Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1128/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1128
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - reclamantă SC SRL PNî mpotriva sentinței civile nr.46/CF din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurenta - reclamantă, lipsă fiind reprezentantul intimatei - pârâte - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU MIJLOCII
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat depune la dosar un set de acte în susținerea recursului și arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul, invocă nulitatea hotărârii instanței de fond pentru nemotivarea în fapt, atât în ceea ce privește excepția invocată, cât și în ceea ce privește fondul cauzei. În continuare, consideră că au fost încălcate dispozițiile art.261 alin.1 și solicită a se constata că determină nulitatea absolută a hotărârii în condițiile statuate de dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, atât timp în care vătămarea produsă prin neîndeplinirea obligației legale nu poate fi în nici un fel acoperită. Nici modul în care a fost înlăturată din ansamblul probatoriu expertiza contabilă, care stabilește o situație de fapt concretă, nu este întemeiată pentru că analiza instanței de fond se rezumă la a aprecia că opiniile expertului sunt subiective fără a intra în cercetarea lor. De asemenea, consideră că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția lipsei competenței pârâtei de a verifica modul de contribuție la formarea fondului special ignorând principiul de drept potrivit căruia legea specială se aplică cu prioritate față de legea generală. Astfel, instanța de fond a apreciat că dispozițiile art.2 din OUG nr.32/2001 prevăd în mod expres faptul că sumele cu care societatea - reclamantă trebuie să contribuie la formarea fondului special constituie venituri la bugetul de stat. Cu toate acestea instanța nu motivează în cuprinsul hotărârii de ce dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr.448/2006 nu sunt aplicabile în cauză, în condițiile în care în acest act normativ se prevăd sursele de finanțare ale fondului special și faptul că Autoritatea Națională pentru Persoane cu handicap are buget propriu. Cu privire la fondul cauzei solicită a se constata netemeinicia soluției instanței de fond. Consideră că instanța a făcut o aplicare restrictivă și subiectivă a legii în sensul că, deși a constatat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă că în baza de date a nu au existat niciodată persoane care să corespundă necesităților societății, a apreciat că această situație nu este de natură să înlăture obligațiile de plată ale societății față de fondul special.
În concluzie, avocat, consideră că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate, sens în care solicită admiterea recursului pentru motivele arate mai sus și în cererea de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de fa ță reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 408/2008 SC SRL a chemat în judecată -Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii și solicitând anularea deciziei 44/2008, a deciziei de impunere nr. 215/2007 și nr. 216/2007 și pe fond, admiterea contestației.
În motivarea cererii s-au arătat următoarele:
În urma controlului s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr.2325 din 08.11.2007, în baza căruia au fost emise deciziile nr. 215 și 216 din 09.11.2007.
Reclamantul arată că societatea contestatoare are ca principal obiect de activitate, activitatea de construcții. În realizarea obiectului de activitate societatea contestatoare angajează personal potrivit nevoilor de forță de muncă, în funcție de comenzile pe care le primește precum și de perioadele în care se execută lucrările.
În aceste condiții chiar dacă societatea contestatoare înregistrează un număr de 75-100 de angajați, numărul efectiv al lucrătorilor pentru care se plătesc contribuțiile la bugetul consolidat de stat și în raport de care trebuie stabilită obligația constituirii fondului special pentru care s-a efectuat controlul este, în realitate, cu mult mai mic. Practic, numărul lucrătorilor efectiv angajați nu ajunge decât rareori la 50.
La aceasta se mai adaugă și faptul că numărul de comenzi primite de societate este variabil, astfel încât numărul de lucrători pe care îi putem folosi depinde de activitatea efectivă a societății.
În aceste condiții consideră că evaluarea societății din punctul de vedere al obligațiilor stabilite prin art.42 al.1 și 43 al.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 102/1991, trebuie făcută în raport de situația concretă a societății, respectiv cu evaluarea situației de fapt.
Este adevărat faptul că societatea nu a solicitat în scris trimestrial de la AJOFM N repartizarea de persoane cu handicap calificate în meserii specifice activității de construcții, dar nu este mai puțin adevărat faptul că acest aspect a fost verificat telefonic, cu atât mai mult cu cât numărul persoanelor interesate de activitatea de construcții în România a fost și este în continuă scădere din motive economice și sociale evidențiate.
Se arată că AJOFM Nac onfirmat printr-o adresă ulterioară controlului că în perioada 2004-2006 nu au fost înregistrate persoane cu handicap care să răspundă cerințelor specifice activității de construcții.
Prin sentința nr.46/CF/5.03.2009 Tribunalul Neamța respins ca neîntemeiată excepția de nulitate a actului de control, invocată de contestatoare. De asemenea a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către contestatoarea SC SRL.
Instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția invocată având în vedere dispozițiile art.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001, potrivit cărora sursele prevăzute la art.53 al.1 lit.a, b, c și d, din O-nr.102/1999 - act normativ în baza căruia s-au calculat obligațiile fiscale ale societății datorate în perioada 1.01.2004-31.12.2006 - constituie venituri ale bugetului de stat.
Pe fondul cauzei a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 2325/2007 DGFP Nas tabilit în sarcina societății obligații fiscale reprezentând fond special de solidaritate socială pentru persoane cu handicap neîncadrate în muncă în sumă de 51.911 lei la care s-au calculat accesorii. S-a reținut faptul că societatea nu a făcut dovada solicitării trimestriale la agenția județeană de ocupare a forței de muncă a repartizării de persoane cu handicap calificate în meseriile respective în perioada 1.01.2004-31.12.2006.
S-a reținut că potrivit nr.OG102/1999 în vigoare până la data de 21.12.2006 Agenții economici care au cel puțin 75 de angajați, precum și autoritățile și instituțiile publice care au cel puțin 25 de funcții contractuale, au obligația de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, respectiv din numărul de funcții contractuale prevăzute în statul de funcții - obligație a cărei nerespectare conducerea la obligația stipulată în articolul următor;
Agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care nu respectă prevederile art.42 al.1 au obligația de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.
Sunt exceptați de la plata obligatorie prevăzută la al.1 agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, respectiv a municipiului B, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
În speță, AJOFM Nac omunicat faptul că în perioada 1.01.2004 - 31.112.2006 societatea nu a solicitat repartizarea de persoane cu handicap - adresa nr. 5552/2007, fila 119. Concluziile expertului în contextul art.2 lit.a din Codul Muncii și art.42 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 102/1999 au fost înlăturate de instanță.
A apreciat instanța de fond că societatea contestatoare nu a manifestat interesul prevăzut de text prin solicitarea constantă de personal cu handicap, argumentele aduse în justificarea acestei pasivități constând în interpretări de o manieră personală a normelor legale care nu sunt de natură de aoe xonera de executarea obligațiilor menționate. activității desfășurate nu justifică neîndeplinirea obligațiilor impuse de actele normative menționate, legiuitorul neadmițând asemenea excepții legate de natura angajatorului; aceasta s-a prevăzut în Legea nr. 448/2006 dar excepțiile strict enumerate nu vizează agenți economici precum societatea contestatoare.
Împotriva sentinței 46 din 5.03.2009 a declarat recurs SC SRL criticând-o pentru nelegalitate. Astfel, se arată că hotărârea este lovită de nulitate deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de fond nu a analizat susținerile recurentei încălcând dispozițiile art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Se mai arată că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția lipsei competenței pârâtei de a verifica modul de plată a contribuției la formarea fondului special ignorând principiul de drept potrivit căruia legea specială se aplică cu prioritate față de legea generală. Se invocă faptul că sunt incidente dispozițiile OUG 147/2002 care prevede că nu se mai calculează cota de 2%.
Cu privire la fondul cauzei, se arată că s-a făcut aplicarea restrictivă a legii, instanța neapreciind în concret situația de fapt.
Se arată că în mod greșit s-a considerat că recurentei îi sunt aplicabile dispozițiilor art.42 al.1 și 43 al.2 OUG 102/91, și tot în mod greșit au fost înlăturate concluziile expertului.
Prin întâmpinare intimata G:F:N a solicitat respingerea recursului arătând că recurenta încearcă să creeze o confuzie cu privire la fondul special de solidaritate socială. Se arată că intimata avea competența de a stabili obligația de plată și că instanța de fond în mod legal a respins acțiunea.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea apreciază că este fondat însă nu toate apărările invocate pot fi reținute.
Astfel, motivul ce vizează nulitatea hotărârii nu se confirmă, hotărârea cuprinzând motivele pe care se sprijină. Împrejurarea că nu a fost reținută o decizie a J nu determină nulitatea hotărârii.
Nici critica ce vizează competența intimatei pârâte de a stabili obligațiile fiscale nu poate fi reținută. Este adevărat că instanța de fond nu a analizat excepția prin prisma tuturor apărărilor invocate, făcând trimitere doar la OG nr. 32/2001 însă concluzia competenței organului fiscal este legală. Astfel, prin actele administrativ fiscale contestate s-a stabilit obligația de plată a sumei de 51.911 lei reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate conform art.42 din OUG nr. 102/99 pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2004 calculată prin înmulțirea numărului de locuri de muncă în care recurenta nu a încadrat persoane cu handicap, cu salariul minim brut pe țară. Cota de 2% la care face trimitere recurenta și care consideră că a fost desființată prin OUG 147/2002 nu a făcut obiectul controlului în urma căruia s-au emis actele contestate. Noțiunea de,vărsăminte datorate de persoanele juridice, conform art.42 este distinctă de cota de 2% (inițial 3%) constituită de OG nr.102/99 care se aplică asupra fondului de salarii realizate lunar, inclusiv asupra câștigurilor realizate lunar de persoane fizice, obligație prevăzută de art.53 al.1 lit.a OUG nr.102/99.
Statuând asupra naturii obligației stabilite, cu precizarea că obligația instituită de art.42 este distinctă de cea inserată la art.53, curtea urmează a analiza competența organului fiscal.
Inițial, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.102/1999 a prevăzut la art.53 al.2 ca pentru urmărirea achitării obligațiilor către Fondul social de solidaritate pentru persoanele cu handicap, Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap organizează și efectuează, prin personal împuternicit din cadrul inspectoratelor de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap, prin ordin al secretarului de stat, controlul specializat al persoanelor juridice și fizice prevăzute la art.53 al.1 lit.a și Conform art.55 din același act normativ, gestionarea și administrarea fondului urma a se face de către Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, eventualul disponibil de la sfârșitul anului urmând a fi virat la bugetul de stat în limita subvenției acordate, reportându-se în anul următor cu aceeași destinație.
Ulterior, în conformitate cu prevederile art.2 al.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.32/26.02.2001 pentru reglementarea unor probleme financiare și modificarea unor acte normative "sursele prevăzute la art.53 al.1 lit.a, b, c și d din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările și completările ulterioare, precum și penalitățile și majorările de întârziere, constituie venituri ale bugetului de stat", dispoziție ce anulează implicit prevederile din art.53 privind atribuțiile de control ale și art.55 din G nr.102/1999.
Confirmarea anulării implicite a venit prin Legea nr. 216/26.04.2001 privind bugetul de stat pe anul 2001, anexa nr.1 privind veniturile bugetului de stat consolidat prevăzând la capitolul,diverse venituri" la art.11 din subcapitolul 2201, vărsămintele în discuție, ca sursă directă a bugetului de stat consolidat și nu ca sursă a fondului social de solidaritate instituit prin G nr.102/1999, situație menținută în toate legile ulterioare de aprobare a bugetului anual de stat.
Prin Legea nr. 519/2002 privind aprobarea și modificarea G nr.102/1999, s-au abrogat în mod expres prevederile arat.55 din ordonanța și s-a modificatart.53 prin excluderea din text a prevederilor privind atribuțiile de control a modului de constituire, evidențiere și virare a vărsămintelor de către organele speciale ale:
Prin Ordonanța nr.86/28.03.2003 privind unele reglementări în domeniul financiar s-a înființat în subordinea Ministerului Finanțelor Publice Agenția Națională de Administrare Fiscală, instituție care-și desfășoară activitatea în domeniul impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor venituri bugetare, prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control, soluționare a contestațiilor, fiind responsabilă atât la nivel central cât și la nivel teritorial, în numele și în contul statului, de aplicarea legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile și alte venituri ale bugetului de stat (art.19 din ordonanță).
Având în vedere modificările intervenite în textul G nr.102/1999 cu privire la anularea competențelor de administrare și control ale Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap cu privire la vărsămintele de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate cât și celelalte acte normative apărute în perioada 2001-2003, prezentate anterior în succesiunea lor, în vigoare în perioada supusă inspecției, Curtea apreciază că în mod legal instanța a respins excepția de necompetență ridicată de contestatoare, constatând că în lipsa altor organe competente stabilite prin lege pentru verificarea modului de constituire, evidențiere în contabilitatea agenților economici și plata către bugetul de stat a acestor venituri ale bugetului consolidat, atribuțiile în acest domeniu revin Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin organele sale teritoriale.
Cu privire la fondul problemei deduse judecății curtea reține că hotărârea instanței de fond este rezultatul aplicării literei legii, fără a ține cont de scopul OUG nr.102/99.
