Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 121/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 121
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta domiciliată în Târgoviște, str. - -, jud. împotriva sentinței nr. 1734 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta PRIMARIA MUNICIPIULUI T cu sediul în Târgoviște,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile. Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este motivat și timbrat cu taxă de timbru în valoare de 3 lei conform chitanței nr. -/2007 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 242 al. 2.pr.civ.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială și de contencios administrativ sub nr. 5497/120/28.09.2007, reclamanta a chemat în judecată Primăria Municipiului Târgoviște, solicitând obligarea la plata sumelor reprezentând primele de vacanță pe anii 2001, 2002, 2003, 2004 (31.03.2004) actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta precizează că a fost funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului Târgoviște în perioada 03.01.1999-31.03.2004 și conform art. 34 alin.2 din legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 1734/05.11.2007 prin care a admis în parte cererea formulată de reclamanta, a obligat pârâta să plătească reclamantei prima de concediu pe anul 2004, în raport de perioada lucrată în cadrul instituției pârâte actualizată cu indicele de inflație calculat de la data scadenței primei până la data plății efective și a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantei pentru anii 2001-2003. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că a fost funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului Târgoviște în perioada anilor 1999- 31.03.2004 și că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, așa cum rezultă din dispoziția de numire ca și din cererile înregistrate sub nr. 7170/4.04.2007 și nr. 20057/27.09.2007.
S-a mai reținut că prin Legea nr. 487/2006 a bugetului asigurărilor de stat pe anul 2007 nu se mai prevede suspendarea acordării primelor de concediu pentru funcționarii publici, de aici concluzia că dreptul recunoscut prin Legea nr. 188/1999 își produce efectele de la data suspendării lui până în prezent, ca atare reclamanta este îndreptățită să primească aceste prime.
Mai arată prima instanță că în ce privește cuantumul despăgubirilor, reclamanta a solicitat drepturile bănești pentru perioada 2001-2004, or potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani.
Reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile derogatorii ale art. 15 din acest act normativ, referitoare la reluarea cursului prescripției după încetarea suspendării, pentru că acțiunea ei nu a fost introdusă la instanță în ultimele 6 luni de la expirarea suspendării, care a fost 31.12.2006.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta arătând că instanța de fond a admis în parte cererea sa de chemare în judecată, în mod greșit, fără a pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune pentru primele de concediu aferente anilor 2001-2003 și fără ca această excepție să apară ca fiind invocată din oficiu sau de partea adversă, care nu a depus nici întâmpinare.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța a interpretat dispoziția Decretului nr. 167/1958, întrucât aceasta nu a raportat momentul în care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani, la momentul în care s-a născut dreptul la acțiune, nefiind vorba despre suspendarea cursului prescripției extinctive, pentru că nu începuse să curgă în nici un fel dreptul la acțiune înainte de încetarea ultimei suspendări a dreptului la primă de concediu și care s-a produs pentru anul 2007. Doar ca urmare a apariției Legii 487/2006 când nu s-a mai prevăzut suspendarea dreptului la prima de concediu, a putut să solicite aceste prime, acesta fiind momentul în care începea să curgă termenul de 3 ani.
Solicită recurenta admiterea recursului, modificarea în aparte a sentinței în sensul admiterii în întregime a cererii și pentru prima de concediu pe anii 2001-2003, cu aplicarea indicelui de inflație.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, se prevede că funcționarii publici au dreptul în condițiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale și alte concedii, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aceste dispoziții au fost suspendate prin art. III alin. 2 din OUG nr. 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, prin art. 10 alin. 3 din Legea nr. 63/2002 a bugetului de stat pe anul 2003, prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, a bugetului de stat pe anul 2004, prin art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și prin art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006, în perioada 2001-2006.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, atâta timp cât dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 prevăd că funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat și nici o dispoziție legală nu a înlăturat existența dreptului la primele de concediu de odihnă în perioada 2001-2006. interpreta altfel, ar însemna să se încalce principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate, consacrat în dispozițiile art. 53 alin. 1 și 2 din Constituția României, potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin urmare, dreptul reclamanților la primele de concediu, nu poate fi considerat că nu a existat pe perioada solicitată 2001-2005, perioadă pentru care exercițiul lui a fost suspendat și nu înlăturat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare, în acest sens fiind și decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție B.
Se impune totodată a se considera că dispozițiile OUG nr. 33/2001, ale Legii nr. 743/2001, a Legii nr. 63/2002, a Legii nr. 507/2003, a Legii 511/2004 și a Legii nr. 379/2005, prin care s-a suspendat exercițiul dreptului la primele de concediu, au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, a cărei punere în aplicare a fost suspendată sau amânată prin acte normative temporare, emise datorită unor condiții financiare deosebite.
Termenul de prescripție de trei ani începe să curgă la momentul încetării acestor suspendări succesive, întrucât potrivit art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune -, or în cauzele de acest fel, chiar înainte de a se naște dreptul de a solicita această primă - la momentul plecării în concediu - dreptul a fost suspendat, suspendare succesivă ce nu a permis promovarea acțiunii.
Efectul special al suspendării este reglementat de art. 15 alin.2 din același act normativ astfel: " Prescripția nu se va împlini totuși înainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data încetării cauzei de suspendare, cu excepția prescripțiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de 1 lună de la suspendare ".
Efectul special al suspendării prescripției constă, în esență, în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripție extinctivă, în așa fel încât, între momentul încetării cauzei de suspendare și momentul împlinirii termenului de prescripție să se asigure 6 luni ori 1 lună, după cum termenul de prescripție aplicabil este mai mare sau mai mic de 6 luni.
În aceste condiții, în mod greșit prima instanță a apreciat ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru primele de vacanță aferente perioadei 2001-2003.
Pentru aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 3041și 312. pr. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite și capătul de cerere privind prima de vacanță pe anii 2001-2003, va obliga pârâta și la plata primelor de vacanță pe anii 2001-2003, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data scadenței primei până la data plății efective. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta domiciliată în Târgoviște, str. - -, jud. împotriva sentinței nr. 1734 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta PRIMARIA MUNICIPIULUI cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Modifică în parte sentința nr. 1734 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în sensul că admite și capătul de cerere privind prima de vacanță pe anii 2001-2003. Obligă pârâta și la plata primelor de vacanță pe anii 2001-2003 către reclamantă, actualizate cu indicele de inflație, calculat de la data scadenței primei până la data plății efective. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - - - - - -
GREFIER, Red.DF
3ex./29.02.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
- / -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
