Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1129/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1129
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul - pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.148 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru intimata - reclamantă SC SRL, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul, apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, sens în care solicită respingerea recursului, ca nefondat. De asemenea, consideră că motivele de recurs nu se încadrează potrivit dispozițiilor art.3041și nici a dispozițiilor art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta Lac hemat în judecată pe pârâtele - prin B și Administrația Finanțelor Publice Podu T, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 5.441,16 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, actualizată cu rata dobânzii legale calculate până la data plății și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 148/29 ianuarie 2009 au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă și a fost admisă acțiunea, cu obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 5.441,16 lei, cu titlu de taxă auto de primă înmatriculare, cu dobânda legală la data plății, către reclamantă.
Soluția primei instanțe s-a întemeiat pe următoarele considerente:
Reclamanta a achitat suma de 5.441,16 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Reclamanta a solicitat B restituirea taxei achitate, dar aceasta a respins cererea motivat de faptul că aceasta este corect și legal datorată, conform HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa specială aplicându-se atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate.
Instanța a reținut faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Din analiza dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și susținerea părților, respectiv susținerea pârâtelor care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul Fiscal, cât și susținerea reclamantei care a susținut nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, instanța constată că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că dispozițiile art.2141- 2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
A interpreta altfel, ar însemna că reclamanta nu ar putea contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, fapt ce ar echivala cu negarea dreptului său de a avea acces liber la justiție, contrar dispozițiilor art. 21 alin.1 din Constituția României
Instanța apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratat, prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin dispozițiile art.2141- 2143Cod Fiscal, va admite acțiunea urmând a dispune obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 5441,16 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
În baza art. 1084 raportat la art. 1082 cod civil pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat constând în dobânda legală de la data plății efective.
În termen legal a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, criticând sentința pentru următoarele motive:
1. nr.OUG 50/2008 și normele de aplicare aprobate prin nr.HG 686/2008 au instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule;
2. în sarcina intimatului - reclamant subzistă obligația de achitare parțială a taxei auto, diferența fiind reglementată de art. 11 din nr.OUG 50/2008;
3. dobânda legală datorată este cea aferentă doar sumei restituite, pentru diferență neexistând niciun temei legal.
Prin întâmpinare, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Cu privire la competența instanței de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile dreptului comunitar, Curtea amintește că în dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, dată în "cauza Administrazione delle finanze dellostato/, nr. C 106/1977", s-a statuat că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea probabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Dat fiind această opinie a Curții de Justiție a, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, Curtea constată că este competentă să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără solicita sau aștepta eliminarea prealabilă acestuia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
De altfel, Constituția României statuează în mod explicit prin art. 148 al. 2 că prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din, invocat de reclamant, constată că acestea stabilesc că "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea textelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii, în speță, Curtea constată că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențialul acestei taxe este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne se mai remarcă că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea de la 01 ianuarie 2007 inițial pentru toate autovehiculele, ulterior prin OUG nr. 110/2006 fiind restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, precizându-se categorii de persoane exceptate, cât și situații de scutire.
Prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 al. l din Tratat, Curtea este datoare să constate că art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către recurentul - reclamant a fost încasată în contul bugetului Statului, cu încălcarea art. 90 al. l din Tratat.
Actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însă și plata taxei speciale pentru autoturisme, iar demersul prealabil administrativ la care acesta este obligat este asigurat prin cererea de restituire taxei depusă la. B la data de 24 martie 2008.
Sub aspectul dreptului material, sunt aplicabile normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal (09 martie 2008) prin achitarea taxei, dispozițiile nr.OUG 50/2008, în vigoare începând cu 01 iulie 2008, nefiind aplicabile, conform principiului neretroactivității legii.
sumei de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 al. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Observând că prima instanță a calificat corect raportul juridic dedus judecății și a făcut judicioasă aplicare a legii, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ fiscal declarat de recurentul - pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,--3, județul B împotriva sentinței civile nr.148 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantăSC SRLcu sediul în comuna Dealul, sat, județul B și intimata - pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PODUcu sediul în comuna Podu T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.
Tehnored. 5 ex.
07 dec. 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
