Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1189/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1189
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 324 din 01.07.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimatul reclamant CABINET INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât - P reprezentat de consilier juridic și intimatul reclamant CABINET INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ, prin avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat. Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul pârât - P solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Avocat având cuvântul arată că nu trebuie avute în vedere prevederile OUG nr. 50/2008 care au intrat în vigoare la 1.07.2008, iar acțiunea a fost promovată în aprilie 2008, aceasta ordonanță nu poate opera pentru trecut ci pentru viitor. Precizează că a fost constrânsă să plătească aceasta taxă, pe care o consideră ilegală, întrucât nu-și putea folosi autoturismul și a-l înscrie în circulație. Prevederile codului fiscal, invocate în cauză de recurentă, respectiv art. 214/1, în baza căruia a fost percepută taxa, încalcă flagrant Tratatul, pentru că aplică o taxă specială unui produs cumpărat din dar nu și unuia similar achiziționat de pe piața internă.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Depune la dosar concluzii scrise și o decizie a Tribunalului Cluj, reprezentând practica în materie.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE AVOCATURA a solicitat în contradictoriu cu MEF- P, anularea adresei nr. 50863/6.03.2008 și obligarea pârâtei la restituirea contravalorii taxei de primă înmatriculare în cuantum de 994 lei, precum si dobânda legală aplicată acestei sume, calculată de la plata taxei si la data restituirii integrale și efective conform art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că în luna august 2007 achiziționat un autoturism marca Opel, fabricat în anul 2004, norma de poluare Euro 4, înmatriculat în Germania, iar pentru a-l reînmatricula în România a fost obligată să plătească o taxa de prima înmatriculare în cuantum de 994 lei, în temeiul art. 214 indice 1, 214 indice 3 cod fiscal, fiind plătită prin chitanța seria - nr. -/17.08.2007 la Trezoreria Mun.
Aceasta a formulat plângere prealabilă prin cererea înregistrată sub nr. 50863/6.03.2008, iar parata i-a comunicat necesitatea prezentării chitanței în original însoțită de dovada că aceasta nu a fost folosită.
Împotriva acestui răspuns reclamanta a formulat contestație, iar prin adresa răspuns nr. J/20/336/03.04.2008 i s-a comunicat menținerea punctului de vedere din adresa inițială nr. 50863/6.03.2007.
Arată în continuare reclamantul că plata acestei taxe este obligație legală, derivată din reglementările codului fiscal și care contravine Tratatului Comunității Europene, care în art. 90 interzice statelor membre instituirea taxei contrare principiului tratatului.
Susține în continuare reclamanta că această taxă nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în tară.
La termenul de judecată din data de 17.06.2008, parata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și excepția prematurității având în vedere dispozițiile OUG nr. 50/2008. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciindu-se că dispozițiile art. 90 paragraful 1 din TCE nu sunt incidente în cauză.
La termenul de judecată din data de 1.07.2008, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate asupra cărora s-a pronunțat la același termen de judecată.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr. 324/1.07.2008 prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ, a dispus anularea adresei nr. 50863/6.03.2008 și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului contravaloarea taxei de primă înmatriculare în suma de 994 lei, precum și dobânda legală calculată de la plata taxei și până la data restituirii integrale și efective a acesteia.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că taxa specială pentru autoturism și autovehicule a fost introdusă prin Legea 343/2006 în codul fiscal, iar OUG 110/2006 a limitat aceasta obligativitate în ceea ce privește autoturismele și autovehiculele comerciale cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și a altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea în România.
Astfel, la momentul achitării acestei taxe și a introducerii prezentei cereri în judecată, ea era reglementată de disp. art. 214 indice 1 - 214 indice 3 codul fiscal, precum și de pct. 31 indice 1 -31 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal. În acest sens, paratul a apreciat legalitatea stabilirii și încasării acestei taxe, invocând dispozițiile mai sus menționate.
Potrivit art. 14 din OUG nr. 50/2008, la data intrării în vigoare a acestui act normativ ( 1.07.2008 ), se abroga art. 214 indice 1- 214 indice 3 cod fiscal, texte ce reglementează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. Conform art. 4 alin. 1 din codul fiscal, orice modificare sau completare a codului se face numai prin lege, iar în sensul art. 4 alin. 2 din același act normativ, modificările sau completările intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.
Astfel, rezultă că nici o ordonanță de urgență nu poate modifica codul fiscal care se poate modifica numai prin lege. juridice produc eventual doar ordonanțele de urgență aprobate prin lege, însă această ordonanță de urgență nu a fost încă aprobată prin lege astfel că ea nu produce nici un fel de efecte juridice de la 1.07.2007.
Mai mult, văzând disp. art. 4 alin. 2 din Codul fiscal, modificările aduse codului fiscal nu pot produce efecte juridice mai devreme de 1.01.2009.
