Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1170/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1170
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta G, împotriva sentinței numărul 2351 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă G și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a reținut cauza pentru deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2351 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a dispus anularea adresei nr. 15250/05.03.2008 și a fost obligată pârâta să reîncadreze reclamantul în funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta I, cu 01.10.2007, urmând air especta drepturile salariale corespunzătoare începând cu 01.10.2007.
La pronunțarea acestei soluții, tribunalul a reținut că ceea ce s-a contestat în prezentul dosar de către reclamant este adresa nr. 15250 din 5 martie 2008 prin care i s-a soluționat cererea cu același număr din aceeași dată, în cuprinsul acestei adrese făcându-se de altfel mențiune că funcționarul public a luat la cunoștință de punctajul obținut pentru reîncadrarea în funcția publică și fișa individuală pentru reîncadrare, nefiind consemnată înmânarea deciziei nr. 69/2003.
Pe parcursul cercetării judecătorești, pârâta a depus la dosar adresa nr. 19451 din 17.07.2003 intitulată " comunicare" (fila 26) prin care i se aduce la cunoștință reclamantului sub semnătură reîncadrarea începând cu 15.07.2003.
Pentru a se lămuri dacă decizia nr. 69 și anexa au fost comunicate reclamantului, din oficiu s-au solicitat relații pârâtei, însă, nu s-a putut face dovada comunicării deciziei nr. 69/2003 ci doar adresei nr. 19451 din 17.07.2003 și a fișei individuale pentru reîncadrare.
Modalitatea propriu zisă a comunicării actului administrativ. reprezentat într-adevăr de decizia nr. 69/2003 trebuie să fie aceea că decizia i se aduce la cunoștință funcționarului public, comunicarea acesteia trebuind să-i fie făcută integral, evident însoțită doar de anexa în ceea ce îl privește, neputând fi dedusă din alte împrejurări ca acelea invocate de pârâtă și care constau în comunicarea indirectă reprezentată de adresa nr. 19451 din 17.07.2003.
Este necesar ca actul administrativ individual - decizia nr. 69/2003 să-i fie comunicat reclamantului întrucât în funcție de motivarea acesteia să poată fi contestat în procedura prevăzută de Legea nr. 188/1999, fiind evident că în cuprinsul deciziei nr. 69/2003 sunt regăsite adresele MFP și ordinele ANFP în baza cărora s-au făcut reîncadrările, funcție de acestea putându-se crea convingerea funcționarului public în respectarea dispozițiilor legale de către pârâtă.
Însă decizia nr. 69/2003 necomunicându-se direct reclamantului, acesta este oricând în termen de aoa taca, acesta fiind și motivul pentru care s-a formulat adresa nr. 15250/5 martie 2008 prin care a solicitat pârâtei lămuriri în privința reîncadrării din anul 2003.
Pe fondul cauzei urmează a se avea în vedere faptul că în conformitate cu Ordinul ANFP nr.218/2003 pârâta avea obligația să procedeze la reîncadrarea reclamantului (funcționar public), respectându-se în același timp Legea 161/2003, cu începere din data de 15.07.2003.
Prin acest ordin au fost aprobate instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici în funcțiile publice prevăzute de Legea 188/1999, modificată și completată, criteriile pentru ocuparea unei funcții publice fiind cele prevăzute expres în art.2 alin. 1 lit.a -
Pentru reîncadrarea în gradul profesional "superior", conform art.4 alin.1 lit.a, funcționarul public trebuia să obțină minim 7 puncte, ori din actele depuse de pârâtă rezultă că reclamantul a obținut 8,167.
Potrivit art.5 din Ordinul 218/2003 reîncadrarea funcționarilor publici se face în ordinea punctajelor obținute în condițiile art.3 și 4, iar în situația în care numărul funcționarilor publici este mai mare decât numărul funcțiilor publice stabilite și avizate pentru gradele profesionale, art.5 alin. 2 prevede criterii suplimentare enumerate.
Pe de altă parte conform Legii 161/2003 autoritățile și instituțiile publice au avut obligația să efectueze reîncadrarea funcționarilor publici pe posturi, în acest sens fiind emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici Ordinul nr.218/2003. În baza acestor criterii stabilite reclamantul a obținut punctajul de 8,167.
