Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1080/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1080
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.361/PI/CA/31.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtul - intimat INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 07.10.2009, întâmpinare din partea pârâtului - intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Regional Pentru Protecția Consumatorilor A pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei să îl încadreze în funcția publică de consilier superior, treapta 1 de salarizare și să îi acorde sumele reprezentând diferența de salarizare dintre cea prevăzuta de nr.OUG92/2004 și salariul acordat, actualizate la rata inflației până la data efectivă a plații începând cu data de 01.01.2005 și modificarea în carnetul de muncă din 01.01.2005.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, este funcționar public din 2000, anul intrării în vigoare a Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în cadrul unității pârâte care ține carnetul de muncă al său și cu care are raporturi de serviciu in condițiile legii.
Scopul fundamental al acestei legi, menționat la art.1 alin.2 îl constituie asigurarea unui serviciu public, stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial. Aceste principii trebuie să guverneze funcția publică și relațiile de serviciu ale funcționarilor publici cu instituțiile publice.
În conformitate cu prevederile legale în vigoare, directorul executiv numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici din cadrul instituției.
În anul 2000 în baza Deciziei nr.301/25.07.2000 emisă de T în baza Legii nr.188/1999 și a nr.OUG82/2000 reclamantul a fost încadrat pe funcția de consilier, categoria A, clasa I, gradul 2, și i s-a stabilit salariul ca funcționar în conformitate cu Legea nr.188/1999, modificată și completată prin nr.OUG82/2000.
Legislația aplicabilă prevedea că funcțiile publice se împart (definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcției publice), categoriile A, B și C, categoria A cuprinzând funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată, absolvite cu diploma de licență sau echivalentă iar fiecare dintre cele trei categorii se împart în trei clase: clasa a III, a, clasa a II a și clasa I, ca nivel maxim, clasa fiind etapa din cariera funcționarului public, fiecare clasă se împarte în trei grade de funcționari publici definitivi: gradul 3, gradul 2, și gradul 1, ca nivel maxim, astfel că fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare.
La 01.01.2005 a intrat în vigoare nr.OUG92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, care prevede la art.6, alin 7-9 că funcționarii publici de execuției salarizați la categoria A, clasa I, gradul 1, 2 și 3 potrivit OUG82 "se încadrează în gradul superior și beneficiază de salariul de baza prevăzut de respectiva în OUG anexele I-IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional superior, treapta 1, 2 și 3 de salarizare".
Reclamantul a arătat că, în conformitate cu prevederile legale menționate, unitatea era obligată de lege să îl încadreze în funcția publică de consilier, gradul profesional superior, treapta de salarizare 2.
Din cauza faptului că unitatea nu l-a încadrat corect potrivit legii în funcția publică la 01.01.2005, a avut de suferit financiar până în prezent, având diminuat salariul de baza cu o sumă considerabilă, cu toate influențele negative asupra dreptului la pensie, asupra venitului net încasat până în momentul de față, precum și asupra dreptului de a promova în funcția publică.
Reclamantul a menționat că, din 01.01.2005 și până în prezent a avansat din 01.03.2006 la funcția de inspector principal categoria A, clasa I grupa 1.
Este posibil și probabil ca unitatea să încerce să justifice reîncadrarea greșită făcută la 01.01.2005 prin faptul ca în cursul anului 2001, printr-o eroare judiciara reclamantul a fost retrogradat în funcția publică, transformându-i-se postul în "inspector de specialitate", categoria A, clasa a II, gradul 2, în baza unor prevederi legale care nu aveau nici o legătura cu încadrările funcționarilor publici pe funcții publice. Această retrogradare, care nu îi este imputabilă, înscrisă în carnetul de muncă are la bază nr.OUG2/2001 prin care s-a înființat Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin reorganizarea Oficiului Pentru Protecția Consumatorilor, care nu face referiri la schimbarea încadrării funcțiilor publice deținute, nr.HG166/2001 privind organizarea și funcționarea, care prevede ca, urmare a reorganizării personalul acestuia va fi încadrat în condițiile legii, în structura organizatorică a, în limita numărului maxim de posturi prevăzut de hotărârea de guvern, fără a impune retrogradarea funcționarilor publici ale căror posturi se înscriau în numărul maxim de posturi prevăzut și statul de funcții pe anul 2001 care nu poate să încalce legea sau să deroge de la lege.
Reclamantul a arătat că, în situația în care în perioada 2001 - 2004 avut de suferit financiar în urma retrogradării din funcția publică din motive ce nu îi sunt imputabile nu dă dreptul la noi abuzuri contra intereselor sale legitime și după anul 2005, pe termen nelimitat.
Aceste situații prin care reclamantul și alți colegi încadrați în aceeași unitate sau în alte instituții din țară au fost eronat încadrați după anul 2001 au determinat Guvernul României să accepte propunerile sindicatelor, printre ale căror membri se numără, să facă prin lege o reîncadrare în funcțiile publice a tuturor funcționarilor publici din toate instituțiile din țară, pornind de la încadrarea inițială în funcțiile publice potrivit nr.OUG82/2000, prin care să se corecteze aceste anomali apărute în mai multe instituții după anul 2001. De astfel chiar în preambulul nr.OUG92/2004, care a statuat reîncadrarea funcționarilor publici la 01.01.2005, menționează că "masurile cuprinse în prezenta ordonanță de urgență reprezintă o etapă în reforma salarială a funcționarilor publici și au la baza negocierile Guvernului României cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, precum și cu organizațiile sindicale reprezentative ale funcționarilor publici.
S-a arătat că legislația aplicabilă în domeniul funcției publice după anul 2003 restrâns și dreptul la muncă a funcționarilor publici, prin Legea nr.161/2003, care modifică și completează Legea nr.188/1999, care prevede la art.94 alin.2 că "funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura activități remunerate sau neremunerate." În aceste condiții, restrângerea în plus și a dreptului la remunerarea muncii prestate, prin retrogradarea în funcția publică din motive neimputabile funcționarului public, încalcă art.16 alin.1 din Constituție, reclamantul fiind discriminat față de alte persoane din țară încadrate în muncă, cărora nu li s-au impus și nu li se impun restrângeri ale dreptului la muncă și la remunerarea muncii prestate.
sancțiunea denegării de dreptate, a solicitat instanței de fond să analizeze legalitatea aplicării nr.OUG92/2004 în ceea ce îl privește.
A solicitat instanței să constate eroarea făcută de unitatea privitoare la nerespectarea prevederilor legale privind reîncadrarea sa în funcția publică la 01.01.2005 în funcția de consilier superior treapta 3, din 01.03.2006 în funcția de consilier superior treapta 2 și din 01.04.2007 în consilier superior treapta 1 de salarizare cu argumentele pe care le-a descris în prezenta cerere.
Reclamantul a arătat că solicitarea pe care o face instanței este în termenul legal, Codul Muncii art.166 alin.1 prevăzând că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescriu în termen de 3 ani de la data care drepturile respective erau datorate.
În drept, cererea este întemeiată pe prevederile art.16 alin.1 și art.53 din Constituția României, Legea nr.188/1999, republicată privind statutul funcționarului public cu modificările și completările ulterioare, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007 a Legii contenciosului administrativ și ale Codului Muncii Legea nr.53/2003.
La dosar a fost depusă copie de pe cartea de muncă a reclamantului și practică judiciară, Decizia nr.79/09.04.2008 emisă de Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.
În cuprinsul întâmpinării se arată că încadrarea făcută în anul 2001 s-a făcut în baza nr.HG166/2001 și în baza adresei nr.1/1381/23.03.2001 prin care tuturor funcționarilor publici din cadrul B li s-a schimbat încadrarea din consilier categoria A, clasa I treptele 1, 2 și 3 le corespunde funcția publica de inspector de specialitate categoria A, clasa II sau I treapta 1, 2 sau 3.
În anul 2005 la intrarea in vigoare a nr.OUG92/2004 s-au schimbat încadrările fiecărui funcționar public unitatea a operat corect în carnetul de muncă ținând seama de prevederile prezentei ordonanțe.
