Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1207/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1207
Ședința publică din data de 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr. 1A,Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în B,--10, jud. B,Ministerul Finanțelor Publice prin, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 100 din data de 1 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții, A, MARI, I, G, I, L, E, A, I, G, G, R, G,. A, GU, G, EL, U, G, G, G, EL, EL, EL,., G, G, IGT., G, G, ,., C, G, G, I A, A, R G, G, G, G, A, și pârâtulInspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B, sector 5,-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenții pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B reprezentați de consilier juridic, intimatul-reclamant, personal în nume propriu și în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți toți asistați de avocat - din Baroul Buzău, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind recurenții Ministerul Finanțelor Publice prin și Inspectoratul General al Poliției Române.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic reprezentantul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului de Poliție al Județului B solicită să i se admită formularea și atașarea la dosar a unui nou motiv de recurs în această fază.
Instanța respinge cererea formulată de reprezentantul recurentelor, având în vedere că în această fază nu se mai pot formula motive noi de recurs și totodată pune în discuția părților cererea de introducere în cauză formulată de ca fiind cerere de intervenție în interes propriu.
Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de, arată că lasă la aprecierea instanței modul ei de soluționare.
Instanța, având în vedere susținerile părților, arată că va rămâne în pronunțare pe această cerere.
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cererii constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic reprezentantul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului de Poliție al Județului B susține că raportat la data introducerii acțiunii 7.12.2007 pentru sumele acordate în perioada 01.01.2004-07.12.2004 a intervenit prescripția și ca urmare pentru perioada arătată solicită să se respingă acțiunea ca prescrisă. Cât privește sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, dat fiind raționamentul greșit care a stat la baza pronunțării acestei hotărâri având în vedere că nu poate fi vorba de muncă egală în condițiile în care reclamanții nu fac parte din DNA, nu au competență să desfășoare activitățile pentru care s-au considerat îndreptățiți să formuleze acțiunea de față. De altfel și a concluzionat, în alte cazuri similare cu cauza dedusă judecății, că nu poate fi vorba de o discriminare și nu constituie un tratament diferențiat în sensul prevederilor OG 137/2000, de asemenea a apreciat că detașarea polițiștilor la DNA creează pentru aceștia o situație juridică diferită care impune și un tratament juridic diferit.
Susține că reclamanții au fost salarizați potrivit OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea sporului solicitat, acest spor fiind acordat, potrivit OUG 43/2002 numai salariaților detașați în cadrul
Față de cele învederate solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
Față de recursul formulat de recurenta DGFP B arată că lasă la aprecierea instanței modul lui de soluționare.
Apărătorul intimaților, avocat - cu privire la recursul formulat de DGFP solicită respingerea lui cu constatarea că această instituție are calitate procesuală deoarece în cazul în care acțiunea va fi admisă hotărârea trebuie să le fie opozabilă pentru plata efectivă a sumelor solicitate
Solicită să se constate că motivul nou de recurs formulat de recurentele Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului de Poliție al Județului este tardiv introdus, iar cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004-07.12.2004, raportat la data introducerii acțiunii 7.12.2007, arată că se poate lua în calcul o astfel de motivație, sens în care nu combate în niciun fel acest motiv de recurs.
Față de recursul formulat de Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului de Poliție al Județului B solicită admiterea lui în parte numai în ceea ce privește perioada supusă prescripției dreptului la acțiune și respingerea celorlalte motive de recurs, dat fiind că reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție în cadrul IPJ B, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției judiciare, funcție în baza căreia nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție ca ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA, deci în virtutea funcției pe care o aveau, desfășurau o muncă egală și aveau dreptul la un salariu egal inclusiv în ceea ce privește acordarea tuturor sporurilor, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 7.12.2007, reclamanții, A, MARI, I, I, L, E, A, I, G, G, R, G,. A, GU, UGȘ., EL, U, G, G, G, HG, G, EL, U, G, EL, G, A, L, EL, G, G,., G, G, A, G, G, A, G, G, I, G, G, G, I., GH., A, G, G, G,., C, G, G, I A, A, R G, G, U, G, G, A, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Judetului B, Ministerul Finanțelor Publice -Direcția Generală a Finanțelor Publice B, obligarea acestora la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de 30 % din îndemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.01.2004 și până în prezent, în raport de intervalul de timp lucrat efectiv de către fiecare reclamant, obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculate pentru aceste sume de la data când aceste drepturi erau datorate până la plata efectivă și integrală a acestora, obligarea pârâților la anularea situației create prin discriminare, prin plata pentru viitor a drepturilor bănești menționate mai sus, obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare despăgubirii reclamanților, obligarea pârâților la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în limita celor dovedite.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt ofițeri și agenți de poliție în cadrul Inspectoratului de poliție al județului B, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Precizează reclamanții că potrivit art. 28 din OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost menținut în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la DNA la acest nivel și după intrarea în vigoare a OUG nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combaterea corupției, însă, în perioada cât au activat ca ofițeri de poliție judiciară nu au beneficiat de un asemenea spor prevăzut de actele normative menționate, deoarece nu au fost printre cei detașați la DNA.
Susțin reclamanții că actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30 % anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară, conțin prevederi, discriminatorii cu privire la salarizarea polițiștilor,care, contravin dispozițiilor OG nr. 137/2000, care la art.2 al.2 arată că sunt discriminatorii acele prevederi, criterii sau practici aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv, de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, ori, nu există nici un scop legitim care să justifice dezavantajarea lor, prin neacordarea sporului de 30 % în perioada care face obiectul prezentei acțiuni.
Mai arată reclamanții că prin neacordarea acestui spor au fost supuși unui tratament discriminatoriu față de ofițerii Poliției judiciare care au beneficiat de aceste drepturi salariale, având în vedere că dețin aceleași atribuții ca și ofițerii detașați în cadrul DNA, singura diferență între atribuțiile lor fiind aceea că, spre deosebire de colegii lor detașați la DNA care nu au răspundere decizională, ei au o asemenea răspundere în efectuarea urmăririi penale, în sensul că dispun începerea urmăririi penale, reținerea preventivă a unei persoane și întocmesc acte de terminare a urmăririi penale, însă, cu toate acestea, tot ei sunt cei dezavantajați prin aplicarea unor norme discriminatorii privind salarizarea.
La data de 10.01.2008 pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivat de faptul că reclamanții nu fac parte din structura creată în conformitate cu prevederile art.10 alin.1 din OUG nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată.
La data de 31 12.2007 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice -Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că acesta are răspunderea elaborării proiectului de buget de stat numai pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite iar pe fond respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la virarea către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fondurilor necesare achitării sumelor solicitate.
Prin sentința nr. 100 din 01 februarie 2008 Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasivă invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - DGFP B, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtele la plata drepturilor salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 01.01.2004 până la zi, în raport de intervalul de timp lucrat efectiv de fiecare reclamant, sume ce vor fi actualizate în raport cu coeficientul de inflație, începând cu data scadentei fiecărei sume la zi și până la plata efectivă.
A obligat pârâții și B să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea acestora în sensul acordării sporului de 30 % din salariul de bază lunar de la data de 01.01.2004 și până în prezent.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și B sumele necesare acordării drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Pentru pronunța această sentință Tribunalul a reținut așa cum reiese din actele existente la dosarul cauzei că reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție în cadrul IPJ B, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă ICCJ, în baza disp. art. 201 al.3 din Cod procedură penală și art. 2 al.3, din Legea nr.364/2004, privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
Potrivit art.28 din OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii DNA sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a OUG nr.24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii DNA și că s-a menținut la nivelul de 30 % în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la DNA.
Dispozițiile art.6 din Codul Muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, iar OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1 alin.2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză,Tribunalul a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție în cadrul IPJ B, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, funcție în baza căreia nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, în sensul că nu au încasat sporul de 30 % din îndemnizația de încadrare brută lunară conform art.28 din OUG nr. 43/2002.
Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA au beneficiat de un spor de 30 % din îndemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul IPJ B care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcției pe care o aveau, o muncă egală, înseamnă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul DNA, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30 % numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA, a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie și anume: art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004 și art. 6 alin.2 din Codul Muncii.
Tribunalul a înlăturat apărarea pârâților,în sensul că în cauza nu a existat discriminare ci dispoziții legale speciale care instituie drepturi în privința anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară,ca fiind un tratament juridic diferit în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate.
Aceasta întrucât în realitate, prin însăși natura sa, instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, a creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale și deci,o discriminare,
De asemenea tribunalul a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice având în vedere că rolul acestuia este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Buzău au formulat recurs pârâtele Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, solicitând modificarea în tot a sentinței si pe fond respingerea acțiunii ca nefondata.
Prin recursul declarat MIRA,arată că instanța de fond la soluționarea acțiunii cu care a fost investita nu a făcut aplicarea art. 1 alin 1 din Decretul 167/1958, în sensul ca nu a verificat ca pretențiile reclamanților aferente perioadei 01.01.2004-07.12.2004 sunt prescrise.
Pretențiile reclamanților, aferente perioadei 29.03.2006 -la zi sunt nejustificate deoarece, susține recurentul, dispozițiile art. 28 alin 4 din OUG 43/2002 care prevedea acordarea sporului pentru polițiștii detașați la DNA au fost abrogate în mod expres de art. 41 lit e din OUG nr 27/29.03.2006.
Pe fondul cauzei,se susține de către recurent ca sentința recurată este nelegala întrucât s-a reținut greșit că în cauza ar exista o discriminare, nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 2 alin 1 din OG 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare.Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului la salariu numai unora dintre ofițerii si agenții de politie judiciara este prevăzut în cuprinsul dispozițiilor legale care instituia acest drept,unde se stipulează că se acorda numai ofițerilor si agenților detașați în cadrul DNA.
Diferența de tratament aplicata polițiștilor detașați la DNA are la baza criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura MIRA ci Parchetul de pe lânga ICCJ,precum si criterii obiective conexe privind pregătirea profesionala specializata,responsabilitatea diferita datorata complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați. Diferența de tratament intre cele doua categorii de salariați se regăsește si ca urmare a modificării raporturilor de munca, de detașare și care conferă posibilitatea de a opta pentru modificarea salarizării, în sensul de a primi salariul de la angajatorul unde a fost detașat sau de unde a fost detașat.
În final mai susține recurentul, prin mai multe hotărâri date, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării a constatat ca nu exista tratament diferențiat, discriminatoriu între cele doua categorii de salariați.
Recurentul Ministerul Economiei si Finanțelor prin DGFP B, critică la rândul sau sentința instanței de fond, pe aspectul greșitei respingeri a excepției privind lipsa calității sale procesuale pasive, în sensul ca nu s-a avut în vedere ca are răspunderea elaborării proiectului de buget numai pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite. În lipsa unui proiect din partea ordonatorului principal de credite în speță MIRA este în imposibilitate să aloce sume pentru anumite plăți, inclusiv de salarii.
Ministerul Economiei si Finanțelor, susține în continuare recurenta nu poate fi obligata sa procedeze la plata drepturilor bănești solicitate de către angajații altor instituții publice în lipsa unui cadru legal si a unei solicitări exprese în condițiile prevăzute de lege.
La rândul său pârâtul Inspectoratul de Politie al județului B critica sentința instanței de fond, invocând în genere același motiv ca si MIRA.
Arata recurenta, ca în cauza nu exista discriminare întrucât atribuțiile celor doua categorii de salariați sunt diferite, au reglementari diferite si ca atare si salarizarea este în raport cu locul unde își desfășoară activitatea.
Se mai invoca si faptul ca in mai multe rânduri, prin mai multe hotărâri Consiliul Național de Discriminare s-a pronunțat ca între cele doua categorii de salariați nu exista discriminare în ceea ce privește retribuirea acestora.
La termenul fixat de instanță pentru soluționarea recursului, recurentul MIRA a solicitat completarea motivelor de recurs,pe care instanța făcând aplicarea art. 306 raportat la art 303 Pr.Civ a constatat nulitatea acestuia.
Tot în aceasta faza de soluționare a recursului, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, cerere respinsă în raport cu dispozițiile art. 50.Pr.Civ, în raport cu care asemenea cerere se poate face numai în fata primei instanțe si înainte de închiderea dezbaterilor.Aceasta poate fi făcuta si in fata instanței de recurs cu învoirea părților.
Cum cauza de fata se afla în faza de soluționare a recursului primirea unei cereri de intervenție în interes propriu nu mai este posibila.
Cu privire la recursurile declarate în cauza,Curtea analizând sentința instanței de fond prin prisma motivelor invocate având în vedere actele dosarului si dispozițiile legale în materie constata ca acestea sunt întemeiate urmând a fi admise pentru următoarele considerente.
Cu privire la recursul declarat de MIRA, critica vizând prescripția dreptului la acțiune, este nefondata, deoarece în condițiile în care s-ar considera ca intimații reclamanți au dreptul la sporul de 30% din salariu,acest drept a fost suspendat prin legile bugetului de stat pe perioada 2001-2006, după încetarea suspendării potrivit disp. art. 15 al 1 din 167/1958,privitor la prescripția extinctiva,începe să curgă un nou termen de prescripție socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare, astfel încât dreptul intimaților la plata sporurilor salariale,nu era prescris.
