Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1132/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1132
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenții-reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 655 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurenții - reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul, consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, sens în care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În continuare, susține că deși a fost invocat la instanța de fond art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a invocat că principiul egalității nu a fost încălcat deoarece el se referă doar la situații identice, situațiile de fapt diferite urmând un regim diferit. Arată că dreptul la tichete de masă este stabilit prin art.1 din Legea nr.142/1998. Având în vedere că reclamanții au calitatea de funcționari publici, această calitate nu poate determina un regim defavorabil în raport cu personalul contractual din aceeași instituție. Consideră că art.48 din nr.OG6/2007 se referă la drepturi prevăzute pentru personalul bugetar prin acte normative speciale, prevăzând expres că până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, funcționarii vor beneficia de toate drepturile prevăzute pentru personalul bugetar, concept care include și funcționarii publici. Arată că s-a mai invocat și Decizia nr.14/2008 a pronunțată în recurs în interesul legii.
Susține că sub acest aspect este de observat că această decizie face parte din dreptul intern, astfel încât analizarea cauzei doar prin prisma acestei decizii încalcă principiul priorității dreptului comunitar reglementat de art.148 al.2 coroborat cu art.20 al.2 din Constituția României. Consideră că situațiile de fapt diferite reținute de instanța de fond se referă la persoana angajatorului, în cauză însă identitatea de tratament trebuie să se refere la beneficiarii acestor drepturi. Aceștia sunt persoanele care au calitatea de personal contractual bugetar, respectiv care sunt angajați într-un raport de serviciu cu autoritatea publică. Atâta timp cât este dovedită această calitate, consideră că reclamanții trebuia să se bucure de un tratament egal. Susține că bonurile de masă solicitate prin prezenta acțiune sunt reglementate ca măsuri de protecție în scopul desfășurării activității în condiții optime în sectorul bugetar. Consideră că aplicarea acestor măsuri trebuie să fie unitară. Acordarea acestor drepturi doar unei categorii de persoane din cadrul unei instituții sau acordarea acestor drepturi doar unei categorii de persoane din cadrul unei instituții reprezintă o discriminare în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Susține că aceste drepturi au fost acordate în unele instituții din țară, fie ca urmare a prevederii lor în buget, fie ca urmare a pronunțării unor hotărâri judecătorești.
În concluzie, avocat față de cele mai sus arătate, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții - funcționari publici în cadrul B, au solicitat în contradictoriu cu pârâta B obligarea acesteia la plata drepturilor bănești, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu data de 01.07.2005 sau cu data încadrării, la zi sau până la data încetării raportului de serviciu, actualizate cu aplicarea ratei inflației și pe viitor pentru persoanele care funcționează în prezent în cadrul instituției.
Totodată, au solicitat și achitarea drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază și sporul de 10% pentru condiții vătămătoare, începând cu data de 01.07.2005 sau cu data încadrării, la zi sau până la data încetării raportului de serviciu, actualizate - capăt de cerere la care s-a renunțat în cadrul ședinței publice din 03.12.2008.
Prin sentința civilă nr.655/10.12.2008 s-a respins ca nefondată acțiunea, pentru considerentele ce urmează:
Prin Legea nr.142/1998 a fost reglementată posibilitatea ca salariații din cadrul sectorului bugetar să poată primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori (art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998).
Instanța a mai reținut că angajatorii stabilesc împreună cu organizațiile sindicale legal constituite sau cu reprezentanții salariaților, după caz, contractarea achiziționării tichetelor de masă cu unitățile existente.
De asemeni, stabilesc prin contractele colective de muncă clauze privind acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă (art.1 și 2 din HG nr.5/1999 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii nr. 112/1998).
În aplicarea dispozițiilor art.1 și 2 din lege, în art.5 din norme se prevede că pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar-tichete de masă.
În raport de considerentele expuse, s-a constatat că în speță cerințele legii nu sunt respectate; drepturile prevăzute la art.1 din Legea nr. 142/1998 nu sunt drepturi care se acordă "ope legis" ci formează obiectul negocierii, cu angajatorul, fapt nedovedit în cauză.
Mai mult, nu se poate reține, ca fiind încălcat dreptul la protecție socială, atâta timp cât în cauză, reclamanții nu au dovedit respectarea procedurii de acordare.
S-a mai reținut că și principiul egalității impune aplicarea aceluiași regim juridic, unor situații identice " per a contrario" presupune că în situații de fapt diferite să se aplice un regim juridic diferit. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale.
Nici faptului că există practică judiciară în cauză nu are relevanță, precedentul judiciar neconstituind izvor de drept.