Verificându-se criteriile prevăzute de Ordinul 218/2003 raportat la conținutul fișei individuale întocmite cu ocazia reîncadrării la acel moment, rezultă că reclamantul le îndeplinește cumulativ, neavând nici o relevanță pentru soluționarea cauzei susținerea pârâtei cu privire la o eventuală promovare care nu se poate face decât în baza unui examen sau concurs.
Dacă într-adevăr legiuitorul ar fi considerat că punctajul obținut prin aplicarea Ordinului 218/2003 vizează doar noua titulatură a postului, este mai mult decât evident că reîncadrarea ar fi trebuit să se facă prin echivalent și instituirea punctajului ce a fost obținut funcție de criteriile legale ce vizează activitatea și pregătirea funcționarilor nu ar mai fi fost necesar a fi instituite.
De altfel, chiar dacă apărarea pârâtei din prezentul dosar nu mai vizează nota Ministerului Finanțelor Publice înaintată acesteia cu numărul -/2003, se reține și argumentul că această notă emisă de ordonatorul principal de credite nu o poate exonera pe pârâtă de aplicarea greșită a legii în ceea privește reîncadrarea funcționarilor publici cu atât mai mult cu cât nota nu a fost publicată în Monitorul Oficial iar pârâta nu avea obligația respectării unui act ce nu a devenit opozabil reclamantului.
S-a mai reținut că un alt argument în favoarea soluției pronunțate este acela că prin aplicarea diferită a reîncadrării funcționarilor publici (decizia nr.41/15.03.2007 emisă de pârâtă) se încalcă principiul nediscriminării prevăzut de OG.137/2000 dar și principiul egalității în drepturi, instituit de art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale - art.16 din Constituția României.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În susținerea cererii de recurs, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a intimaților reclamanți, arătând că la data de 15.07.2003, în urma finalizării procedurilor de reîncadrare în noua funcție publică, conform Legii nr.161/2003, art.XVI alin.1 lit.c și a Ordinului ANFP nr.218/2003 le-a fost acordat reclamanților gradul profesional pe funcțiile corespunzătoare punctajelor obținute, cu mențiunea drepturilor profesionale stabilite conform OUG nr.192/2002, iar prin adresa nr. 47838/5.10.2007, emisă în baza deciziei nr.69/2003 a DGFP G, li s-a comunicat acestora noua funcție de care au luat cunoștință sub semnătură.
S-a mai susținut că data de la care se calculează termenul de prescripție este data luării la cunoștință despre existența actului administrativ contestat.
Recurenta a mai arătat că formularea unei adrese în cursul anului 2007, din partea intimatului reclamant către DGFP G, referitoare la modul cum a fost reîncadrat în anul 2003 nu reprezintă decât o încercare a acestuia de a fi repus în termenul de a contesta reîncadrarea.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată, întrucât reîncadrarea reclamanților s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.6 alin.3 din OG nr.92/2005 și ale OUG nr.82/2004.
Examinând sentința recurată, prin prisma excepției invocate, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
În fapt, prin acțiunea introductivă reclamanul a contestat reîncadrarea în funcția publică de execuție, aceea de inspector asistent clasa I, ce a fost efectuată la data de 15.07.2003, în baza Deciziei nr.69/2003, emisă de către DGFP
În speță, actul administrativ atacat - respectiv decizia de reîncadrare nr.69/2003 - este un act administrativ cu caracter individual, astfel încât îi sunt aplicabile termenele stabilite prin art.11 alin. (1) și (2) din legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv termenul de 6 luni care reprezintă regula, cu excepția reglementată în alin.(2) al aceluiași articol, când pentru motive temeinice, care urmează a fi analizate de instanță în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar numai târziu de un an de la data emiterii actului.
În raport de prevederile art.11 alin.1 și 2 din Legea contenciosului administrativ, acțiunea introdusă de reclamant la data de 05.10.2007 este formulată cu mult peste termenul de 6 luni, așa încât acțiunea este prescrisă.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune ce a fost invocată de către recurentă este întemeiată.
Întrucât excepția prescripției este o excepție dirimantă și absolută, aceasta face de prisos analizarea celorlalte motive de fiind invocate în cuprinsul cererii de recurs.
Față de cele arătate, urmează ca în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă să fie admis prezentul recurs.
Pe cale de consecință, se va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta G, împotriva sentinței numărul 2351 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
2EX/27.04.2009
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă
