Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1225/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 03.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1225
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă - & SRL C împotriva sentinței civile nr. 247/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice C S și Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul C S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, iar în reprezentarea reclamantei recurente se prezintă manadatar, lipsă fiind pârâtele intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței răspuns la întâmpinare din partea recurentei și înscrisuri în susținerea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul recurentei, domnul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.247/13.03.2009 Tribunalul C-S a respins acțiunea reclamantei - & SRL C în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Organele de inspecție fiscală au efectuat inspecția fiscală generală la reclamantă, întocmind raportul de inspecție fiscală nr. 1645/28.05.2008, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere nr. 309/29.05.2008 privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei.
Din constatările organelor de inspecție fiscală, pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2005 a rezultat că reclamanta a calculat, declarat și achitat eronat impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, conform opțiunii exprimate prin declarația 010 privind vectorul fiscal, întrucât, conform prevederilor art. 104 alin. 5 din Legea nr. 571/2003, persoanele juridice care desfășoară activități în domeniul bancar nu pot opta pentru sistemul de impunere al microîntreprinderilor.
Totodată, urmare a verificării cheltuielilor efectuate de reclamantă, din punct de vedere al deductibilității, s-a constatat că societatea înregistrează eronat o cheltuială cu amortizarea aferentă unei clădiri nou intrate în patrimoniu, deși clădirea respectivă nu este utilizată în desfășurarea activității reclamantei.
Ca urmare a acestor constatări, organele de inspecție fiscală au recalculat profitul impozabil, în raport de influența cheltuielilor nedeductibile și de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, declarat și plătit de reclamantă în perioada 2004-2005, rezultând o diferență suplimentară de plată pentru impozitul pe profit de 71.862 lei; s-au calculat și majorările de întârziere aferente acestei diferențe, în sumă de 68.453 lei, precum și penalizări de întârziere în cuantum de 2.803 lei.
În baza acestui raport de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr. 309/29.05.2008 (fila 68-70 dosar), prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei, obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 143.118 lei.
Reclamanta a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 37/24.07.2008 de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C -
În cauză, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, ale cărei concluzii au fost însușite de instanță.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că reclamanta nu îndeplinea condițiile pentru a fi încadrată ca microîntreprindere, conform dispozițiilor art. 1 din nr.OG 24/2001 și, ca atare, nu putea opta pentru sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, prevăzut de dispozițiile art. 104 Cod fiscal și, de asemenea, din punct de vedere fiscal, cheltuiala cu amortizarea clădirii nu este o cheltuială deductibilă fiscal pentru determinarea impozitului pe profit, întrucât imobilul în cauză nu îndeplinește prima condiție prevăzută de dispozițiile art. 24 alin. 2 lit. a din Codul fiscal.
Susținerea reclamantei că înregistrarea societății ca microîntreprindere s-a făcut cu acceptul Administrației Finanțelor Publice C, conform vectorului fiscal 010 și că societatea nu face parte din domeniul bancar este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 104 Cod fiscal, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor este opțional, iar microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului pe venituri începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 103 Cod fiscal și dacă nu au mai fost plătitoare de acest gen de impozit.
Potrivit dispozițiilor art. 109 din Codul fiscal și ale pct. 16 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, opțiunea privind regimul fiscal al impozitării (pe profit sau pe venituri) se comunică organului fiscal prin depunerea declarației de venituri.
Opțiunea de a plăti impozit pe veniturile microîntreprinderilor reprezintă, așa cum arată însuși termenul folosit, aptitudinea persoanei juridice de a opta pentru un impozit sau altul, opțiune concretizată în declarația de mențiuni, declarație care în momentul depunerii la organul fiscal nu este verificată de către acesta, ci doar comunicată acestuia în vederea înregistrării.
Verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, precum și a corectitudinii și a exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili etc. constituie obiectul inspecției fiscale, conform art. 94 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, inspecție ce se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, potrivit art. 98 alin. 1 din același cod.
În speța de față, verificarea legalității și conformității declarației reclamantei s-a făcut prin efectuarea inspecției generale fiscale în data de 24.04.2008 - 26.04.2008 pentru perioada 01.01.2003 - 31.12.2007.
Afirmația reclamantei că îndeplinea condițiile legale pentru a fi încadrată ca microîntreprindere este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 5 lit. a din Codul fiscal și pct. 8 lit. a din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 44/2004 care prevăd că nu pot opta pentru sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, persoanele juridice care desfășoară activități în domeniul bancar și care se organizează și funcționează potrivit legilor speciale de organizare și funcționare din domeniul bancar (băncile, casele de schimb valutar, societățile de credit ipotecar, cooperativele de credit etc.).
Or, reclamanta, care funcționează ca și casă de schimb valutar), nu putea opta pentru acest sistem de impozitare în perioada 2004 - 2005.
Cu privire la cheltuiala pe care reclamanta și-a dedus-o cu amortizarea aferentă unui imobil nou intrat în patrimoniul societății, tribunalul reține că reclamanta nu a făcut dovada că această clădire este utilizată pentru desfășurarea activității societății (ca sediu social, ca punct de lucru etc.). Ca atare, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 24 alin. 2 din Codul fiscal, cheltuielile aferente acestuia nu pot fi recuperate fiscal, conform art. 24 alin. 1, prin deducerea amortizării acestuia.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, văzând și prevederile art. 18 din Legea contenciosului administrativ, instanța a respins acțiunea formulată de către reclamanta, & " împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C -
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta - & SRL.
În motivarea recursului reclamanta a arătat, în esență, că potrivit OG nr.24/2001privind impozitului aplicat asupra veniturilor obținute din orice sursă persoanele juridice numite microinteprinderi pot opta la plata unui impozit aplicat asupra veniturilor obținute din orice sursă, dacă îndeplinesc anumite condiții, fiind excluse din incidența prevederilor acestei ordonanțe entități care desfășoară anumite activități, printre care și cele în domeniul bancar, însă societatea comercială & SRL nu desfășoară activități în acest domeniu fiind o casă de schimb valutar, expertiza contabilă întocmită în cauză concluzionând greșit că și aceste case de schimb bancar desfășoară activități bancare, astfel cum se indică în art.11 lit.g din Legea nr.58/1998, deducția din expertiză fiind în contradicție din actul normativ amintit, pentru că activități bancare desfășoară doar băncile. În ceea ce privește imobilul nou intrart în patrimoniul societății și intabulat ca sediu social la care s-a dedus amortizarea instanța a reținut că la acest imobil nu există niciun un punct de lucru, fapt pentru care cheltuielile aferente acestuia nu puteau fi recuperate integral.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că în raport de prevederile art.104 din Codul fiscal impozitul pe veniturile microinteprinderilor este opțional, microinteprinderile putând opta pentru plata impozitului pe venituri începând cu anul fiscal următor.
Opțiunea privind regimul fiscal al impozitării (pe profit sau pe venituri) se comunică organului fiscal prin depunerea declarației pe venituri, cum se prevede în art.109 din Codul fiscal și în pct. 16 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal (aprobate prin HG nr.444/2004). În mod evident această opțiune aparține persoanei juridice care precizează că optează pentru unul din cele două impozite, însă verificarea îndeplinirii condițiilor care să ateste valabilitatea opțiunii persoanelor juridice, așa cum a arătat prima instanță, este atributul organelor fiscale conform art.94 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, în speță verificarea realizându-se prin controlul efectuat la sediul reclamantei în perioada 24.04.2008-26.06.2008, perioada vizată de către inspecția fiscală fiind cea cuprinsă între 1.01.2003 și 31.12.2007.
Susținerile reclamantei sunt contrazise de prevederile art.104 alin.5 lit.a din Codul fiscal și de cele cuprinse în pct.8 lit.a din Normele metodologice ( aprobate prin HG nr.444/2004) care stipulează neechivoc că nu pot opta pentru sistemul de impunere pe veniturile microinteprinderilor, acele persoane juridice care desfășoară activități în domeniul bancar, acest domeniu netrebuind înțeles doar în sensul că băncile acționează în domeniul respectiv, băncilor alăturându-se casele de schimb valutar, societățile de credit ipotecar, precum și cooperativele de credit. În consonanță cu cele arătate privind înțeles noțiunii de domeniu bancar, prevederile pct.8 lit.a din Normele metodologice fiind cât se poate de clare, în textul legal amintit fiind nominalizate și casele de schimb valutar între persoanele juridice care nu pot opta pentru sistemul de impunere al microinteprinderilor. Nu este lipsit de relevanță că în acest sens sunt și concluziile ce se degajă din expertiza de specialitate întocmită în cauză din dispoziția instanței de fond.
În ceea ce privește partea din hotărârea judecătorească recurată ce se referă la cheltiuiala efectuată de reclamantă, dedusă de această cu amortizarea unui imobil intrată în patrominul societății, care nu poate fi recuperată fiscal prin deducerea amortizării, consecință a neîndeplinirii exigențelor cumulative prevăzută în art.24 alin.2 din Codul fiscal, Curtea constată că reclamanta nu a formulat o critică a sentinței primei instanțe, ci a preluat doar textul din sentință în care s-au arătat cele de mai sus, fără a aduce niciun argument contrar, astfel că instanța de recurs se află în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în această chestiune.
Față de cele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul, potrivitart.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - & SRL C împotriva sentinței civile nr.247/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red.-09.12.2009
tehnored. -09.12.2009; 2 ex.
Prima intimată:Tibunalul C-
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
