Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1246/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 21.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1246
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent Ministerul Justiției și, împotriva sentinței civile nr. 752/8.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și a intervenienților și n și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.752/08.05.2009 Tribunalul Arada respins excepția de prescripție a dreptului la acțiune și excepția de inadmisibilitate a cererii de intervenție în interes propriu, a admis acțiunea formulată de reclamanta și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, și Tribunalul Arad, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul n, împotriva acelorași pârâți, a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale, respectiv sporul de risc și suprasolicitare în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar după cum urmează: pentru reclamanții, pentru perioada 1.XI.2000 - 28 februarie 2004;
pentru reclamanta pentru perioada 1.XII. 2000 - 28 februarie 2004;
pentru intervenientul n pentru perioada 1.XI.2000- 31.XII.2004; pentru intervenientul pentru perioada 01.02.2004-31.XII.2004, a obligat pârâta Curtea de Apel Timișoara să emită dispoziții de încadrare care să reflecte acest spor, a obligat pârâtul Tribunalul Arad să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia civilă XXI/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Acest spor a fost prevăzut explicit de art.47 din Legea nr.50/1996 articol ce a fost abrogat prin nr.OG83/2000 începând cu data de 31.10.2000 când a intrat în vigoare conform art.9 (1) din nr.OG83/2000.
Abrogarea a avut însă loc printr-un act normativ ierarhic inferior, într-un context legislativ cuprinzând unele dispoziții necorelate, chiar contradictorii, ceea ce a fost de natură a crea confuzii ce au dus la o practică neunitară determinând promovarea unui recurs în interesul legii. În aceste condiții abrogarea expresă a unui articol a dus însă doar la o pierdere aparentă a dreptului la sporul amintit, în realitate dreptul la acest spor subzistând în continuare.
Această aparență a pierderii dreptului, indusă printr-o abrogare expresă, a fost de natură a duce în eroare persoanele beneficiare ale acestui drept, determinând o atitudine pasivă neimputabilă lor în neexercitarea dreptului subiectiv în termenul de prescripție de 3 ani, această eroare indusă neputând deci constitui temei pentru neacordarea sporului după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, fapt constatat și prin Decizia civilă XXI/10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totodată această decizie, prin clarificarea adusă referitor la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, constituie, începând cu momentul publicării ei în monitorul oficial, momentul încetării cauzei care a determinat neexercitarea acțiunii în termenului de prescripție și începutul curgerii termenului de o lună prevăzut de art. 19, aliniatul 2 din Decretul nr. 167/1958 pentru formularea cererii de repunere în termen, termen neîmplinit deoarece decizia încă nu a fost publicată.
Față de considerentele anterioare, instanța, constatând că neexercitarea acțiunii în termenul de prescripție nu se datorează culpei reclamanților ci unor cauze temeinic justificate ce au determinat atitudinea lor pasivă, în baza art. 19 din Decretul nr. 167/1958, ținând seama și de modul de redactare dispozitivului Deciziei civile XXI/10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum rezultă acesta din comunicatul de pe site-ul instituției, a respins excepția de prescripție a dreptului la acțiune și a dispus din oficiu judecarea acțiunii.
Pentru aceleași considerente instanța a dispus din oficiu și judecarea cererilor de intervenție, chiar dacă s-a împlinit termenul de prescripție.
Pe fond instanța a reținut că reclamantele și intervenienții sunt funcționari publici în cadrul Tribunalului Arad.
Potrivit art.40 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și ale altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 "funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, text preluat de prevederile art.41 din nr.OG6/2007, ori reclamantele și intervenienții își desfășoară activitatea în cadrul organelor autorității judecătorești, astfel că se impune concluzia că beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității judecătorești.
În această privință, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr.21/10.03.2008 - admițând recursul în interesul legii - ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
De altfel, reclamantelor le-a fost recunoscut acest drept prin Sentința civilă nr.563/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad, irevocabilă.
Ca urmare, văzând că reclamantele și intervenienții nu au primit ulterior datei de 31.10.2000, data intrării în vigoare a nr.OG83/2006 și nu 01.09.2000 cum au afirmat reclamantele și interveienții sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, va admite acțiunea și cererea de intervenție privind acordarea sumelor aferente sporului după cum urmează: pentru reclamantele, pentru perioada 01.11.2000-28.02.2004; pentru reclamanta pentru perioada 01.12.2000-28.02.2004; pentru intervenientul pentru perioada 01.12.2000-31.12.2004 și pentru intervenientul pentru perioada 01.02.2004-31.12.2004.
Au fost obligați pârâții ca în raport de atribuțiile conferite de lege pentru fiecare, să emită dispoziția pentru reclamante și intervenienți care să reflecte acest spor, să efectueze mențiunile în carnetele de muncă și să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi salariale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
În motivarea recursului acesta a arătat, în esență, că reclamanții au calitatea de funcționari publici și li se aplică legislația care reglementează drepturile acestora, nicidecum legislația aplicabilă altor categorii de personal cum sunt judecătorii și personalul auxiliar de specialitate, instanța de fond săvârșind exces de putere admițând acțiunea reclamanților. Instanța de fond nu argumentează, a mai precizat pârâtul, de ce decizia nr.21/2008 a ÎCCJ este aplicabilă funcționarilor publici, iar decizia nr.23/2008 cu privire la aplicabilitatea art.40 din OUG nr.92/2004, text de lege pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile, este înlăturată. După cum a statuat Curtea Constituțională, a arătat pârâtul, principiul nediscriminării nu înseamnă a aplica legislația specifică și aplicabilă numai unei categorii de personal, la o altă categorie profesională cum este cea a funcționarilor publici, ci dimpotrivă, acest principiu nu se opune la aplicarea unor tratamente diferite pentru situații diferite, or diferența între categoriile profesionale care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor de judecată este evidentă prin atribuții și competențe. În sensul celor arătate mai sus, a precizat pârâtul, au fost pronunțate mai multe hotărâri judecătorești în litigii cu obiect similar. În ceea ce privește practica judiciară în litigiile în care Ministerul Justiției a invocat prescripția extinctivă, s-a mai arătat în recurs, în mod constant instanțele de judecată au pronunțat hotărâri prin care au respins acțiunea ca prescrisă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților:
Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamanților, în calitate de funcționari publici în cadrul departamentului economic administrativ al Tribunalului Arad de a le fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Curtea constată că Ministerul Justiției și Libertăților are calitatea de ordonator principal de credite bugetare, iar instituția în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamanții este ordonator terțiar de credite în subordinea Ministerului Justiției și Libertăților.
În condițiile în care Curtea de Apel Timișoara se află în subordinea Ministerului Justiției și Libertăților, acest minister are obligația de a aproba bugetul Curții de Apel Timișoara, conform art. 16 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, care prevede că "bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului și bugetele instituțiilor publice se aprobă astfel:
d) bugetele instituțiilor publice finanțate integral din bugetele prevăzute la lit. a), de către ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora".
De asemenea, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, "ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii".
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că Ministerul Justiției și Libertăților, în calitate de ordonator principal de credite bugetare, are exclusiv obligația de a aproba bugetul Curții de Apel Timișoara și de a repartiza creditele bugetare aprobate, iar nu obligația de a plăti sumele datorate cu titlul de drepturi salariale funcționarilor publici aflați în raporturi de serviciu cu Tribunalul C-
Așadar, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului Arad debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, adică acest tribunal, iar nu Ministerul Justiției și Libertăților, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că obligația Ministerului Justiției și Libertăților constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Curtea de Apel Timișoaraa sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamanților.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Justiției și Libertăților de a plăti din bugetul său, sumele respective.
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Justiției și Libertăților nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Necesitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești de obligare a unui ordonator de credite bugetare nu poate autoriza ideea transferării acestei obligații și altui ordonator de credite bugetare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că Ministerul Justiției si Libertăților are calitate procesuala pasivă, așadar, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Prin urmare, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților și, în consecință, va admite recursul promovat de Ministerul Justiției și Libertăților și în consecință va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în aceste condiții nu va mai examina motivele invocate de recurent.
Instanța va menține în rest dispozițiile sentinței civile nr.752/8.05.2009, în condițiile în care ceilalți doi pârâți nu au promovat recurs.
Curtea va lua act că părțile nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.752/8.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților, și a intervenienților și n formulată împotriva pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -08.12.2009
tehnored. -8.12.2009; 2 ex.
Prima intimată:Tibunalul
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
