Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 121/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ, de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR.121/CA/2008 -
Ședința publică din 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina
- - - Președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Toroș Vig
- Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de recurenta domiciliată în S M, - C - 9.33, județul S M, împotriva Sentinței nr.420/CA/2007 din 22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S M, cu sediul în S M,-, județul S M, având ca obiect - LITIGIU PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, intimatul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ SMa depus la dosar în data de 26.03.2008 întâmpinare în dublu exemplar, s-a solicitat judecarea în lipsă conform prevederilor art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr.420/CA/2007 din 22.11.2007, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea reclamantei, domiciliată în S M,- -.9.33, județul S M în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S M, cu sediul în S M,-, județul S M, pentru acordarea drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă denumit angajator pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz de bugetele locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Din economia textului de lege invocat, s-a reținut că în cuprinsul textului de lege s-a prevăzut posibilitatea pentru angajatori, facultativă, de a acorda tichete de masă propriilor salariați. Legiuitorul a stabilit o formă de protecție socială facultativă pentru angajator care are dreptul de a opta pentru acordarea sau nu a formei de protecție sociale respective, această măsură nefiind una expres prevăzută și garantată de prevederile art.41 alin.2 din Constituția României.
De asemenea, legiuitorul a condiționat opțiunea angajatorului de a acorda tichete de masă în limita prevederilor bugetare aprobate.
Sub acest aspect a fost reținut că pentru instituțiile publice cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, nu au fost alocate sume bugetare cu destinația acordării tichetelor de masă prin niciuna din legile bugetare din perioada solicitată de reclamant.
Mai mult, pentru anul 2007, art.III din OUG nr.88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, interzice în mod expres acordarea tichetelor de masă.
Având în vedere cele mai sus reținute, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este nefondată și nefiind îndeplinite condițiile art.18 din Legea nr.554/2004, a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că a solicitat acordarea și plata drepturilor bănești, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzută de Legea nr.142/1998 indexate și reactualizarea coeficientului de inflație la data plății efective a acestora.
Prin neacordarea acestora consideră că i s-a încălcat dreptul fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor în fața legii, drept acordat și garantat atât de Constituția României cât și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Art.38 din Codul muncii și art.53 alin.1 din Constituția României concluzionează că acordarea tichetelor de masă este imperios necesară fiind o normă de protecție a tuturor salariaților, iar neacordarea lor reprezintă o gravă discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului de protecție socială.
Intimații au invocat că acțiunea nu are temei legal, deși Legea nr.142/1998 îi acordă acest drept.
Instanța invocă și art. III din OUG 88/2006 care dispune în mod clar că "nu se vor acorda aceste drepturi pentru anul 2007 ". Instanța de fond nu putea să dispună eventual neacordarea pentru anul 2007, dacă se dorea o sentință temeinică, dar pentru restul perioadei în care avea acest drept trebuia să i-l acorde.
Consideră că tot în mod greșit se face referire și la neîndeplinirea art.18 din Legea nr.554/2001.
În drept recursul nu a fost motivat.
Intimatul a solicitat prin " Întâmpinare" respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Învederează că în sectorul bugetar acordarea tichetelor de masă este condiționată de existența fondurilor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat. În perioada pentru care reclamanta solicită contravaloarea tichetelor de masă au fost respectat prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 coroborat cu legile anuale ale bugetului de stat în sensul că nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Arată că acordarea tichetelor de masă este condiționată de existența fondurilor prevăzute cu această destinație, fiind o facultate a angajatorului, prerogativele angajatorului fiind limitate la nivelul resurselor alocate de la bugetul public național.
În speță nu se aduce atingere unui drept constituțional cum susține reclamanta, acordarea tichetelor de masă în perioada de referință nefiind posibilă datorită prevederilor legilor bugetare anuale, nefiind prevăzute sume cu această destinație.
În drept a invocat prevederile Legii nr.142/1998 și a Legilor bugetului de stat anuale pe 2004,2005 și 2006 precum și art.115 Cod Procedură Civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în temeiul art.304 ind.1 și 306 Cod Procedură Civilă, Curtea de Apel reține că este nefondat, urmând ca în baza art.312, 316 Cod Procedură Civilă să dispună respingerea lui având în vedere următoarele considerente:
Prin Legea nr.142/1998 - art.1, legiuitorul a stabilit o formă de protecție socială facultativă pentru angajator, respectiv alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă.
Pentru a beneficia de tichete de masă legiuitorul a prevăzut în cuprinsul textului de lege trei condiții cumulative de îndeplinit și anume: calitatea beneficiarului, opțiunea angajatorului și limita prevederilor de la buget.
Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de legiuitor, se reține că în cuprinsul textului de lege s-a prevăzut posibilitatea pentru angajatori, facultativă, de a acorda tichete de masă propriilor salariați. În textul de lege s-a utilizat sintagma " pot primi" la opțiunea angajatorului de a le acorda sau nu tichete și nu sintagma " vor primi " ceea ce ar implica stabilirea unei obligații în sarcina angajatorului de a acorda tichete.
În consecință, se reține că în mod corect a reținut prima instanță sub acest aspect că legiuitorul a stabilit o formă de protecție socială facultativă pentru angajator, care are dreptul de a opta pentru acordarea sau nu a formei de protecție socială respective, această măsură nefiind una expres prevăzută și garantată de prevederile art. 41 al.2 din Constituția României.
Textul de lege constituțional garantează dreptul salariaților la măsurile de protecție socială explicitate expres prin lege.
Cu referire la cea de-a treia condiție, se reține că legiuitorul a condiționat opțiunea angajatorului de a acorda tichetele de masă în limita prevederilor bugetare aprobate pentru fiecare angajator. CA atare, chiar dacă angajatorul și-ar fi exprimat opțiunea în sensul acordării tichetelor de masă propriilor salariați, acest fapt nu poate avea loc decât dacă, în bugetul angajatorului respectiv au fost alocate sume în acest sens. Sub acest aspect se reține că pentru instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, nu au fost alocate sume bugetare cu destinația acordării tichetelor de masă prin nici una din legile bugetare din perioada solicitată de recurentă, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță.
Prin urmare, nefăcându-se dovada că în instituția la care își desfășoară activitatea recurenta reclamantă, în același sector de activitate ca și cel în care își desfășoară aceasta activitatea, ar fi aplicat preferențial față de anumiți salariați prevederile legale invocate, nu se pune problema încălcării prevederilor art.41 alin.2 și 53 din Constituția României, art.51 alin.3 din Codul muncii ori a prevederilor CEDO.
Deoarece reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor cumulativ prevăzute de lege pentru a beneficia de tichetele de masă, în mod corect a reținut prima instanță că cererea este neîntemeiată.
Referirtea la prevederile art. III din OUG nr.88/2006 pentru anul 2007 prin care se interzice în mod expres acordarea tichetelor de masă este corect reținută de prima instanță cât și cea privind neîndeplinirea prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004.
În consecință se reține că motivele de recurs invocate de recurentă sunt nefondate, recursul declarat urmând a fi respins ca nefondat, cu menținerea în totalitate a sentinței recurate.
Cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, deoarece nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă domiciliată în S M, - C - 9.33, județul S M, împotriva Sentinței nr.420/CA/2007 din 22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S M, cu sediul în S M,-, județul S M, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
Red.dec.
02.04.2008
Jud.fond -
Tehnored. ND - 02.04.2008
2 exemplare
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Băltărete Savina, Toroș Vig