Instanța a mai reținut că nu există, o încălcare nici a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Dreptului Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Se mai constată că prin Decizia în interesul Legii nr.14/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că "dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda funcționarilor publici aceste beneficii nereprezentând un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată, prin contractele colective de muncă".
Ca urmare, văzând că reclamanții nu au făcut dovada existenței în bugetul angajatorului a sumelor destinate alocației de hrană și nici a obligației rezultate din contractul colectiv de muncă, instanța a respins acțiunea, ca nefondată.
În termen legal au promovat recurs reclamanții, criticând sentința ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Decizia nr.14/2008 a pronunțată în recurs în interesul legii, face parte din dreptul intern, astfel încât analizarea cauzei doar prin prisma acestei decizii încalcă principiul priorității dreptului comunitar, reglementat de art.148 al.2, coroborat cu art.20 al.2 din Constituția României.
A reținut prima instanță că în cauză nu s-a produs încălcarea dispozițiilor art.6 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât la situații diferite se aplică un regim diferit.
Au arătat recurenții că identitatea de tratament îi vizează pe beneficiarii acestor drepturi, iar nu pe angajatori.
Având în vedere calitatea de funcționari publici a recurenților, drepturile salariale ale acestora nu pot forma obiectul negocierii, însă, calitatea acestora nu poate determina un regim defavorabil în raport cu personalul contractual din aceeași instituție.
Aplicarea măsurilor de protecție trebuie să fie unitară, asigurându-se respectarea acestor drepturi pentru toate persoanele cărora textul legal le este incident.
În cazul Beian vs România, CEDO a stabilit că "în sensul art.14 din Convenție, o distincție este discriminatorie, dacă este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit".
Recursul de față apare ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Deși art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 stabilește că "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, alin.2 al aceluiași articol condiționează acordarea acestor drepturi în limitele stabilite prin prevederile bugetului de stat sau al bugetelor locale.
Legea nr.142/1998 stabilește așadar că se pot acorda tichete de masă dacă limita bugetelor de stat sau locale o permite, și chiar și atunci, dacă există posibilitate din partea angajatorului, norma fiind una dispozitivă.
Este de reținut, însă, că funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică (art.2 al.2 din Legea nr.188/1999).
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ci aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art.1 din Legea nr.142/1998.
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, iar între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este agent al puterii publice, în timp al salariatului nu.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr.188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, beneficiind și de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea acestora este stabilită prin nr.OG6/2007 până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
În acest sens, este și decizia nr.14/18.02.2008 a în interesul legii, care stabilește că dispozițiile art.1 al.1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda funcționarilor publici.
Așadar, această categorie nu are nici măcar o vocație la acordarea acestui drept, fiind excluși dintre beneficiari.
Din această perspectivă, nu se poate vorbi despre un tratament discriminatoriu de natură să nesocotească principiul egalității în drepturi garantat de către Constituție. Acest principiu presupune același regim juridic pentru situații identice, ori în speță statutul funcționarilor publici este diferit de cel al personalului contractual, spre exemplu, care este angajat cu contract individual de muncă și căruia i se aplică în mod direct legislația muncii.
Curtea Constituțională a stabilit în mod constant că, principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, astfel că la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Acordarea tichetelor de masă nu este niciun drept ocrotit și garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului, conform jurisprudenței constante a curții, dreptul la un tratament egal neavând o existență independentă, el fiind indisolubil legat de exercitarea drepturilor și libertăților garantate de Convenției și de Protocoalele adiționale, astfel încât dispozițiile art.6, respectiv art.14 din Convenție nu-și găsesc aplicabilitate în cauză.
De altfel, funcționarii publici au putut beneficia de tichete de masă o perioadă scurtă de timp, pe perioada aplicării OUG nr.245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici ( 1 martie - 13 decembrie 2001), această ordonanță fiind respinsă prin Legea nr.725/2001.
Față de cele expuse, observând că sentința tribunalului se sustrage criticilor de nelegalitate și netemeinicie formulate, văzând dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții - reclamanți, I, TA, A, EN., TA, TA, I, IU, A, N,., TA, L, G, A, II., A, G, I, R,., R, G, C, TA, G, ,. TA, t, G, L, TA, G TA, G, G, C, G, toți cu domiciliul ales în B,--3, județul B și la Cabinet Avocat din B, str. -, -.8, Sc.A, Ap.6, județul B, împotriva sentinței civile nr. 655 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,--3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
Red. GREFIER,
Red.- - 18.12.2009
Tehnored.- - ex.4
18/18.12.2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