Pârâta arată că, încadrările făcute în perioada 01.03.2001 - până în prezent au la bază: nr.OUG2/2001 prin care s-a înființat Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin reorganizarea Oficiului Pentru Protecția Consumatorilor care nu face referiri la schimbarea încadrării funcțiilor publice deținute, nr.HG166/2001 privind organizarea și funcționarea, care prevede că, urmare a reorganizării personalul acestuia va fi încadrat în condițiile legii, în structura organizatorică a, în limita numărului maxim de posturi prevăzut de hotărârea de guvern, fără a impune retrogradarea funcționarilor publici ale căror posturi se înscriau in numărul maxim de posturi prevăzut; nr.HG745/2007 privind organizarea și funcționarea cu modificările ulterioare; Ordinul nr.291/18.09.2008 privind Regulamentul de Organizare și Funcționare a Structurii Centrale și teritoriale a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și statul de funcții pe anul 2001 care nu poate sa încalce legea sau sa deroge de la lege.
S-a mai arătat că, în perioada 01.01.2005 și până în prezent fiecare funcționar public din cadrul Aaa vansat în trepte și grade operandu-se corect în cartea de muncă conform legislației în vigoare la data avansării.
Reclamantul a formulat precizare la cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că solicită anularea Deciziei nr.79 din 09.04.2008 a Inspectoratului Regional pentru Protecția Consumatorilor A, emiterea unei noi decizii cu stabilirea corectă a drepturilor salariale cuvenite potrivit nr.OG9/2008 pentru modificarea OG nr.6/2007 cu încadrarea corectă pe funcția publică de consilier, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare; corectarea înscrierilor în carnetul de muncă; recalcularea tuturor drepturilor salariale cuvenite și plata diferențelor neachitate de unitatea angajatoare începând cu data de 07.10.2005 majorate cu indicele de inflație aferent până la data plății efective a acestora și plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a învederat că în disprețul dispozițiilor imperative din statutul funcționarilor publici, angajatorul nu a înțeles niciodată să comunice actele administrative în care a operat modificările de încadrare, astfel că a luat foarte târziu la cunoștință despre modul de încadrare și plată.
Prin sentința civilă nr.361/PI/CA/31.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Regional Pentru Protecția Consumatorilor
A respins cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată și a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este funcționar public și activează în cadrul instituției pârâte, Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor A (fost Oficiu Județean pentru Protecția Consumatorilor). Potrivit cărții de muncă, reclamantul a fost încadrat pe funcția de inspector în anul 1985 în cadrul Inspectoratului Județean pentru Controlul Calității Produselor La data intrării în vigoare a Legii nr.188/1999 privind Statul funcționarilor publici reclamantul era încadrat ca "inspector de specialitate, grupa I, treapta 2" (poziția 63 din cartea de muncă).
La data de 01.08.2000, reclamantului i s-a schimbat funcția în "consilier, categoria A, clasa I, grad 1" conform poziției 64 din cartea de muncă.
La data de 01.04.2001 reclamantului i s-a schimbat din nou funcția, redevenind din "consilier", "inspector". Potrivit poziției 65 din cartea de muncă, această schimbare s-a făcut în temeiul adresei nr.1/1381 din 23.03.2001 (nu este specificat emitentul).
Reclamantul nu a contestat și nu contestă nici în prezent această adresă sau actul administrativ în temeiul căreia a fost emisă, potrivit dispozițiilor legale în materie de contencios administrativ (deși o consideră păgubitoare pentru el și eronată din motive ce nu îi sunt imputabile) ci doar pretinde că potrivit dispozițiilor legale arătate în cererea de chemare în judecată, și care vor fi discutate mai jos, se cuvine ca începând cu data de 01.01.2005 să fie încadrat în funcția publică de "consilier superior, treapta 1 de salarizare", să i se plătească drepturile salariale restante, să fie făcute cuvenitele mențiuni în cartea de muncă și să fie anulată Decizia 79/2008 emisă de pârâtă deoarece nu îi conferă calitatea cerută.
În esență, reclamantul a susținut că pârâta a aplicat greșit prevederile legale atunci când, după 01 ianuarie 2005, continuat să îi mențină încadrarea de "inspector principal" în loc de cea de "consilier". Din acest considerent consideră nelegală și decizia nr.79/09.04.2008 emisă de pârâtă care nu îi recunoaște decât funcția de "inspector I principal treapta 1 de salarizare", decizie a cărei anulare o cere.