Legiuitorul nu a prevăzut expres în textul OUG 50/2008 că acest act normativ va intra în vigoare mai devreme prin derogare de la art. 4 alin. 2 din codul fiscal.Având în vedere și textul art. 1 alin. 3 codul fiscal, potrivit căruia codul prevalează față de orice alte acte normative rezultă că la 1.07.2008 nu au fost abrogate disp. art. 214 indice 1- 214 indice 3 codul fiscal care continuă să producă efecte juridice.
Legiuitorul(Guvernul) a introdus doar suplimentar și o taxă de poluare fără însă a înlătura dispozițiile privind taxa de primă înmatriculare pentru argumentele arătate anterior.
În cazul în care nu s-ar avea în vedere susținerile anterioare privind menținerea dispozițiilor art. 214 indice 1-214 indice 3 codul fiscal, eventualele apărări ale pârâtei privind aplicabilitatea art. 11 din OUG 50/2008, care stabilește că se va restitui contribuabilului suma rezultată ca diferență între suma achitată în perioada 1.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea OUG nr. 50/2008, nu pot fi primite întrucât, încasarea taxei speciale pentru autoturism și autovehicule s-a efectuat în mod nelegal în perioada 1.01.2007-30.06.2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere însăși fundamentelor Comunității Europene.
Acesta este motivul pentru care, impunându-se aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, potrivi art. 148 din Constituția României, se impune restituirea integrală a taxelor încasate cu încălcarea dreptului comunitar, precum și acordarea unor despăgubiri pentru perioada în care sumele în cauză s-au aflat la dispoziția statului român. Rezultă de aici că statul R nu este în drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal în întreaga perioada cuprinsă între 1.01.2007 - 30.06.2008.
Pe de altă parte, toate persoanele care și-au înmatriculat autoturismele sau autovehiculele în perioada mai sus menționată, au făcut acest lucru în temeiul reglementarilor în vigoare în această perioadă, achitând taxa stabilită potrivit art. 214 indice 1-214 indice 3 cod fiscal. În consecință ei sunt îndreptățiți la restituirea integrală a unei taxe încasate cu încălcarea dreptului comunitar.
Noua ordonanța de urgenta nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior, având în vedere principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Contribuabilii care au achitat taxa specială corespunzătoare nu pot fi obligați să achite o altă taxă în temeiul noii reglementari, din moment ce ei și-au înmatriculat autoturismul anterior datei de 1.07.2008.
Nu poate opera o compensare între sumele achitate anterior în contul bugetului statului ca taxă de primă înmatriculare și sumele care ar fi datorate în temeiul OUG 50/2008 la fondul de mediu ca taxă de poluare, întrucât cele două prelevări au naturi juridice diferite ( acciza, respectiv taxa de mediu ), și se fac venit la doua componente distincte ale sistemului bugetar ( bugetul de stat, respectiv bugetul fondului de mediu ).
Astfel soluția propusă de art. 11 din OUG 50/2008 este nelegală si inaplicabilă, întrucât statul R nu poate susține că este îndreptățit să păstreze o taxă sau o parte dintr-o taxă prelevată nelegal și nu poate aplica retroactiv o normă juridică nici măcar pentru a determina ipotetic taxa care ar fi fost datorată.
Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 are caracter discriminatoriu, aplicându-se diferit unor situații juridice identice fără a exista vreo justificare obiectivă pentru acest lucru.
Mai arată prima instanță, în condițiile, spre exemplu ale deținerii unui autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și a unui autoturism identic înmatriculat după data de 1.07.2008 în România, se constată că în principiu având aceleași caracteristici ambele autoturisme poluează în egală măsura.
Potrivit OUG 50/2008, însă principiul, poluatorul plătește, este aplicat doar în cazul autoturismului înmatriculat după 1.07.2008 al cărui proprietar datorează taxa de poluare. În schimb, deși autoturismul său poluează, proprietarul autoturismului înmatriculat în 2006 nu achită nici un fel de taxă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta MEF - Administrația Finanțelor Publice P criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Cu privire la excepțiile invocate de prima instanță, arată recurenta că acestea au fost respinse cu o motivare lapidară și fără suport legal. Cu privire la rima p. excepție pe care a invocat-o și susținut-o, excepția necompetenței materiale a instanței de contencios, motivată de faptul ca astfel de acțiuni nu pot fi considerate în contencios administrativ, fiind vorba în fapt numai de solicitarea de restituire a unor sume de bani.
arătat că potrivit art. 2 pct. lit. f din Legea nr. 554/2004, reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, in sensul respectivei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Articolul de lege are doua teze: Teza 1 se refera la " emiterea sau încheierea după caz a unui act administrativ", iar Teza 2 se refera la "nesoluționarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere". Nici una din aceste condiții ale articolului de lege menționat nu este îndeplinită. În speță, nu există nici un act administrativ fiscal emis de P, Trezoreria P încasând doar o sumă de bani, stabilită potrivit legii în vigoare, iar petentei i s-a răspuns în termenul legal.
Nefiind vorba de neîndeplinirea celor două condiții ale articolului de lege menționat, cererea de restituire a unei sume de bani nu are de ce să fie soluționată de instanța de contencios administrativ, ci de judecătoria competenta.
Pe de altă parte, arată recurenta că instanța de fond a respins excepția, motivând că obligația de plata a taxei si condiționarea înmatriculării autoturismului de dovada plații acesteia echivalează cu existenta unui act administrativ de obligare la plata. Admițând acest punct de vedere, înseamnă ca, atâta vreme cat obligația de plată a taxei a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, chiar acest act normativ este considerat act administrativ. In aceasta situație, consideră recurenta că, necompetenta tribunalului apare, de asemenea, ca evidenta, acesta neputându-se pronunța asupra legalității unei legi adoptate de Parlamentul tarii și promulgate în condițiile impuse de constituție. Daca s-ar admite o asemenea soluție, ar însemna că instanțele judecătorești se substituie legislativului, ceea este inadmisibil.
În aceste condiții, solicită a se constata că greșit a fost respinsă excepția competentei materiale a Tribunalului Prahova, urmând a fi admis recursul si să se modifice hotărârea judecătoreasca atacată in sensul admiterii excepției si declinării competentei, potrivit prevederilor Codului d e procedura civila.
Daca se va trece peste primul motiv de recurs, învederează recurenta faptul ca o altă excepție invocată, de asemenea greșit a fost respinsă de prima instanța, a fost excepția lipsei calității procesuale pasive a -
De altfel precizează faptul că organul fiscal teritorial nu a făcut decât sa încaseze o sumă de bani, stabilită potrivit calculației erului Economiei si Finanțelor, fiind numai un intermediar, neluând nici o hotărâre în acest sens.
Susține că, dacă în speța se poate vorbi de un raport juridic de drept administrativ, acesta nu se poate lega in mod valabil decât intre autoritatea publica emitenta a actului administrativ si persoana vătămata prin acel act. In cauza nu se contesta practic nici un act administrativ, ci se contesta legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ. Ținând cont de faptul ca taxa contestata a fost instituita de Statul R, nu de parată, în speța poate avea calitate procesuala pasiva persoana care a emis actul normativ prin care s-a implementat taxa speciala in legislația naționala, respectiv Statul Daca se contesta "calculația stabilită de erul Economiei si Finanțelor", parte in proces nu putea fi Administrația Finanțelor Publice P, ci erul Economiei și Finanțelor. Menționează că în materie fiscală, adică de taxe, impozite si alte contribuții la bugetul general consolidat, Statul R este reprezentat in instanța de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, potrivit HG nr. 495/2007.
Menționează că instanța de fond a motivat respingerea excepției prin faptul ca P este autoritatea care a încasat taxa de primă înmatriculare și deci, cea care a emis actul contestat.
Solicită sub acest aspect admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 324/01.07.2008 a Tribunalului Prahova și respingerea de P ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
În continuare invocă recurenta cel de-al treilea motiv de recurs, ce vizează excepțiile lipsei procedurii prealabile și a inadmisibilității acțiunii, care au fost respinse de instanța de fond considerându-se eronat că înscrisurile din dosar fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile, atâta vreme cat respectivele înscrisuri reprezintă un simplu răspuns la cererea de restituire a taxei, răspuns care nu se constituie nici într-o soluționare efectivă a cererii, nici într-un refuz de soluționare a acesteia. În aceste condiții, nu se poate vorbi de îndeplinirea unei proceduri-prealabile. Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii excepțiilor invocate.
Pe fondul cauzei, critică hotărârea pronunțată ca fiind nelegală întrucât instanța de fond nu poate ignora legile în vigoare la momentul soluționării cauzei și nu poate crea o practică bazată pe constatarea nelegalității unei taxe și nu poate crea o practică bazată pe constatarea nelegalității actelor normative cu putere de lege.
Daca s-ar permite acest lucru, ar însemna că instanțele judecătorești se substituie legislativului, iar actele normative adoptate de acesta din urmă sa nu aibă nici o valoare. Judecătorii trebuie sa soluționeze cauzele potrivit legii, nu să invoce nelegalitatea acesteia pentru a justifica anumite hotărâri. La momentul efectuării plații taxei de prima înmatriculare de către reclamanta, aceasta fusese introdusă in Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, cu aplicabilitate de la 1.01.2007.
Cuantumul taxei speciale se calcula după formula prevăzuta de art.214.1 alin. 3 si se achita la organele fiscale teritoriale care doar o încasează, nu emit un act administrativ fiscal, deci nici un titlu de creanță care să materializeze taxa.
