nu au fost niciodată abrogate aflându-se in momentul soluționării cauzei in vigoare. Deși sunt în vigoare, nici legiuitorul și nici autoritățile administrative pârâte nu au prevăzut si cuantificarea acestor drepturi. Lipsa unei cuantificări nu echivalează cu abrogarea sau inaplicabilitatea prevederilor art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999.
Instanța nu poate refuza acordarea unor drepturi legal prevăzute de art. 31. alin. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 întrucât acest refuz ar echivala cu nerecunoașterea forței obligatorii a legii. Totodată instanța nu poate acorda drepturile bănești in cota procentuala de 25% pretinsa de reclamanți si nici intr-o alta cota sau alt cuantum întrucât, in condițiile lipsei prevederilor legale a unui cuantum acesta ar echivala cu o adăugare la lege de către instanță.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Casa Județeană de Pensii și Inspecția pentru Inspectoratul Teritorial d e Muncă N, recursuri scutite de plata taxei de timbru în temeiul dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
În motivarea recursurilor s-a susținut că acordarea drepturilor bănești s-a dispus fără a se avea în vedere că nu a fost emis vreun act normativ care să reglementeze modul de acordare a acestor drepturi, salarizarea funcționarilor publici fiind stabilită prin acte normative succesive, respectiv OG6/2007, OG 9/2008, care au reglementat salarizarea funcționarilor publici în raport de postul ocupat și de treaptă, aceste acte normative fiind de strictă interpretare. Pe de altă parte, prin acordarea acestor drepturi instanța de judecată s-a subrogat atât legiuitorului, cât și voinței părților, având în vedere și practica Curții Constituționale relevată de deciziile 818, 821/2008.
Legal citate, intimații reclamanții au fost reprezentați în fața instanței, prin întâmpinarea formulată solicitând respingerea recursurilor, având în vedere dispozițiile art. 117 din Legea 189/1999, art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art. 44 din Constituția României, art. 38 din Codul Muncii, precum și practica judiciară a altor instanțe judecătorești. De asemenea, s- susținut că pârâta este finanțată exclusiv din venituri extrabugetare, finanțare care nu are legătură cu bugetul de stat.
Examinând recursurile promovate pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța le apreciază ca fiind fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute de art. 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată (art. 29 alin. 1 anterior republicării) și de celelalte acte normative date în aplicarea acestei legi, funcționarii publici având un statut legal și nu unul contractual. În consecință, dispozițiile menționate le sunt obligatorii și numai acolo unde acestea sunt lacunare pot fi completate cu cele de drept comun, precum Codul Muncii.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din Legea nr. 188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. În lipsa acestei legi, au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor publici.
În perioada 2004 - 2006 reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 s-a realizat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, iar pentru anul 2006 prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În ceea ce privește anul 2007 și 2008, sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost legiferat de: Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de Ordonanța Guvernului nr.9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007 și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Aceste acte normative au reglementat sistemul de salarizare a funcționarilor publici fără a cuprinde prevederi referitoare la cele două elemente prevăzute de legea generală - art. 31 al. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv suplimentul postului și cel al treptei de salarizare.
Pe de altă parte, instanța constată că aceste sporuri nu sunt reglementate de legiuitor, decât la nivel de principiu, fără a cuprinde elemente de concretizare, criterii de determinare a cuantumului, a modalității de calculare și categoriilor cărora le sunt recunoscute. Reprezentând o componentă a exercițiului puterii legiuitoare, instanța nu poate substitui realizarea acestuia, decât cu acceptarea consecinței de înfrângere a principiului constituțional al separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 al. 4 din Constituția României.
Pe de altă parte, prin deciziile Curții Constituționale nr. 818, 819, 820, 821/2008 s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 1, 2 al. 3, art. 27 al. din OG27/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în consacrarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Referitor la practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară, instanța constată, pe de o parte, că în sistemul judiciar român practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene drepturilor Omului - Secția a III- din 06 decembrie 2007, publicată în Monitorul oficial al României nr. 616/21 august 2008, în cauza Beian contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
Relevanță în cauză prezintă și împrejurarea că prin decizia nr. 20/21 septembrie 2009, pronunțată în interesul aplicării legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, 3 coroborat cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile pârâtelor, va fi modificată în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate cu privire la soluționarea excepțiilor soluționate. PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ambele recursuri declarate de recurentele-pârâte Casa Județeană de Pensii și Inspecția - pentru Inspectoratul Teritorial d e Muncă, împotriva sentinței civile nr. 277 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți, G,,, I, -, -, -, -, toți cu domiciliul ales în P N- - 4, prin Mandatar și intimații - pârâțiINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ N și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, privind soluționarea excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor | JUDECĂTOR 2: Morina Napa | JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu |
Grefier, |
Red. red. tehnored. 8 ex. 11 dec. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Claudia Popescu
