Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1046/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 1046/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
- - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Morina Napa
- - - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenții-reclamanți, G,și recurentul-intervenient în nume propriu împotriva sentinței civile nr. 111/CA din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat, cu delegație de substituire pentru avocat, pentru recurenții-reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului arhivă al acestei instanțe, o copie de pe precizările scrise formulate de recurenții-reclamanți cu privire la cererea de recurs.
Reprezentanta recurenților-reclamanți depune originalul înscrisului depus în copie la dosar și arată că nu are alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea în parte a recursului, cu aplicarea procedurii, ținând cont de punctul de vedere exprimat prin precizările scrise depuse la dosar, în sensul că se solicită obligarea intimatelor-pârâte la calcularea și plătirea numai a suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 111/CA/12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii, s-a luat act de renunțarea reclamanților, la capătul de cerere privind suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă precizată pentru drepturi salariale formulate de reclamanții, e, G, și intervenientul în nume propriu în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii N și Casa Națională de Pensii, acțiunea având ca obiect obligarea pârâtelor la acordarea drepturilor salariale constând în: suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% începând cu data de 1-01-2004 și până la zi și în continuare; sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază; sporul de până 10% pentru cei care își desfășoară activitatea manipulând dosare in arhivele autorităților publice; spor pentru condiții vătămătoare de până la 10 %; sporul de calculator de până la 15 % din salariul de bază; sporul de stabilitate, fidelitate diferențiat de până la 20 %; spor de suprasolicitare neuropsihică și stres de 15 %; contravaloarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția invocată de către S, instanța apreciat-o ca neîntemeiată având în vedere atribuțiile conferite de către legiuitor acesteia, în calitate de ordonator secundar de credite; astfel, HG 13/2004 prevede ă CNPAS are următoarele atribuții în domeniul financiar: asigură stabilirea și plata unor drepturi finanțate de la bugetul de stat, pentru care Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei este ordonator principal de credite, CNPAS exercitând funcția de ordonator secundar de credite; îndrumă, coordonează și verifică modul de aplicare a dispozițiilor legale de către casele teritoriale de pensii; asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești;
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești constând în diferite sporuri salariale. Tribunalul a constatat că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
S-a reținut totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Tribunalul a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revinefie legiuitorului,în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege,fie Guvernului,în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Trebuie semnalat în acest context că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/ 2008 și nr. 820/2008, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". Or, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, astfel că instanțele judecătorești nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă. În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, instanța apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
În legătură cu sporul de confidențialitate: art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, prevede categoriile de funcționari publici care beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază și anume: "funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului Legislativ ".Așadar, reclamanții nu se încadrează printre funcționarii publici care pot beneficia de acest spor de confidențialitate.
Pentru celelalte sporuri (sporul de până 10 %, - sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare; spor de calculator de până la 15 %, sporul de stabilitate și fidelitate de până la 20%, sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres) reclamanții au invocat argumente privind natura muncă prestate, principiile ce stau la baza exercitării funcției publice precum și faptul că alte categorii de funcționari publici beneficiază de dispoziții legale în acest sens, precum: 84/2003 privind auditul public și de contor financiar, L 433/2004 privind organizarea și completarea statisticii oficiale.
S-a reținut însă că salarizarea funcționarilor publici este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede sporurile salariale solicitate de către reclamanți.
Mai mult, aceste sporuri nu sunt nici aplicabile, pentru că nu există un suport legal în privința cuantumului sporului. Deci, creanța pretinsă de reclamanți, nu are valoare certă, atâta timp cât legea nu o determină precis ca întindere.Așa fiind, reclamanții - funcționari publici nu pot pretinde alte sporuri și drepturi salariale, decât cele prevăzute de lege, ele neputând forma obiectul unor negocieri cu autoritatea publică unde-și desfășoară activitatea.
În ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, s- reținut decizia ÎCCJ nr. 14/18-02-2008 prin care s- admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație. Pentru acesta s-a avut în vedere că potrivit dispozițiile Legii 142/1998, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă se acordă, în toate cazurile, numai dacă: există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat); angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă; există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Reclamanții - funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Referitor la practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară, instanța a constatat, pe de o parte, că în sistemul judiciar român, practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene a drepturilor Omului - Secția a III-a din 06 decembrie 2007, publicată în Monitorul oficial al României nr. 616/21 august 2008, în cauza Beian contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență,iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanții, G, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
În motivarea recursului a fost criticată pentru nelegalitatea hotărârea primei instanțe, cu privire la suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare invocându-se încălcarea dispozițiilor art. 53 și 16 alin. 1 din Constituție, dreptul corespunzător acestor sporuri fiind un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional nr. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Legal citate, intimatele - pârâte nu au fost reprezentate în fața instanței, prin întâmpinările formulate solicitând respingerea recursului ca nefondat, respectiv pentru lipsa calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
La termenul din data de 12 noiembrie 2009 reclamanții prin reprezentant au depus precizări la recurs, arătând că renunță la recursul promovat cu privire la celelalte capete de cerere în afară de suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Față de aceste împrejurări, în temeiul art. 316, 246 Cod procedură civilă, se va lua act de renunțarea la judecata recursului cu privire la capetele de cerere menționate.
Examinând recursul promovat referitor la hotărârea primei instanțe asupra capătului de cerere având ca obiect acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute de art. 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată (art. 29 alin. 1 anterior republicării) și de celelalte acte normative date în aplicarea acestei legi, funcționarii publici având un statut legal și nu unul contractual. În consecință, dispozițiile menționate le sunt obligatorii și numai acolo unde acestea sunt lacunare pot fi completate cu cele de drept comun, precum Codul Muncii.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din Legea nr. 188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. În lipsa acestei legi, au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor publici.
În perioada 2004 - 2006 reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 s-a realizat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, iar pentru anul 2006 prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În ceea ce privește anul 2007 și 2008, sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost legiferat de: Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de Ordonanța Guvernului nr.9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007 și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Aceste acte normative au reglementat sistemul de salarizare a funcționarilor publici fără a cuprinde prevederi referitoare la cele două elemente prevăzute de legea generală - art. 31 al. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv suplimentul postului și cel al treptei de salarizare.
Pe de altă parte, instanța constată că aceste sporuri nu sunt reglementate de legiuitor, decât la nivel de principiu, fără a cuprinde elemente de concretizare, criterii de determinare a cuantumului, a modalității de calculare și categoriilor cărora le sunt recunoscute. Reprezentând o componentă a exercițiului puterii legiuitoare, instanța nu poate substitui realizarea acestuia, decât cu acceptarea consecinței de înfrângere a principiului constituțional al separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 al. 4 din Constituția României.
Relevanță în cauză prezintă și împrejurarea că prin decizia nr. 20/21 septembrie 2009 pronunțată în interesul aplicării legii de către înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul vizând soluția dată cererii de acordare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, iar în temeiul art. 316 coroboborat cu art. 246 Cod procedură civilă se va lua act de renunțarea la judecata recursului cu privire la celelalte capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul contencios administrativ formulat de recurenții-reclamanți, -, G, -, -, toți cu domiciliul ales în P N,-, județul N și recurentul-intervenient în nume propriu cu același domiciliu împotriva sentinței civile nr. 111/CA din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII,-, vizând soluția dată cererii de acordare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Ia act de renunțarea recurenților la judecata recursului în ceea ce privește celelalte capete de cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor - - | JUDECĂTOR 2: Morina Napa - - | JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu - - |
GREFIER, - - |
Red.
Red.-
tehnored. 6 ex.
11 dec. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Claudia Popescu