Astfel, Ordonanța 102/99 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap (în vigoare până la data de 21.12.2006 când a fost abrogată prin Legea nr.448/2006), prin art.42 al.1, prevedea obligația persoanelor juridice care au un număr de cel puțin 100 de angajați de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați. Nerespectarea acestei obligații atrăgea o altă obligație, reglementată de art.43 al.1, respectiv aceea de a plăti lunar către bugetul de stat suma egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap; excepție de la plata obligatorie prevăzută la al.1 făceau doar persoanele juridice care făceau dovada că au solicitat trimestrial la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă repartizarea de persoane cu handicap.
Începând cu data de 18.07.2004, aceste dispoziții au fost modificate prin Legea nr. 343/2004. Astfel, textul art.42 al.1 avea următorul cuprins: agenții economici care au cel puțin 75 de angajați, precum și autoritățile și instituțiile publice care au cel puțin 25 de funcții contractuale, au obligația de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, respectiv din numărul de funcții contractuale prevăzute în statul de funcții, iar art.43 al.1 dispunea că agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care nu respectă prevederile art.42 al.1 au obligația de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap, potrivit al.2 exceptați de laplata obligatorieprevăzută la al.1 erau agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, respectiv a municipiului B, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
Relevantă în cauza dedusă judecății este împrejurarea că în perioada pentru care i s-a impus contribuabilului obligația de plată a vărsămintelor reglementate de art. 42, Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă N nu avea în evidențele sale pentru repartizare persoane cu handicap calificate pentru activitatea agentului economic.
Din analiza art. 42 și 43 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 102/1999, rezultă ca obligație principală a agenților economici o obligație de a face, respectiv aceea de a angaja, într-un anumit procent, persoane cu handicap. Neîndeplinirea acestei obligații principale determină plata obligatorie (caracterul obligatoriu al plății fiind prevăzut expres de textul citat) a sumei calculate potrivit art.43 al.1, singura excepție de la această plată fiind aceea reglementată de art. 43 al.2 pentru persoanele juridice care fac dovada că au solicitat trimestrial la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă repartizarea de persoane cu handicap - până în iulie 2004 (când textul a fost modificat prin Legea nr. 343/2004) - respectiv pentru persoanele juridice care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării - după 18 iulie 2005. Se constată că, după intrarea în vigoare a Legii nr.343/2004 se cere atât dovada că persoanele juridice au solicitat agenției repartizarea de persoane cu handicap, dar și dovada că agenția nu a repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
Interpretarea teleologică a acestor dispoziții relevă faptul legiuitorul a urmărit, în principal, protejarea dreptului la muncă a persoanelor cu handicap și sancționarea pecuniară a persoanelor care, deși exista posibilitatea de a angaja astfel de persoane, nu le-a angajat. În condițiile în care posibilitatea de a angaja persoane cu handicap nu exista - astfel cum este situația în cauză, confirmată de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N - obligarea la plata sumelor prevăzute de art.43 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 102/1999 apare ca fiind rezultatul aplicării literei legii, cu ignorarea scopului pentru care norma legală a fost edictată. Din moment ce agenția nu putea să-i repartizeze reclamantei persoane cu handicap calificate în meseriile specifice obiectului de activitate al acesteia, obligațiile de plată contestate în cauză se impun a fi considerate nelegale.
Deși practica judiciară nu constituie izvor de drept plecând însă de la rolul J- care are menirea de a unifica practica judiciară și ținând cont și de considerentele CEDO expuse în cauza Beican contra României această instanță reține că ICCJ a opinat prin mai multe decizii (ex.2041/2007, decizia 1306/10.03.2009) în sensul că este excesivă interpretarea potrivit căreia agentul economic datorează plata contribuției ca urmare a neîndeplinirii cerinței formale trimestriale iar o astfel de interpretare fiind contrară scopului urmărit în adoptarea legii.
Pentru cele ce preced, în baza art.312 Cod pr.civilă, curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor administrativ fiscale contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă SC SRL P N cu sediul în P N, str. -.-, -.9, județul N împotriva sentinței civile nr.46/CF din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU MIJLOCII, cu sediul în P N,- Bis, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea, anulează decizia nr.44/22.01.2008, admite contestația, anulează decizia de impunere nr.215/2007, decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.216/2007, raportul de inspecție fiscală nr.2325/8.11.2007 în sensul că înlătură obligația de plată de 84.241 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.11.2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.Ch./18.12.2009
Tehnored.-18.12.2009
Ex.5
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
