Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1190/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1190
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN cu sediul în T, nr. 1, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.832 din 3.07.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant - T, STR. - -,. 39,. C,. 23, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât Consiliul Județean D reprezentată de consilier juridic și intimatul reclamant asitat de avocat din Baroul Dâmbovița.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care:
Părțile prezente prin reprezentanți arată că nu mai au cereri de formulat, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul pârât Consiliul Județean D arată că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepția invocată de către Consiliul Județean D cu privire la tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată introdusă de reclamant. Având în vedere că dispoziția nr. 119 a fost emisă la data de 3.09.2004 reclamantul a introdus cererea tardiv, acesta trebuia să se adreseze instanței, potrivit legii, în termen de cel mult 1 an de la data emiterii actului administrativ. Instanța de fond în mod eronat a considerat că prin dispoziția nr 119/3.09.2004 s-a prelungit numirea în funcția publică, încredințată prin dispoziția nr 45/2004 în realitate, reclamantul a fost numit temporar într- funcție publică de conducere pe o perioadă determinată de 6 luni, numire ce a încetat de drept la expirarea perioadei, astfel s-a echivalat în mod greșit funcția de șef de serviciu cu cea de șef compartiment precum și cele doua dispozitii.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței Tribunalului Dâmbovița, în sensul desființării și pe cale de excepție admiterea excepției, iar pe fond, respingerea acțiunii.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant arată că recurenta face referire la dispozitia nr. 119/3.09.2004 dispozitie pe care nu a contestat-o și nu o contestă. Prin actiunea promovată a solicitat plata unor drepturi bănești, pentru
o functie pe care a îndeplinit-o în baza deciziei mai sus arătate. In aceste conditii, aplicabile sunt disp. art. 295, prin care se stabilește ca termen de prescripție al dreptului la acțiune este de 3 ani. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că în mod corect instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr 45/2004 a fost desemnat să coordoneze începând cu data de 15.04.2004, activitatea serviciului juridic primind pe lânga salariul de bază și o indemnizatie de conducere de 30%. Prin dispozitia nr. 119/2004 s-a dispus ca reclamantul să coordoneze în continuare activitatea aceluais serviciu fără ca să fie salarizat corespunzator, întrucât prin conducere și coordonare se înțelege același lucru.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat și menținerea sentintei instante de fond ca legală și temeinică. Depune la dosar note scrise.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 832 din 3 iulie 2008, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii acțiunii, formulată de pârâtul Consiliul Județean D, a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean D, obligând pârâtul să-i plătească reclamantului indemnizația de conducere de 30% pentru perioada 1 septembrie 2004 - 31 decembrie 2006 și sporul de vechime aferent, actualizate cu rata inflației și a obligat pârâtul să procedeze la rectificarea corespunzătoare a carnetului de muncă al reclamantului, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că în perioada 1 septembrie 2004 - 31 decembrie 2006, reclamantul a condus activitatea serviciului juridic, de stare civilă și coordonare consilii locale, potrivit Hotărârii Consiliului Județean nr. 72/2004, ulterior denumit compartiment și prin Nota internă nr. 5507/24.08.2004 i s-a încredințat conducerea acestui compartiment și începând cu data de 1.01.2007 acest compartiment a fost transformat iar în serviciu păstrând același număr de personal, 11, și în toată această perioadă activitatea reclamantului a fost corespunzătoare, executând atribuțiile de conducere în totalitate, astfel că îndeplinind efectiv o activitate de conducere, reclamantul este îndreptățit a primi în continuare pe toată perioada în care a coordonat activitatea serviciului, indemnizația de conducere prevăzută în decizia nr. 45/2004, respectiv indemnizația de conducere de 30% pentru perioada 1.09.2004 - 31.12. 2006, precum și sporul de vechime aferent, actualizate cu rata inflației.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea, a obligat pârâtul să plătească reclamantului indemnizația de conducere și sporul de vechime aferent și să procedeze la rectificarea corespunzătoare a carnetului de muncă al reclamantului.
Impotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean D, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de
recurs că neîntemeiat a fost respinsă excepția invocată de recurent cu privire la tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată, deoarece potrivit art. 7 alin. 1 și alin. 7 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, modificată și completată, persoana care se consideră vătămată într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar potrivit art. 11 alin. 1 și alin. 2 din aceeași lege, termenul de introducere a acțiunii în instanță este de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului, primul termen fiind de prescripție, iar cel de al doilea de decădere.
Arată recurentul că dispoziția nr. 119/2004 a fost comunicată intimatului la data de 3 septembrie 2004, astfel încât cererea introdusă la instanță era tardivă, iar în cazul în care reclamantul considera că nu i s-a plătit indemnizația de conducere trebuia să se adreseze instanței, potrivit legii, în termen de cel mult un an de la data emiterii actului administrativ.
Prin al doilea motiv de recurs arată că în mod eronat a considerat instanța de fond că prin dispoziția nr. 119/3.09.2004, s-a prelungit numirea în funcția publică, încredințată prin dispoziția nr. 45/14.04.2004, însă în realitate prin această ultimă dispoziție, intimatul a fost numit temporar într-o funcție publică de conducere pe o perioadă determinată de 6 luni, numire ce a încetat de drept la expirarea perioadei, dispoziția nr. 119/3.09.2004, fiind dată ca efect a reorganizării instituției prin Hotărârea nr. 72/16.07.2004.