Pârâta, după cum s-a arătat în mod detaliat mai, a susținut că a aplicat corect prevederile legale și că reclamantul nu poate fi încadrat în funcția de "consilier superior treapta 1 de salarizare".
În consecință, tribunalul a fost ținut să analizeze dacă pârâta a procedat corect începând cu data de 01.01.2005 și până în prezent, incluzându-l pe reclamant în categoria "inspectorilor" în loc de cea a "consilierilor".
Cu privire la această problemă, legislația relevantă este dată de nr.OUG192/2002, nr.OUG82/2004 și nr.OUG92/2004, deoarece aceste acte normative reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici pentru perioada 2003 - 2005.
Salariul de bază al funcționarilor publici cu funcții de execuție din cadrul unei instituții subordonate unei autorități publice centrale, așa cum este reclamantul, pentru anul 2003, este dată de Anexa 3 B din nr.OUG192/2002. Funcționarii publici din categoria A, așa cum este în mod necontestat reclamantul, sunt următorii: consilierii, experții, inspectorii de specialitate, consilierii juridici, auditorii și inspectorii de muncă. În cadrul categoriei, diferențele salariale se făceau în funcție de clasă (I, II sau III) și grad (1, 2 sau 3).
După cum s-a arătat, reclamantul era încadrat la acea data pe funcția de "inspector de specialitate, clasa II-a, gradul 2" și nu cea de "consilier".
În anul 2004 au intrat în vigoare celelalte două ordonanțe de urgență, ambele având legătură cu drepturile salariale ale reclamantului.
Astfel, nr.OUG82/2004 a majorat salariul de bază la toți funcționarii publici și, deci, inclusiv reclamantului iar nr.OUG92/2004 a avut menirea să coreleze clasificarea funcționarilor publici din legea de salarizare (adică din OUG92/2004) cu clasificarea acelorași funcționari publici din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care între timp suferise modificări.
Într-adevăr, legea de salarizare clasifica funcționarii publici cu funcție de execuție din cadrul unei instituții subordonate unei autorități publice centrale în consilieri, experți, inspectori de specialitate, consilieri juridici, auditori, inspectori de muncă, referenți de specialitate, referenți și comisari), care erau împărțiți pe categorii (A, B și C), clase (I, II și III) și grade (1, 2 și 3).
În schimb, Statutul clasifica aceiași funcționari în expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor (cei din clasa II), referent de specialitate (cei din clasa II) și referent (cei din clasa III) și nu mai prevedea categoriile A, B și C ci doar clasele I, II și III iar gradele aveau o altă denumire, respectiv în loc de 1, 2 și 3 erau prevăzute următoarele grade: superior, ca nivel maxim, principal, asistent și debutant (conform art.8 și 13 din Legea nr.188/1999 în forma în care erau în vigoare în anul 2004, atunci când a apărut nr.OUG82/2004).
De menționat că lipsa de coerență din cele două acte normative se reflectă și în cartea de muncă a reclamantului unde apar atât mențiunile "inspector de specialitate A II 2" cât și "inspector de specialitate principal".
Așadar, se impunea o corelare legislativă care a fost efectuată prin nr.OUG92/2004.
Potrivit art. 6 al. 5 din această ordonanță, funcționarii publici de execuție salarizați potrivit nr.OUG82/2004, la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional principal și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în anexele I - IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional principal, treapta 2 de salarizare.
Cum reclamantul era funcționar public cu funcții de execuție din cadrul unei instituții subordonate unei autorități publice centrale în calitate de inspector de specialitate categoria A, clasa II, gradul 2, reîncadrarea trebuia făcută în inspector principal, treapta 2 de salarizare (reamintim că Statutul nu prevede denumirea de "inspector de specialitate" ci doar de "inspector" iar gradele nu mai erau 1, 2 sau 3 ci "superior, principal, asistent și debutant").
Văzând cartea de muncă a reclamantului tribunalul a constatat că reîncadrarea s-a făcut potrivit prevederilor legale amintite, neexistând nicio greșeală sub acest aspect (a se vedea pozițiile 73-79).
Reclamantul se află în eroare atunci când consideră că reîncadrarea trebuia să se facă pe funcția de consilier deoarece nu a avut niciodată această calitate, decât numai o scurtă perioadă de timp între 01.08.2000 și 01.04.2001 (pozițiile 64 și 65 din cartea de muncă) iar nr.OUG92/2004 nu îi conferă un alt statut superior celui deținut ci doar corectează o necorelare legislativă.
De asemenea, tribunalul a constatat că potrivit cărții de muncă, reclamantul a fost salarizat corespunzător încadrării (de altfel, este necontestat că salarizarea s-a făcut potrivit încadrării ci doar s-a pretins o altă încadrare urmată de plata diferențelor salariale în raport cu noua încadrare).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe cale de consecință admiterea acțiunii sale astfel cum a fost precizată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii iar motivele invocate nu au fost analizate, instanța de fond analizând evoluția sistemului de salarizare a funcționarilor publici ignorând momente esențiale ale transformării funcției publice, Legea nr.161/2003, dar și norme legale care cristalizează ierarhia funcției publice ținând cont de nivelul studiilor absolvite de funcționarul public.
Se mai arată că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, interpretând greșit înscrierile din carnetul de muncă precum și normele juridice care reglementează salarizarea funcționarilor publici, că prin soluția dată, instanța a legitimat încălcarea legii. Astfel, actul atacat, este într-adevăr o decizie care face referire la drepturile sale salariale, dar această decizie vizează implicit și postul ocupat. Dacă postul nu este corect determinat și denumirea lui este consecința unei erori de aplicare a legii în urmă cu 3 - 4 ani, în mod logic și decizia de salarizare din 2008 este nelegală și vizează încadrarea greșită a contestatorului pe post.
Menționează că hotărârea atacată este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii, arătând că potrivit nr.OUG82/2004 postul pe care a fost încadrat - potrivit înscrierilor salariale din carnetul de muncă - a fost "inspector I", ceea ce în mod evident nu regăsim în conținutul precitatului act normativ ți că având în vedere promovările de treaptă ulterioare se impunea ca salarizarea să fi fost făcută pentru postul de "consilier superior treapta I de salarizare".
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Legal citat, pârâtul - intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
În considerentele întâmpinării se arată că încadrarea făcută în anul 2001 s-a făcut în baza nr.HG166/2001 și în baza adresei nr.1/1381/23.03.2001 prin care tuturor funcționarilor publici din cadrul B li s-a schimbat încadrarea din consilier categoria A, clasa I treptele 1, 2 și 3 le corespunde funcția publică de inspector de specialitate categoria A, clasa II sau I treapta 1, 2 sau 3.
Se menționează ca în anul 2005 la intrarea în vigoare a nr.OUG92/2004 s-au schimbat încadrările fiecărui funcționar public unitatea a operat corect in carnetul de muncă ținând seama de prevederile prezentei ordonanțe.
Pârâtul - intimat arată că, încadrările făcute în perioada 01.03.2001 - până în prezent au la bază: nr.OUG2/2001 prin care s-a înființat Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin reorganizarea Oficiului Pentru Protecția consumatorilor care nu face referiri la schimbarea încadrării funcțiilor publice deținute, nr.HG166/2001 privind organizarea și funcționarea, care prevede că, urmare a reorganizării personalul acestuia va fi încadrat în condițiile legii, în structura organizatorică a, în limita numărului maxim de posturi prevăzut de hotărârea de guvern, fără a impune retrogradarea funcționarilor publici ale căror posturi se înscriau în numărul maxim de posturi prevăzut; nr.HG745/2007 privind organizarea și funcționarea cu modificările ulterioare; Ordinul nr.291/18.09.2008 privind Regulamentul de Organizare și Funcționare a Structurii Centrale și teritoriale a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și statul de funcții pe anul 2001 care nu poate să încalce legea sau să deroge de la lege.
Se mai arată că, în perioada 01.01.2005 și până în prezent fiecare funcționar public din cadrul Aaa vansat în trepte și grade operandu-se corect în cartea de muncă conform legislației în vigoare la data avansării.