Susține faptul că regimul taxei speciale pentru autoturisme care intrat in vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit in fapt regimul accizelor prevăzut in Codul fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s- avut în vedere și eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioara normei EURO 3. În această situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu un grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare în acest sens ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
De asemenea arată recurenta că potrivit art.1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Statele Europei privind aderarea Bulgaria si a României la Uniunea Europeana, semnat de România la Luxembourg la 25 aprilie 2005; Legea cadru europeana este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea ei si a mijloacelor."
Totodată, precizează faptul că alin.2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Arată că din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile art.90 (1) din Tratatul Comunității Europene precizează faptul ca acestea nu sunt incidente in cauza, întrucât taxa de prima înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Astfel, pentru un autoturism fabricat in România care nu fost înmatriculat o perioada de 8 ani, se va plăti aceeași taxa de înmatriculare ca si în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art.90 alin (1) din Tratatul Comunității Europene are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
A mai menționat că legislația prevede plata în cazul în care suntem în prezența acelorași specificații tehnice, a unei taxe de prima înmatriculare în România în cuantum indiferent daca se aplică la autoturismele/autovehiculele din producția interna sau la cele produse in spațiul comunitar.
Totodată, a precizat recurenta că nu suntem în prezenta unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule in România. Legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică direct sau indirect pentru produsele interne similare. În acest context arată că trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare taxei. De asemenea, precizează că principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizăm de asemenea ca 16 state ale Uniunii Europene practică taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (printre care Bulgaria, Spania etc.). Mai mult, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, in prezent, fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directiva in acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aprobat pentru toate toatele membre.
Prin urmare existenta unei taxe de prima înmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
de cele menționate mai sus, recurenta a învederat instanței faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2) din Constituție, si cea speciala, prevăzută de art.90 paragraful I Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu si instanțelor judecătorești. De altfel, partea finala a art.148 alin.2) din Constituție prevede expres ca prioritatea reglementarilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația Statului R - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Totodată, trebuie reținut si faptul ca dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem in prezenta unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alta parte a arătat recurenta că nu se află în prezența unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plații taxei de primă înmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de proveniența a acestora, nefiind deci in prezenta unei îngrădiri liberei circulații mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunității Europene.
Mai arată că motivarea instanței de fond în a-și justifica soluția prin invocarea OUG nr. 50/2008, o consideră total greșită, întrucât în permanență au apărut și apar acte normative noi care abrogă, modifică sau înlocuiesc alte acte, aceasta neînsemnând în nici un caz ca cele vechi au fost nelegale.
În ce o privește pe reclamantă, arată ca potrivit noului act normativ, taxa rezultată ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta."
Prin urmare, menționează că reclamanta se poate adresa autorității fiscale competente în vederea restituirii taxei rezultate ca diferența între suma achitată de aceasta și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, restituire ce se va realiza pe baza procedurii stabilite de normele metodologice de aplicare actului normativ invocat.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 324/01.07.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs, privind greșita soluționare de către prima instanță a excepției necompetenței materiale, este nefondat. Astfel, reclamanta intimată a solicitat restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare), iar recurenta pârâtă a nu a înțeles să dea curs solicitării, invocându-se și dispozițiile OUG 50/2008. Această formă de a proceda la recuperarea sumelor plătite are la bază premisa că însăși încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal împotriva căruia se face contestație. Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins excepția necompetenței materiale, apreciind cauza ca având natura unui litigiu contencios fiscal. De asemenea, nefondat este și cel de al doilea motiv de recurs, privind greșita respingere a excepției lipsei calității procesual pasive. Din petitul acțiunii rezultă că reclamanta a chemat în judecată Statul român, care stă în judecată prin erul Economiei și Finanțelor, și Administrația Finanțelor Publice P care prin Trezoreria Mun. Paî ncasat efectiv taxa de primă înmatriculare, astfel cum rezultă din chitanța depusă la fila 11 dosar fond. În aceste condiții, este evident faptul că P are calitate procesuală pasivă, fiind în mod corect respinsă excepția lipsei calității procesual pasive de către instanța de fond.
C de al treilea motiv de recurs se referă la greșita respingere a excepțiilor lipsei procedurii prealabile și a inadmisibilității acțiunii. Motivul de recurs este nefondat întrucât, astfel cum rezultă din actele depuse în fața instanței de fond (filele 7-10), reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, adresându-se în scris recurentei cu o cerere prin care solicita chiar restituirea taxei de primă înmatriculare, cerere căreia recurenta nu i-a dat curs. În legătură cu ultimul motiv de recurs, vizând fondul cauzei, Curtea reține că articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70]. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 324 din 01.07.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimatul reclamant CABINET INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
GREFIER,
Red. DF/DD
2ex./10.11.2008
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
