Acțiune în constatare. Decizia 1042/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 1042
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
La ordine a venit în pronunțare recursul contencios administrativ declarat de recurentul - reclamant ORAȘUL TÂRGU N - prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 837CA din 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 2009.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față în materia contenciosului administrativ constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 3972/103/7.11.2008, reclamantul Orașul T N - prin primar a chemat în judecată pe pârâții, -, și pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, să se constate apartenența la domeniul public al orașului a drumului public denumit "Strada (-) -" și delimitarea drumului public.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că are interes în clarificarea apartenenței la domeniul public a acestei căi de acces și a regimului juridic în raport cu riveranii precizați anterior care, fie solicită edificarea unor construcții pe acest teren aparținând domeniului public, fie contestă măsurile dispuse de Primăria T N, fie închid accesul unora dintre riverani în detrimentul altora, că pe rolul diferitelor instanțe judecătorești s-au aflat litigii cu referire la acest teren, în care, chiar fără ca Orașul T N să fie parte, instanțele, chiar fără să fi fost de contencios administrativ, s-au pronunțat și asupra aparenței de drept privind proprietatea privată asupra acestui teren, că instanțele au pronunțat soluții care, fără să fi fost constitutive sau declarative de drepturi în legătură cu dreptul de proprietate asupra acestui teren, sunt echivoce si au creat confuzie, că există două cauze penale -, aflată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț și -,aflată pe rolul Tribunalului Neamț, a căror soluționare depinde în măsură semnificativă de clarificarea regimului juridic al acestui teren asupra căruia instanțele nu au avut un punct de vedere unitar și coerent.
Mai arată reclamantul că, constituirea prin atestare și delimitare a domeniului public al Orașului TNa demarat odată cu apariția R HG 113/1992 (Hotărârea nr. 113 din 4 martie 1992) privind stabilirea unor măsuri pentru defalcarea și trecerea in patrimoniul comunelor, orașelor sau, după caz, al județelor a bunurilor și valorilor de interes local din domeniul public și privat al statului, precum și trecerea sub autoritatea consiliilor locale sau, după caz, județene a regiilor autonome și societăților comerciale cu capital integral de stat, care prestează servicii publice.
Strada (-) -, fiind de uz public, intră sub incidența prevederilor art. 5 din Legea 18/1991 și art. 1 și art. 3 din Legea 213/1998.
Procedura de atestare a apartenenței bunurilor la domeniul public al Orașului TNa urmat calea dispusă de Legea 213/1998 a proprietății publice care la cap. 3 dispoziții finale
În aplicarea acestor dispoziții imperative Consiliul Local al Orașului TNf ace inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Orașului T N și prin Hotărârea 58/26.11.1999 și-1 însușește. Arată reclamantul că la Anexa 2 din inventarierii, la poziția 122 apare "- -" cu determinările: 4,5 ml expunere la strada principala (-.), 170 lungime si 3 lățime.
În respectarea metodologiei date prin G 58/1999, Guvernul României prin 1356/2001 atesta domeniul public al județului N și in particular, in anexa 4 inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Orașului T N, care la poziția 89 atesta însumata o rețea de drumuri si străzi vicinale in lungime de 45,996 Km precizând ca reflecta inventarul însușit de Consiliul Local prin L precizat anterior.
Arată reclamantul că până la aceasta dată R HG 1356/2001 nu a fost atacată în contenciosul administrativ și nici nu a constituit obiectul vreunei excepții de nelegalitate în aplicarea art. 4 din Legea 554/2004 cu privire la bunurile atestate ca aparținând domeniului public.
Prin sentința civilă nr. 83/CA/24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 58 din 26.11.1999, Consiliul Local al Orașului T N și-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Orașului T N, în anexa nr. 2 la această hotărâre (fila 25 dosar), fiind cuprinsă strada "- -".
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1356/2001, publicată în nr. 628 bis din 23 august 2002, se atestă apartenența la domeniul public al județului N, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Nab unurilor cuprinse în anexele 1 - 75, care fac parte integrantă din hotărâre, la anexa nr. 4 figurând, la poziția nr. 89, rețeaua de drumuri vicinale și străzi în lungime de 45,496 km.
Așa cum rezultă din anexa nr. 4 publicată în nr. 628 bis/2002, inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Orașului TNa fost însușit de Consiliul Local prin nr. 46/1999.
În condițiile în care strada "- -" a fost evidențiată în inventarul bunurilor însușit de Consiliul Local prin Hotărârea nr. 58/1999 și, în condițiile în care anexa la HG nr. 1356/2001 face referire la o altă hotărâre de consiliu local, tribunalul a reținut că,prin neindividualizarea acestui obiectiv în hotărârea de guvern care atestă domeniul public al reclamantului, nu se poate constata că respectiva hotărâre produce consecințe juridice în sensul celor invocate de reclamant cu privire la apartenența la domeniul public a respectivei străzi.
Pe de altă parte, s-a apreciat că hotărârea autorității locale, de însușire a inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public, nu este de natură să facă dovada apartenenței respectivei suprafețe de teren la domeniul public, hotărârile emise de autoritățile locale cu un atare obiect fiind proceduri prealabile, regimul juridic al terenului și respectiv consecințe juridice în acest sens producând hotărârea de guvern, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 213/1998.
Deși între reclamant și pârâții și au fost mai multe litigii cu privire la respectivul imobil, hotărârile pronunțate de instanța de contencios administrativ în favoarea acestora nu sunt constitutive de drepturi, astfel încât susținerile făcute de apărătorul pârâților în acest sens nu au fost primite, valoarea dispozitivă a acestor hotărâri vizând acte ale autorității locale și nu dreptul de proprietate asupra respectivului imobil.
De asemenea,s-a reținut că reclamantului nu-i este opozabilă nici Sentința civilă nr. 1652 din 4.10.2004, în considerentele căreia se reține că terenul este proprietatea pârâtelor și, reclamantul nefiind parte în această cauză.
Tribunalul apreciază că reclamantul nu poate invoca în dovedirea pretențiilor lipsa titlurilor de proprietate ale pârâților, apartenența terenului la proprietatea publică nefiind dovedită conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 213/1998.
Pentru aceleași considerente s-a constatat că nici capătul de cerere privind delimitarea terenului nu este fondat, pentru a fi dispusă delimitarea terenului proprietate publică, în baza art. 23 din Legea nr. 213/1998, fiind necesar ca autoritatea publică să facă dovada proprietății terenului, dovadă care nu s-a făcut în cauză.
În consecință, instanța a respins acțiunea conform dispozitivului și a obligat reclamantul în temeiul art. 274 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul - Orașul T N, prin primar, care a invocat dispozițiile art. 304 pct. (8) și (9) Cod procedură civilă, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, urmând a se judeca pe fond și capătul de cerere privind delimitarea terenului ce face obiectul litigiului.
În același timp, recurentul solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, întrucât instanța de fond a soluționat cauza pe baza unor aspecte care nu au fost puse în discuția părților, cu referire la. nr. 46/1999 (care a fost menționată, din eroare în R HG nr. 1351/2001, în loc de 58/2999.
În dovedirea susținerilor din recurs s-au depus la dosar acte.
Intimatele - pârâte, și - au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 312 al. (5) Cod procedură civilă, pentru a se dispune casarea cu trimitere, iar pe de altă parte, soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de actele noi depuse la dosar în recurs, curtea constată întemeiat recursul pârâtului, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Principalul argument avut în vedere de instanța de fond atunci când a apreciat acțiunea ca nefondată, este faptulcă anexa la.R HG nr. 1356/2001 (de atestare a domeniului public al județului neamț) face referire la o altă hotărâre de consiliu local, cu nr. 46/1999 și nu la. nr. 58/1999, de însușire a inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al orașului T
Constatând că strada "- -" nu este individualizată în hotărârea de guvern care atestă domeniul public, tribunalul a apreciat că această hotărâre nu poate produce efecte juridice, în sensul solicitat de reclamant.
Deși reclamantul a depus la dosarul instanței de fond nr. 58/1999, de însușire a inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al orașului T N, în nr.HG 1356/2001, din eroare, numărul acestei hotărâri a fost trecut ca fiind 46/1999.
Reclamantul, la rândul său, nu a observat această eroare, care a fost reținută în motivarea sentinței.
Ca urmare, la data de 05 iunie 2009, recurenta - reclamantă a inițiat demersuri pentru corectarea acestei erori strecurate în nr.HG 1356/2001 (adresa nr. 11895/05 iunie 2009).
Eroarea strecurată în hotărârea de guvern este evidentă, în condițiile în care nr. 46/1999 (menționată în 1356/2001) are ca obiect revocarea unei hotărâri anterioare, privind alegerea ca președinte de vârstă a unui consilier local.
Procedând la soluționarea cauzei fără să clarifice acest aspect, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 al. (4) și (5) Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, cel de-al doilea capăt de cerere formulată de reclamant, de delimitare a terenului proprietate publică este strâns legat de soluția dată primului capăt de cerere.
Întrucât argumentul avut în vedere de prima instanță la respingerea primului capăt de cerere nu mai subzistă, nici soluția dată celui de-al doilea capăt de cerere nu mai poate fi menținută.
În acest context, curtea constată că instanța de fond a respins în mod greșit proba cu expertiză tehnică solicitată de reclamant în dovedirea celui de-al doilea capăt de cerere.
Delimitarea terenului în discuție nu poate fi făcută decât în urma unei expertize tehnice, iar administrarea acestei probe de către instanța de recurs ar avea drept consecință lipsirea părților de un grad de jurisdicție.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 al. (3) Cod procedură civilă, referitoare la situația în care modificarea sentinței nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, curtea va admite recursul de față și va casa sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ formulat de recurentul - reclamant ORAȘUL TÂRGU N - prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 83/CA din 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți, domiciliat în T N,-, județul N, domiciliat în T N,-, județul N, domiciliată în T N,-, județul N, domiciliată în T N,-, județul N, domiciliată în T N,-, județul N, domiciliat în T N, str.-, - nr.126, județul N, domiciliată în T N, str.-, - nr.126, județul N și domiciliată în T N, str.-, - nr.126, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Neamț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red.
red. St.
Tehnored. 12 ex.
04 nov. 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Lăcrămioara Moglan
