Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 110/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 110/CA
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier - - -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în I,-, bloc 943,.B,.1,.4, județul I, în contradictoriu cu pârâtele: Autoritatea Națională Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile din litigiu.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 155/45 din 25 februarie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, pentru ca acestea să fie obligate să-i achite "indemnizațiile de delegare pentru fiecare din delegările dispuse în perioada 1 iulie 2006 - 31 decembrie 2006, precum și indemnizațiile de mutare pentru fiecare din mutările dispuse în perioada 27 iunie 2005 - 30 iunie 2006 și 1 ianuarie 2007 - 10 aprilie 2007; actualizate până la momentul plății efective", pe motiv că în mod nejustificat nu i s-au acordat drepturile prevăzute de art. 88 (4) și art. 91 (5) din Legea nr. 188/1999, pe perioada în care a fost delegat să coordoneze activitatea Biroului vamal și, respectiv, pe perioada în care a fost mutat și numit temporar în funcția de șef al Biroului vamal.
Pârâta I, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că reclamantul și- desfășurat activitatea în limita programului de lucru, asigurându-i-se transportul de la localitatea de domiciliu și că, atâta timp cât nu s-a mutat efectiv în localitatea, el nu poate beneficia de drepturile solicitate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că îndeplinea funcția publică de inspector la Serviciul de Supraveghere Vamală și că, prin ordinul nr. 1741 din 27 iuie 2005 al Autorității Naționale a Vămilor, el a fost "mutat temporar și numit temporar în funcția de șef birou vamal al Biroului vamal cu o indemnizație de conducere de 40 %, pe o perioadă de șase luni", măsură ce a fost prelungită prin ordinele nr. 7895 din 8.12.2005, nr. 4952 din 31.03. 2006, nr. 6456 din 1.07.2006 (care utilizează termenul "se delegă și va coordona activitatea Biroului vamal "), nr. 8147 din 4.09.2006, nr. 3 din 3.01.2007, nr. 4674 din 2.04.2007 și nr. 4766 din 6.04.2007, drepturile salariale corespunzătoare acestei perioade fiindu-i stabilite prin ordinul nr. 6469 din 4 august 2008.
La data de 19.12.2008, reclamantul a solicitat Autorității Naționale a Vămilor să-i acorde drepturile salariale constând în indemnizația de delegare sau mutare temporară, pentru perioada 27.06.2005 - 10.04.2007, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, cerere căreia nu i s- dat curs, pentru motivele expuse în scrisoarea de răspuns nr. 1536/23.01.2009 a I, fapt ce a determinat reclamantul să promoveze prezenta acțiune, în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Raportat la această situație de fapt, Curtea reține că reclamantul are statut de funcționar public, că regimul său juridic este guvernat de nr.OUG 10/2004, care se completează, de drept, cu Legea nr. 188/1999, și că pretențiile sale derivă din faptul mutării sale, din cadrul Serviciului Vamală - Biroul Control Ulterior și Investigații Fraudă Vamală din cadrul Direcției Regionale Vamale I, în cadrul structurii fără personalitate juridică denumită Biroul vamal.
Chiar dacă emitentul ordinelor menționate a folosit atât termenul "se delegă", cât și termenul "se mută temporar și se numește temporar în funcția publică de conducere de șef birou vamal", Curtea consideră că semnificația reală a măsurii dispusă este aceea de "mutare în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a instituției publice", prevăzută de art. 87 (2) lit. d și reglementată de art. 91 din Legea nr. 188/1999.
Chiar dacă s-ar accepta că ne aflăm în fața unor măsuri de natură diferită, Curtea constată că, în cazul pretinsei delegări, reclamantul nu poate beneficia de drepturile prevăzute de art. 88 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, întrucât se recunoaște de către cel în cauză că a făcut "naveta" între I și și retur, zilnic, folosindu-se de autovehiculul pus la dispoziție de instituția cu care este în raporturi de serviciu și că, pe toată această perioadă, nu s-a întocmit nici un document valabil care să ateste că s-a aflat pe o perioadă mai mare de 12 ore în localitatea în care a fost trimis să coordoneze activitatea Biroului vamal, ori că el s-a cazat în această localitate.
Lipsa oricărei confirmări a duratei în care reclamantul s-a aflat la Biroul vamal, pentru exercitarea atribuțiunilor de serviciu, a faptului că el a fost obligat să se cazeze în acea localitate, suportând costul aferent și neproducerea vreunei dovezi care să infirme afirmația pârâtei că transportul de la I la și retur a fost asigurat de către instituția publică implicată, nu poate fi suplinită de afirmația reclamantului că "programul era dictat de activitatea nenormată care presupunea prezența peste programul normal de lucru, ori de câte ori era nevoie", în condițiile în care nu se contestă nici afirmația pârâtei că orele suplimentare au fost plătite, drept pentru care cererea de acordare a indemnizațiilor de delegare, pentru fiecare așa-zisă delegare, dispusă în perioada 1 iulie 2006 - 31 decembrie 2006, urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește drepturile considerate cuvenite celui mutat în altă localitate, prevăzute de art. 91 alin 5, coroborat cu art. 90 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, Curtea constată că reclamantul nu poate beneficia nici de indemnizația egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioară celei în care a fost mutat, nici de rambursarea cheltuielilor de transport și nici de un concediu plătit de 5 zile, întrucât chiar acesta confirmă că nu s-a mutat în mod efectiv în localitatea și că pentru a ajunge la structura fără personalitate juridică unde a fost mutat, în sensul numirii temporare într- funcție de conducere, a făcut "naveta"utilizând mijlocul de transport pus la dispoziție de pârâta
Întrucât drepturile prevăzute atât de art. 88 alin. 4, cât și de art. 90 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, au fost instituite doar pentru acoperi costurile efective suportate de funcționarul public, pentru a se deplasa și a lucra în localitatea în care a fost mutat, și nu pentru a- gratifica, și dat fiind faptul că nici unul dintre aceste drepturi nu poate fi acordat atâta timp cât nu se prezintă documente justificative și cât timp conducătorul instituției publice care a dispus măsura nu le- verificat și aprobat, curtea consideră că reclamantul nu este îndreptățit a pretinde plata indemnizațiilor de mutare, pentru fiecare etapă în care i s-a prelungit numirea temporară într-o funcție publică de conducere, astfel precum se solicită, considerente pentru care și acest capăt de cerere urmează a fi respins ca nefondat și nedovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în pretenții formulată de reclamantul, domiciliat în I,-,. 943,. B,.1,. 4, în contradictor cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, având sediul în B,-, sector 1 și pârâta Direcția Regională Vamală pentru Accize și Operațiuni Vamale I, având sediul în I,-
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
28.06.2009
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