Totodată arată recurentul în anexa la Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarului public, cuprinzând funcțiile publice, funcțiile publice de conducere sunt clar definite, funcția de șef compartiment neexistând, astfel că greșit i-a fost acordată indemnizația de conducere, instanța de fond echivalând în mod greșit funcția de șef serviciu cu cea de șef de compartiment, precum și cele două dispoziții din care rezultă clar că prin dispoziția nr. 45/14.04.2004, intimatul a fost numit să conducă activitatea serviciului juridic, stare civilă, coordonare consilii locale, pe o perioadă determinată, iar prin dispoziția nr. 119/3.09.2004, a fost desemnat să coordoneze activitatea unui compartiment pentru care legea nu prevede funcție de conducere.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea excepției tardivității acțiunii și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Primul motiv de recurs privind respingerea greșită a excepției de tardivitate a acțiunii formulată de reclamant este nefondat.
Intimatul reclamant a solicitat prin acțiune plata indemnizației de conducere de 30% din salariu pentru perioada 1.09.2004 - 31.12.2006, cât a îndeplinit funcția de conducere de șef compartiment, echivalentă cu cea de șef serviciu, având în vedere atribuțiile funcției și numărul de posturi al compartimentului care era identic cu cel al serviciului pe care îl condusese înainte de transformarea serviciului în compartiment.
Cererea intimatului formulată la instanța de fond nu era tardivă deoarece el nu avea obligația de a contesta vreo decizie, întrucât așa cum se reține și prin sentința recurată în succesiunea funcțiilor îndeplinite el a fost desemnat prin dispoziția nr. 45/2004 a Consiliului Județean D, să coordoneze începând cu 15.04.2004, activitatea serviciului juridic, stare civilă, coordonare consilii locale din cadrul instituției recurente, primind pe lângă salariul de bază și o indemnizație de conducere de 30%, ulterior prin dispoziția nr. 119/2004, intimatului i s-a încredințat conducerea activității compartimentului juridic, stare civilă și coordonare consilii locale, pentru că între timp serviciul a fost transformat în compartiment, însă cu același număr de posturi și atribuții, astfel că i se cuvenea intimatului indemnizația de conducere pe perioada cât a condus acest compartiment, reclamantul fiind îndreptățit să solicite în termen de 3 ani plata acestor drepturi bănești, considerente pentru care corect și legal prima instanță a respins excepția de tardivitate a acțiunii.
Intimatul reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru acordarea indemnizației de conducere și a sporului de vechime aferent, deoarece era funcționar public în cadrul instituției recurente și potrivit art.109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarului public, o atare acțiune este de competența instanței de contencios administrativ, iar potrivit art.117 din aceeași lege, dispozițiile legii se completează cu prevederile legislației muncii și potrivit art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, termenul pentru formularea unei acțiuni constând în plata unor drepturi salariale neacordate este de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimatul reclamant a solicitat plata indemnizației de conducere și a sporului de vechime începând cu data de 1.09.2004, acțiunea formulată de intimat și înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 30 august 2007, era în termenul legal de 3 ani, de formulare a acțiunii.
C de al doilea motiv de recurs ce viza fondul litigiului, este nefondat.
Prin dispoziția nr. 45/2004, a Consiliului Județean D, intimatul a fost desemnat, începând cu data de 15.04.2004, să conducă activitatea serviciului juridic stare civilă, coordonare consilii locale din cadrul instituției pârâte, primind pe lângă salariul de bază de o indemnizație de 30%, ulterior serviciul fiind transformat în compartiment, prin dispoziția nr. 119/2004, intimatul a fost numit să conducă activitatea compartimentului juridic, stare civilă, coordonare consilii locale, compartiment care avea aceleași atribuții și același număr de posturi 11 ca și serviciul, intimatul îndeplinind în perioada 1.09.2004 - 31.12.2006 o activitate de conducere, executând în totalitate atribuțiile de conducere, considerente pentru care intimatul era îndreptățit să primească indemnizația de conducere și sporul de vechime aferent.
Reținând că prima instanță în mod corect și legal a considerat că intimatul în perioada solicitată a îndeplinit activitatea de conducere a compartimentului, care avea aceleași atribuții și număr de posturi ca și serviciu, compartiment care ulterior a devenit din nou serviciu, criticile aduse sentinței de recurent că nu i se cuveneau intimatului indemnizația de conducere pentru activitatea de conducere a compartimentului, sunt nefondate.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 alin. 1 pr.civilă, va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se niciun motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 pr.civilă.
In temeiul disp.art. 274 pr.civilă, ca o consecință a respingerii recursului, recurentul va fi obligat către intimat la plata sumei de 1050 lei, cheltuieli de judecată, în recurs, constând în onorariu avocat dovedit cu chitanța nr. 76/15.10.2004 și a contravalorii combustibilului pentru autoturism, necesar deplasării la instanță, urmând a se respinge ca nefondat capătul de cerere din cererea de cheltuieli de judecată, privind venitul nerealizat la termenul de judecată când pricina s-a judecat pe fond, deoarece intimatul reclamant nu s-a prezentat personal în instanță ci doar apărătorul acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN cu sediul în Târgoviște, nr. 1, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.832 din 3.07.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant - Târgoviște, Str. - -,. 39,. C,. 23, Cod poștal -, Județ
Obligă recurentul pârât la plata sumei de 1050 lei, cheltuieli de judecată și respinge în rest cererea de cheltuieli de judecată reprezentând venitul nerealizat la termenul de judecată, ca nefondată, către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored. CMF
2.ex/16.10.2008
. - - - Tribunalul Dâmbovița
Jud. - -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
