Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1243/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 21.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1243
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent Ministerul Justiției și, împotriva sentinței civile nr.685 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați Tribunalul C-S, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Finanțelor, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă personal reclamantul intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Justiției și și acordă cuvântul atât pe excepție, cât și în dezbaterea recursului.
Reclamantul intimat precizează faptul că pârâtul Ministerul Justiției și este ordonatorul principal de credite, astfel că are calitate procesuală pasivă în cauză, iar pe fond solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.685/4.06.2008 Tribunalul C-S a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 1.03.2004 - 19.03.2005, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Tribunalul C-S, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției, a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă a obligat pârâții Tribunalul C-S, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, astfel: reclamantului pentru perioada 19.03.2005 - 01.11.2007, reclamantei, pentru perioada 19.03.2005 - 01.01.2008, iar reclamanților, pentru perioada 19.03.2005 - 04.06.2008, a respins cererea privind obligarea pârâților Tribunalul C-S, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 1.03.2004 - 19.03.2005, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța, în baza art. 137 alin.1 Cod procedură civilă a procedat la soluționarea cu prioritate a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 1.03.2004 - 19.03.2005, pe care urmează să le admită.
Referitor la prima excepție, instanța a reținut că pretențiile ce formează obiectul acestui dosar izvorăsc dintr-un raport juridic de serviciu încheiat între reclamanți ca angajați și pârâtul Tribunalul C-S ca angajator, aceasta din urmă având personalitate juridică și buget propriu. Or, între reclamantă și cei trei pârâți Tribunalul C-S, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției, pe de o parte și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de altă parte, nu există nici un raport juridic obligațional privind acordarea drepturilor salariale și în consecință acesta din urmă nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, motiv pentru care instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestuia.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că, în conformitate disp. art. 1 din Decretul Lege 167/1958 "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege". Acest termen este prevăzut de art. 3 din același act normativ - termenul de 3 ani.
În cauza de față, instanța a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.03.2004 până în prezent. Or, acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 19.03.2008. În consecință, față de disp. art. 3 din Decretul Lege 167/1958 și art. 57 din Legea 138/1999, și având în vedere că, în conformitate cu disp. art. 12 din Decretul Lege 167/1958 dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre prestațiile succesive se stinge printr-o prescripție deosebită, instanța constată prescris dreptul la acțiune al reclamanților pentru perioada 1.03.2004 - 19.03.2005.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt angajați ai Tribunalului C- Astfel, reclamantul îndeplinește funcția publică de manager economic începând din data de 01.05.1988, reclamanta îndeplinește funcția publică de consilier începând din data de 01.03.1995, reclamantul îndeplinește funcția publică de expert începând din data de 01.03.2000, reclamantul a îndeplinit funcția publică de referent în perioada 31.12.1990 - 01.11.2007, reclamanta a îndeplinit funcția publică de consilier în perioada 15.02.2001 - 01.01.2008, reclamanta îndeplinește funcția publică de consilier începând din data de 01.11.2007, reclamanta îndeplinește funcția publică de referent începând din data de 01.11.2007, reclamanta îndeplinește funcția publică de consilier începând din data de 01.03.1995, reclamanta îndeplinește funcția publică de consilier începând din data 01.03.2008, iar reclamantul îndeplinește funcția publică de expert începând din data de 16.02.2004, calități necontestate de pârâtul Tribunalul C-S, existând între acesta și reclamanți raporturi de serviciu, astfel cum rezultă din adeverința nr. 671/24.04.2008, emisă de Tribunalul C-
În ceea ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, instanța a reținut că acesta este prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, în temeiul art. VI din OG9/1997 și modificată prin OG56/1997, OUG75/1997 și Legea nr. 154/1998, în conformitate cu care "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Această dispoziție legală - art. 47 din Legea nr. 50/1996 - fost abrogată prin art. 1 pct. 42 din OG83/2000.
Instanța a avut în vedere decizia nr. 21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul cu nr. 5/2008, în recurs în interesul legii prin care instanța supremă, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. Această decizie este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
În ceea ce-i privește pe funcționarii publici angajați ai instanțelor judecătorești, instanța constată că art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu face referire la aceștia. Totuși, tribunalul a avut în vedere dispozițiile din legile de salarizare ale funcționarilor publici, și anume: art. 41 din OG 6/2007, art. 42 din OG 2/2006 și art. 40 din OUG 92/2004, în conformitate cu care "funcționarii publici beneficiază si de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea". Or, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului C-S, astfel că, în conformitate cu aceste dispoziții legale au dreptul la sporul solicitat.
De asemenea, instanța a reținut faptul că prin neacordarea acestui spor reclamanților - funcționari publici s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, având în vedere și faptul că altor funcționari publici din cadrul instanțelor le-a fost recunoscut dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Instanța a avut în vedere și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Decizia din 26 septembrie 2002 - Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007- Beian contra României).
Astfel, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, o distincție este discriminatorie conform art. 14 din Convenție dacă "nu are o justificare obiectivă și rezonabilă", adică nu urmărește un "scop legitim" sau nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat".
Or, prin lege și hotărâri judecătorești li s-a recunoscut dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, în această categorie fiind cuprinși atât grefierii cât și specialiștii IT, fiind omise însă persoanele ce au calitatea de funcționari publici în cadrul instanțelor, în acest fel creându-se o situație de discriminare față de aceștia.
Relativ la cererea privind acordarea sporului pe viitor, instanța a respins întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ condițiile de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Potrivit art.1082 Cod civil, pârâta a fost obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății efective.
În consecință, față de cele reținute, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Tribunalul C-S, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției, a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a obligat pârâții Tribunalul C-S, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective corespunzător perioadei în care reclamanții au îndeplinit funcții publice în cadrul Tribunalului C-
De asemenea, instanța a respins cererea privind obligarea pârâților Tribunalul C-S, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 1.03.2004 - 19.03.2005, ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
În motivarea recursului acesta a arătat, în esență, că atât acțiunea reclamanților, cât și motivarea instanței de fond se întemeiază pe ideea de discriminare în raport cu alte categorii de funcționari, însă trebuie să se rețină că în ședința din 3.07.2008 Curtea Constituțională a pronunțat mai multe decizii reținând neconstituționalitatea unor dispoziții din OG nr.137/2000, instanțele de judecată neavând competența să anuleze, ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege.
De asemenea, pârâtul a mai arătat că în raport de decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată în dosarul 5/2008 în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să se interpreteze în sensul că funcționarii publici nu fac parte din categoriile de personal ce beneficiază de sporul în discuție, precum și că în interpretarea art.41 din OG nr.6/2007 s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia nr.23/12.05.2008 în sensul că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislație specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul acestora.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților:
Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamanților, în calitate de funcționari publici în cadrul departamentului economic administrativ al Tribunalului C-S de a le fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Curtea constată că Ministerul Justiției și Libertăților are calitatea de ordonator principal de credite bugetare, iar instituția în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamanții este ordonator terțiar de credite în subordinea Ministerului Justiției și Libertăților.
În condițiile în care Curtea de Apel Timișoara se află în subordinea Ministerului Justiției și Libertăților, acest minister are obligația de a aproba bugetul Curții de Apel Timișoara, conform art. 16 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, care prevede că "bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului și bugetele instituțiilor publice se aprobă astfel:
d) bugetele instituțiilor publice finanțate integral din bugetele prevăzute la lit. a), de către ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora".
De asemenea, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, "ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii".
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că Ministerul Justiției și Libertăților, în calitate de ordonator principal de credite bugetare, are exclusiv obligația de a aproba bugetul Curții de Apel Timișoara și de a repartiza creditele bugetare aprobate, iar nu obligația de a plăti sumele datorate cu titlul de drepturi salariale funcționarilor publici aflați în raporturi de serviciu cu Tribunalul C-
Așadar, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului C-S debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, este acest tribunal, iar nu Ministerul Justiției și Libertăților, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că obligația Ministerului Justiției și Libertăților constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Curtea de Apel Timișoaraa sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamanților.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Justiției și Libertăților de a plăti din bugetul său, sumele respective.
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Justiției și Libertăților nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Necesitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești de obligare a unui ordonator de credite bugetare nu poate autoriza ideea transferării acestei obligații și altui ordonator de credite bugetare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că Ministerul Justiției si Libertăților are calitate procesuala pasivă, așadar, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Prin urmare, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților și, în consecință, va admite recursul promovat de Ministerul Justiției și Libertăților și în consecință va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în aceste condiții nu va mai examina motivele invocate de recurent.
Instanța va menține în rest dispozițiile sentinței civile nr.685/4.06.2008, în condițiile în care ceilalți doi pârâți nu au promovat recurs.
Curtea va lua act că părțile nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.685/4.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților, formulată împotriva pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -08.12.2009
tehnored. -08.12.2009; 2 ex.
Prima intimată:Tibunalul C-
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