Examinând recursul de față prin raportare la motivele menționate în cererea de recurs, față de prevederile art.3041Cod procedură civilă, văzând și înscrisurile de la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Din cuprinsul cărții de muncă a reclamantului-recurent depus la dosarul de fond (filele 11 - 26) rezultă că acesta a fost încadrat la data de 1985 pe funcția de inspector în cadrul Inspectoratului Județean pentru Controlul Calității Produselor
La data intrării în vigoare a Legii nr.188/1999 privind Statul funcționarilor publici reclamantul era încadrat ca "inspector de specialitate, grupa I, treapta 2" (poziția 63 din cartea de muncă).
La data de 01.08.2000, recurentului i s-a schimbat funcția în "consilier, categoria A, clasa I, grad 1" conform poziției 64 din cartea de muncă.
La data de 01.04.2001 reclamantului i s-a schimbat din nou funcția, redevenind din "consilier", "inspector", în temeiul adresei 1/1381 din 23.03.2001 (poziția 65 din cartea de muncă).
Instanța de fond a constatat în mod corect că reclamantul - recurent nu a contestat și nu contestă nici în prezent această adresă sau actul administrativ în temeiul căreia a fost emisă, potrivit dispozițiilor legale în materie de contencios administrativ ci doar susține că se cuvine ca începând cu data de 01.01.2005 să fie încadrat în funcția publică de "consilier superior, treapta 1 de salarizare", să i se plătească drepturile salariale restante, să fie făcute cuvenitele mențiuni în cartea de muncă și să fie anulată Decizia nr.79/2008 emisă de pârâtă deoarece nu îi conferă calitatea cerută.
În vederea analizării temeiniciei cererii formulate de către reclamantul - recurent vom analiza dispozițiile legale incidente în această materie, și anume prevederile din nr.OUG192/2002, nr.OUG82/2004 și nr.OUG92/2004.
După cum s-a arătat, reclamantul era încadrat la acea data pe funcția de "inspector de specialitate, clasa II-a, gradul 2" și nu cea de "consilier".
Legea de salarizare clasifica funcționarii publici cu funcție de execuție din cadrul unei instituții subordonate unei autorități publice centrale în consilieri, experți, inspectori de specialitate, consilieri juridici, auditori, inspectori de muncă, referenți de specialitate, referenți și comisari), care erau împărțiți pe categorii (A, B și C), clase (I, II și III) și grade (1, 2 și 3).
În schimb, Statutul clasifica aceiași funcționari în expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor (cei din clasa II), referent de specialitate (cei din clasa II) și referent (cei din clasa III) și nu mai prevedea categoriile A, B și C ci doar clasele I, II și III iar gradele aveau o altă denumire, respectiv în loc de 1, 2 și 3 erau prevăzute următoarele grade: superior, ca nivel maxim, principal, asistent și debutant (conform art.8 și 13 din Legea nr.188/1999 în forma în care erau în vigoare în anul 2004, atunci când a apărut nr.OUG82/2004).
În mod corect prima instanța a remarcat că prin nr.OUG92/2004 au fost corelate dispozițiile legale mai menționate.
Potrivit art.6 alin. 5 din această ordonanță, funcționarii publici de execuție salarizați potrivit nr.OUG82/2004, la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional principal și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în anexele I - IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional principal, treapta 2 de salarizare.
Curtea constată că reclamantul era funcționar public cu funcții de execuție din cadrul unei instituții subordonate unei autorități publice centrale în calitate de inspector de specialitate categoria A, clasa II, gradul 2.
Se poate constata că reîncadrarea trebuia făcută în inspector principal, treapta 2 de salarizare, astfel ca dispozițiile legale menționate mai au fost respectate întocmai.
OUG nr.92/2004 nu îi poate conferi reclamantului un alt statut decât cel deținut de către acesta, prin urmare nu se poate dispune reîncadrarea acestuia în categoria de consilier, întrucât deținea funcția de inspector.
De asemenea, tribunalul a reținut în mod corect că reclamantul a fost salarizat corespunzător încadrării.
Față de considerentele mai expuse, văzând și prevederile legale invocate, Curtea va respinge recursul ca neîntemeiat.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr.361/PI/CA/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflată în semnează
vicepreședinte
-
GREFIER,
- -
RED:/26.10.09
TEHNORED:/26.10.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