Celelalte critici privitoare la fondul cauzei, critici invocate si de Inspectoratul de Politie B, sunt întemeiate,motiv pentru care recursurile în raport cu art 312 alin 3 coroborat cu art 304.pct 9.Pr.Civ urmează a fi admise, modificată în tot sentința si pe fond respinsa acțiunea formulata de reclamanți.
Deoarece așa cum s-a arătat mai înainte criticile privind fondul cauzei sunt invocate atât de MIRA cat si de B,cele doua recursuri urmează a fi analizate împreuna.
Astfel, din petitul cererii de chemare în judecata si din probele administrate în cauza rezulta ca reclamanții au calitatea de ofițeri de politie în cadrul IPJ B, desemnați ca organe de cercetare ale Politiei Judiciare prin Ordin al Ministerului Administrației si Internelor cu avizul Procurorului General de pe lânga ICCJ în baza dispoz. art. 201 al 3 din Pr.Penala si art. 2 al 3 din Legea 364/2004 privind organizarea si funcționarea Politiei Judiciare.
In raport de calitatea pe care o au,salarizarea acestora se face potrivit OG 38/2003 act normativ care nu prevede acordarea sporului de 30% din salariul lunar.
Activitatea desfășurată de intimații reclamanți nu poate fi asimilata cu activitatea ofițerilor si agenților de politie detașați în cadrul DNA,care prestează activitate specializată de combatere a infracțiunilor de corupție si care potrivit art. 28 din OUG 43/2002 primesc un spor de 30% din salariul de baza lunar, așa cum greșit a stabilit instanța de fond.
Aceasta,întrucât potrivit art 2 alin 1 din Legea 364/2004 privind organizarea si funcționarea politiei judiciare din cadrul MIRA "politia judiciara este constituita din ofițeri si agenți de politie specializați în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale si de cercetare penala "
Față de această reglementare atribuția principala a DNA potrivit art. 3 alin 1 lit. a din OUG 43/2002 este aceea de "efectuarea urmăririi penale în condițiile prevăzute de Codul d e procedura penala, în Legea 78/2000 pentru prevenirea si sancționarea faptelor de corupție care sunt în competenta DNA".
Ca atare, față de reglementările mai sus redate, nu se poate susține ca reclamanții au fost supuși unui tratament discriminatoriu,în sensul prevederilor OG 137/2000, față de ofițerii politiei judiciare care au beneficiat de acest drept salarial, aceste categorii neaflându-se în situații identice.
De altfel Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, prin hotărârile nr. 271/5.09.2007,419/27.11.2007 si 418/28.11.2007 a statuat că polițiștii care lucrează în cadrul DNA nu se afla într-o situație analoaga cu ceilalți polițiști din cadrul Politiei judiciare.
S-a reținut în esența, de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca salarizarea ofițerilor si agenților care fac parte din politia judiciara se face în conformitate cu prevederile legale,ca diferența de tratament intre cele doua categorii de salariați are la baza criteriul obiectiv al detașării care creează o situație juridica diferita care impune si un tratament juridic diferit.
Față de toate aceste considerente,Curtea constată că recursurile sunt întemeiate urmând a fi admise, modificata sentința recurata si pe fond respinsă acțiunea reclamanților.
Referitor la recursul declarat de MEF- prin DGFP B, prin care a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive,chiar daca în raport cu art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice,coordonează acțiunile privind bugetul de stat și ca atare în cazul admiterii acțiunii avea calitate procesuală pentru a pune la dispoziția MIRA,la cerere, fondurile necesare plații, admiterea recursurilor, modificarea sentinței si respingerea acțiunii face ca recursul de față să rămână fără obiect.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Constată nul motivul suplimentar de recurs formulat de recurentele Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului de Poliție al Județului
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Admite recursul formulat de pârâțiiMinisterul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr. 1A,Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în B,--10, jud. B,Ministerul Finanțelor Publice prin, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 100 din data de 1 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții, A, MARI, I, G, I, L, E, A, I, G, G, R, G,. A, GU, G, EL, U, G, G, G, EL, EL, EL,., G, G, IGT., G, G, ,., C, G, G, I A, A, R G, G, G, G, A, și pârâtulInspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B, sector 5,-.
Schimbă în tot sentința nr. 100 din 01.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. 2 ex./ 31.10. 2008
f- al Tribunalului Buzău
jud. fond -
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Maria Pohoață
Judecători:Maria Pohoață, Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu
