Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1187/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1187
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ciu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 299 din 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în P,-,. 119,. B,. 27, Cod poștal -, Județ P, și cu domiciliul ales în A,-, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata reclamantă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinare din partea intimatei reclamante, fiind atașate decizia nr. 1145/2008 a Curții de Apel Cluj și copie din Revista Română de Drept al Afacerilor nr 5/2008 privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Consilier juridic pentru recurenta arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta pârâta P, arată că instanța de fond în mod greșit a făcut o apreciere greșită a OUG 50/2008, apreciind că aceasta nu reprezintă altceva decât o recunoaștere a caracterului nelegal al taxei de primă înmatriculare.
Reclamantul se poate adresa autorității fiscale competente în vederea restituirii taxei rezultate ca diferență între suma achitată și cunatumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonantei pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, restituire ce se va realiza pe baze procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a actului normativ invocat.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea sentintei și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 299 din 17 iunie 2008, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, a respins ca neîntemeiată excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice P, a necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, a inadmisibilității acțiunii și prematurității acțiunii și a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta P și a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 5.728 RON, actualizată cu rata inflației, a anulat actele administrative fiscale nr. 47426/12.02.2008 și 49738/28.02.2008, emise de P și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 1500 lei.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a P, excepția este neîntemeiată deoarece taxa specială a fost achitată de către reclamantă acestei instituții care i-a eliberat chitanța în acest sens, neîntemeiată fiind și excepția de necompetență materială a tribunalului întrucât obligarea la plata taxei și condiționarea înmatriculării autovehiculului de această plată echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată și în consecință competența materială aparține instanței de contencios administrativ.
In ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, prin sentință se arată că și această excepție urmează a fi respinsă întrucât reclamanta a făcut dovada că la data de 2.02.2008 s-a adresat P, solicitând restituirea taxei, solicitare ce a fost respinsă prin adresa nr. 47426/12.02.2008, și că împotriva acestui act administrativ fiscal reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin adresa nr. 49738/28.02.2008, iar cu privire la excepția prematurității acțiunii și aceasta este neîntemeiată, întrucât acțiunea a fost formulată la data de 10.03.2008 iar pârâta și la termenul de judecată din data de 10.06.2008, își menține refuzul de a-i restitui reclamantei taxa plătită.
Pe fondul litigiului, prin sentința se reține că acțiunea este întemeiată, taxa de primă înmatriculare este reglementată de disp.art. 2141- 2143din Codul Fiscal precum și de pct.311- 312din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, dispoziții care sunt contrare prevederilor din dreptul comunitar, dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunităților Europene care interzice existența vreunei discriminări din punct de vedere fiscal dintre produsele importate și cele similare autohtone, cu atât mai mult cu cât România nu percepe nicio taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici și totodată dispozițiile interne sunt contrare dispozițiilor art.148 alin. 2 din Constituția României, care stipulează că prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
In temeiul dispozițiilor mai sus arătate, prin sentință prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâții la restituirea către reclamantă taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 5.728 RON, actualizată cu rata inflației și a anulat actele administrative fiscale nr. 47426/12.02.2008 și 49738/28.02.2008 emise de
Impotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive de recurs:
1.Intr-un prim motiv de recurs arată că în mod greșit s-a respins de către prima instanță excepția necompetenței materiale a instanței de contencios, deoarece în speță nu erau îndeplinite cele două condiții prev. de art. 2 pct. 1 lit.f din Legea nr. 554/2004, privind Contenciosul Administrativ și anume Teza I se referă la emiterea sau încheierea după caz a unui act administrativ, iar Teza II se referă la nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere, niciuna din aceste condiții nefiind îndeplinite în speță.
2.Prin al doilea motiv de recurs arată că în mod greșit a fost respins de prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei P, deoarece în materie fiscală Statul Român este reprezentat în instanță de Agenția de Administrare Fiscală potrivit nr.HG 495/2007, iar ceea ce contestă intimata reclamantă prin acțiunea formulată este legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ, în speță taxa contestată fiind instituită de către Statul Român nu de pârâtă, astfel încât ea nu avea calitate procesuală pasivă în cauză.
3.Prin cel de al treilea motiv de recurs arată că în mod greșit au fost respinse excepțiile lipsei procedurii prealabile și a inadmisibilității acțiunii, deoarece cele două acte care au fost anulate prin sentința recurată reprezintă un simplu răspuns la cererea de restituire a taxei, răspuns care nu se constituie într-o soluționare efectivă a cereri, nici într-un refuz de soluționare a acesteia și în aceste condiții nu se poate vorbi de îndeplinirea unei proceduri prealabile, situație în care greșit au fost respinse cele două excepții de către prima instanță.
4.Prin cel de al patrulea motiv de recurs, invocă critici ce vizează fondul cauzei și anume, prin obligarea la restituirea taxei speciale pentru autovehicule dispusă prin sentința recurată se încalcă dispozițiile art. 2141alin 3 din Codul Fiscal, dispoziții în temeiul cărora s-a încasat taxa specială pentru autoturisme, dispoziții care nu sunt contrare dreptului comunitar deoarece prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, astfel că nu suntem în prezența unui regim fiscal discriminatoriu și totodată nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
Arată recurenta că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prev. de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunităților Europene, revine exclusiv parlamentului și nu instanțelor judecătorești, astfel încât greșit a fost admisă acțiunea și obligată recurenta la restituirea taxei speciale pentru autoturisme.
Prin apariția nr.OUG 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, arată recurenta, că ceea ce putea solicita intimata reclamantă prin acțiune este doar diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare, pe baza procedurii stabilită în normele metodologice de aplicare a acestui act normativ.
Se solicită admiterea recursului modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidențe în cauză, constată următoarele;
Primul motiv de recurs vizând greșita respingere a excepției necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, critica adusă sentinței este nefondată.
Ceea ce ataca intimata reclamantă prin acțiunea formulată era actul nr. 47426/12.02.2008, ce reprezenta cererea formulată de către reclamantă și adresată pârâtei recurente prin care a solicitat restituirea taxei speciale pentru autoturisme, solicitare ce a fost respinsă prin această adresă, intimata formulând contestație împotriva actului administrativ fiscal contestație care i-a fost respinsă prin adresa nr. 49738/28.02.2008.
Cele două acte sunt acte administrative fiscale în sensul dispozițiilor art. 2 pct.1 lit. f din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și anularea celor două acte erau de competența materială a instanței de contencios administrativ, în speță a primei instanțe ce a pronunțat sentința recurată.
C de al doilea motiv de recurs, vizând greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a P, critica adusă sentinței de recurentă, este nefondată.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei era nefondată, deoarece această instituție este autoritatea care a încasat taxa de primă înmatriculare, deci cea care a emis cele două acte contestate, astfel încât avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Celelalte două excepții invocate de către recurentă în cel de al treilea motiv de recurs și anume excepția lipsei procedurii prealabile și a inadmisibilității acțiunii, sunt nefondate, deoarece intimata-reclamantă a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, cerere ce a fost respinsă de către recurentă prin adresa nr. 47426/12.02.2008 și împotriva acestui act administrativ fiscal, intimata a formulat contestație ce i-a fost respinsă de către recurentă prin adresa nr. 49738/28.02.2008, cele două adrese reprezentând acte administrative fiscale în sensul dispozițiilor art. 2 pct.1 lit. f din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, intimata a formulat plângere prealabilă, astfel încât excepțiile lipsei procedurii prealabile și ca o consecință a inadmisibilității acțiunii, sunt nefondate,în mod corect și legal prima instanță prin sentința recurată a respins aceste excepții ca nefondate.
C de-al patrulea motiv de recurs ce vizează fondul litigiului, este nefondat.
Taxa de primă înmatriculare a fost achitată în temeiul dispozițiilor art.2141-2143din Codul fiscal și a pct.311și pct.312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, dispoziții care sunt contrare dreptului comunitar, respectiv a reglementărilor din Uniunea Europeană care nu prevăd plata taxei de primă înmatriculare și de asemeni, dispozițiile din Codul fiscal sunt contrare prevederilor art.148 din Constituția României, astfel încât corect și legal prima instanță a considerat că intimata-reclamantă era îndreptățită la restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare încasată cu încălcarea dreptului comunitar.
Nu erau aplicabile în speță dispozițiile nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare și prin urmare susținerea recurentei că intimata nu putea să solicite decât diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, nu este fondată, deoarece dispozițiile nr.OUG50/2008, nu se pot aplica retroactiv pentru că se încalcă principiul neretroactivității legii civile, iar dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora intimata a achitat taxa de primă înmatriculare, sunt contrare, așa cum s-a arătat mai sus, dreptului comunitar și art.90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene care interzic discriminarea prin măsuri de ordin fiscal, existentă între produsele provenind dintr-un stat membru al și produsele aflate pe piața internă și dispozițiilor din Constituția României, art.148 alin.2 din Constituție care prevede obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Susținerea recurentei că singura instituție care poate îndeplini obligația prevăzută la art.148 alin.2 din Constituție, de armonizare a legislației interne cu cea europeană, este Parlamentul României, nu poate împiedica și interzice restituirea taxei de primă înmatriculare, atâta timp cât reglementările interne privind taxa de primă înmatriculare sunt în totală contradicție cu reglementările din Tratatul Comunităților Europene.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, și va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ciu sediul în P,-, Județ împotriva sentinței nr. 299 din 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în P,-,. 119,. B,. 27, Județ P, și cu domiciliul ales în A,-, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored. CMF
2.ex/16.10.2008
. - - - Tribunalul Prahova
Jud. -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
