Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1172/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1172
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul Sindicatul "Finanțe Publice" O, intervenientul Comana și pârâtele DGFP G în numele și pentru DGFP O și Ministerul Finațelor Publice, împotriva sentinței nr. 784 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns avocat, pentru recurentul reclamant Sindicatul "Finanțe Publice" O și consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G în numele și pentru DGFP O, lipsind recurentul intervenient Comana, recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice și intimata intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile au fost declarate în termen legal și sunt scutite de taxa de timbru.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului formulat de reclamant, modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtelor la plata celor două suplimente reclamanților și respingerea celor două recursuri formulate de pârâte, potrivit concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.
Consilier juridic solicită admiterea recursurilor formulate de pârâte și respingerea recursului formulat de reclamant.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 784 din 09 decembrie 2008, Tribunalul Olta admis excepția dreptului la acțiune pentru perioada 22.03.2004-octombrie 2005, a respins acțiunea reclamantului ca prescrisă.
A admis în parte acțiunea reclamantului Sindicatul Finanțelor Publice O și a dispus obligarea intimatei DGFP O la plata către reclamanți a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare de până la 25% din salariul de bază aferentă perioadei octombrie 2005-octombrie 2008 și în continuare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, ncepând 26.06.2006, reclamantul, funcționar public, nu a primit suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.
S-a apreciat că în baza art.29 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Ultimele două elemente, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art.44 din OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
S-a avut în vedere faptul că pentru anii 2007-2008, suspendarea prevăzută de OUG 92/2004 și OG nr.2/2006 nu a mai fost menținută și potrivit art.37 alin.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, părțile urmând a fi repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
S-a mai reținut și incidența prevederilor art.1 din Protocolul adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale". Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul Sindicatul "Finanțe Publice" O, intervenientul Comana și pârâtele DGFP G în numele și pentru DGFP O și Ministerul Finațelor Publice.
În motivele de recurs pârâții au arătat că în anul 2007 nu s-a finalizat adoptarea legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarului public, preconizată inițial a intra în vigoare încă din anul 2006, pentru a acoperi această perioadă tranzitorie și a asigura corelarea salariilor funcționarilor publici cu inflația, a fost emisă OG 6/2007 aprobată de către Parlament prin Legea nr. 232/2007 și modificată prin OG 9/2008. Ordonanța a fost emisă, de asemenea, în baza legii de abilitare nr. 502/2005 în concordanță cu disp. art. 115 din Constituție, întrucât reglementarea în concret a cuantumurilor și a modalității de acordare a salariilor nu reprezintă domeniul unei legi organice.
În motivele de recurs reclamantul și intervenientul au arătat că suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv pentru anul 2005 prin art. 44 din OG 92/2004 și pentru anul 2006 prin art. 48 din OG 2/2006.
Pentru anii 2007-2008 suspendarea prevăzută de OG 92/2004 și OG 2/2006 nu a mai fost menționată. Mai arată că, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat.
Recurentul intervenient a mai solicitat în motivele de recurs obligarea pârâtelor la plata celor două suplimente începând cu luna iunie 2005 și nu cu octombrie 2005, cum greșit a reținut instanța de fond.
Examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă în speță și situația de fapt, se rețin următoarele:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art.29 alin.1 lit.c și d din legea 188/1999.
A precizat reclamantul că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamantului privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia în bugetul instituției nu au fost alocate sumele necesare plății suplimentelor, Curtea arată că:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamantul a fost privat de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Curtea constată că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Având în vedere motivele de mai sus, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul pârâtelor, întrucât motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Cu privire la recursurile reclamantului și intervenientului, Curtea le apreciază ca fiind fondate cu privire la modul de stabilire a celor două suplimente, folosirea sintangmei "de până la " fiind de natură a crea dificultăți de executare a hotărârii.
Critica recurentului intervenient, privind acordarea celor două suplimente și pentru perioada 22.03.2004 -10.10.2005, este nefondată având în vedere că s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 3 din Decretul 167/1958 prin raportare la data introducerii acțiunii, cum corect a reținut și instanța de fond.
În consecință, conform art. 312 Cp. admițând recursul reclamantului și al intervenientului, Curtea va modifica sentința în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază aferente perioadei 10.10.2005-10.10.2008 și în continuare până la intervenirea unei cauze legale de stingere a obligației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul Sindicatul "Finanțe Publice" și intervenientul Comana declarate împotriva sentinței nr. 784 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază aferente perioadei 10.10.2005-10.10.2008 și în continuare până la intervenirea unei cauze legale de stingere a obligației.
Respinge recursurile formulate de pârâtele DGFP G în numele și pentru DGFP O și Ministerul Finațelor Publice declarate împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.CM
Tehnored.CB/2 ex./26.03.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă
