Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 125/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 125/F-CONT
Ședința publică din 22 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- - - grefier
S-a luat în examinare, în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii Contenciosului Administrativ de reclamanta domiciliată în, str.- -, -II,.B,.10,.2, județul A împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1, nr.1A și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în Sector 5,-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru pârâți, lipsă fiind reclamanta.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus prin serviciul registratură urmâtoarele: întâmpinare formulată de pârâtul I și un set de acte; două acte emisă de pârâtul; documentele solicitate de instanță pentru termenul din 22.07.2009 în fotocopie precum și o adresă de comunicare relații emisă de
Curtea față de actele de la dosar constată acțiunea în stare de judecatăși acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta pârâților, consilier juridic solicită admiterea excepțiilor invocate în întâmpinarea de la dosar și respingerea acțiunii.
CURTEA
Constată că, la 29 aprilie 2009 a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor (MAI) - fost Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA) - și Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR), solicitând să se constate caracterul nejustificat și nelegal al refuzului exprimat de pârâți prin adresele nr.88806/11.11.2008 a DGPMB, nr.-/12.11.2008 a IGPR și nr.-/24.11.2008 a MIRA de a aproba încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002; să fie obligat pârâtul MAI să emită un ordin de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantei, începând cu 15.10.2008, în temeiul art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002; plus plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se susține că reclamanta a absolvit Academia de Poliție din Facultatea de Drept, promoția 2005, iar după absolvire a lucrat în calitate de ofițer în cadrul DGPMB, subordonată MIRA. În septembrie 2008 a fost admisă la Institutul Național al Magistraturii, motiv pentru care la 08.10.2008 a înaintat un raport către MIRA, prin depunerea lui la DGPMB - Direcția Management Resurse Umane, solicitând încetarea raporturilor de serviciu, în temeiul art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002 deoarece admiterea la Institut era incompatibilă cu funcția deținută. Prin adresa nr.88806/11.11.2008 i s-a răspuns că raportul a fost înaintat la IGPR, cu propunerea de încetare a raporturilor de serviciu potrivit art.69 lit.e) din Legea nr.360/2002; că la 29.10.2008 această din urmă instituție a restituit raportul DGPMB, cu mențiunea că încetarea raportului de serviciu se poate face la cerere sau prin demisie, în temeiul manifestării exprese de voință din partea solicitantei, soluție comunicată verbal reclamantei de către cea din urmă instituție.
Reclamanta mai arată că la 05.11.2008 a depus același raport, pentru a doua oară, la sediul MAI, însă prin adresa nr.-/24.11.2008 MAI i-a respins cererea de încetare a raportului de serviciu prin numirea într-o altă funcție publică, cu motivarea că auditorul de justiție nu face parte din categoria funcțiilor publice.
Reclamanta arată, de asemenea, că la 25.11.2008 a depus plângere prealabilă la MAI, iar prin adresa nr.- această instituție i-a comunicat că nu-i poate înceta raportul de serviciu pe temeiul art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002 deoarece auditorul de justiție nu este funcționar public.
Totodată, reclamanta mai arată că, având în vedere refuzul MAI de încetare a raporturilor de serviciu pe temeiul art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002, a fost pusă în situația să-și depună demisia la 05.12.2008, însă provizoriu și condiționat de soluționarea cererii de chemare în judecată.
Pe fond, reclamanta susține că refuzul instituțiilor arătate de a înceta raportul de serviciu în temeiul prevederilor art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002 este nelegală și abuzivă. Reclamanta argumentează această teză arătând că auditorul de justiție este o funcție publică, invocând mai multe argumente.
Se susține că auditorul de justiție este o funcție publică deoarece textul art.86 din Legea nr.303/2004 prevede că <<constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul a îndeplinit funcțiile de judecător, auditor de justiție, judecător financiar inspector, grefier cu studii superioare, juridice, precum și avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic >>. În consecință, arată reclamanta, auditorul de justiție este funcționar public pentru că el a fost enumerat printre alte funcții publice.
Se invocă, de asemenea, art.17 din aceeași lege, potrivit căruia <<auditorii de justiție beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizații lunare, corespunzătoare funcției de judecător stagiar, bursa auditorului având natura și regimul juridic unui drept salarial și se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii stagiari>>.
Se invocă, în fine, și art.103 din Legea nr.304/2004, potrivit căruia <<Institutul Național al Magistraturii este o instituție publică cu personalitate juridică, care realizează formarea inițială a judecătorilor și nu face parte din sistemul național de învățământ>>.
Reclamanta mai invocă și două hotărâri judecătorești prin care funcția de auditor de justiție a fost considerată a fi funcție publică, în spețe similare cu cea a reclamantei. În acest context reclamanta susține că hotărârile judecătorești au valoare de lege, așa cum a fost decis în cauza Kruslin Franței din 1990, potrivit căreia legea este textul în vigoare, astfel cum a fost interpretat de instanțele judecătorești competente.
În fine, reclamanta invocă și comportamentul discriminatoriu al pârâților, întrucât în alte situații similare polițistului i-a fost încetat raportul de muncă potrivit art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002.
Reclamanta își susține interesul în favoarea prezentei acțiuni arătând că în cazul în care s-ar menține încetarea raportului de muncă prin demisie, ar fi activat art.70 din Legea nr.360/2002 care prevede că <<polițistul care a absolvit o instituție de învățământ a MAI și căruia i-a încetat raportul de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui, este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa>>.
Reclamanta arată că nu este logic ca atunci când un polițist este numit într-o funcție publică la un alt minister să nu i se impute suma prevăzută de textul arătat mai sus, însă auditorului de justiție să i se impute această sumă, cu toate că și cel din urmă urmează să lucreze, ca și primul, într-un serviciu public, aducând un serviciu statului.
La dosar au fost depuse adresele enumerate mai sus, practica judiciară în spețe similare, adeverințe emise de Consiliul Superior al Magistraturii.
La 20 mai 2009 IGPR a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, prevalându-se de textul art.69 alin.1 din Legea nr.360/2002, potrivit căruia încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispun în mod corespunzător de persoanele care, potrivit art.15, au competența de acordare a gradelor profesionale, iar art.15 alin.1 lit.b) din aceeași lege prevede că acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de Ministerul Administrației și Internelor, pentru ceilalți ofițeri de poliție, la propunerea IGPR.
Pârâtul a mai invocat excepția lipsei de interes privind primul capăt de cerere, arătând că, indiferent de adresele emise de IGPR, raportul de serviciu al reclamantei încetând doar pe temeiul voinței MAI este lipsit de interes să se constate refuzul nelegal al IGPR de încetare a raportului de serviciu al reclamantei.
Pe fondul cauzei, pârâtul arată că adresele emise de el nu pot fi calificate ca fiind un refuz nejustificat în sensul art.2 alin.1 lit.i) din Legea nr.554/2004.
În fine, pârâtul arată că raportul de serviciu al reclamantei nu poate fi încetat pe temeiul art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002 deoarece auditorul de justiție nu este o funcție publică.
La 29 iunie 2009 a depus întâmpinare și MAI. Acesta invocă inadmisibilitatea acțiunii având în vedere că raportul de serviciu al reclamantei a încetat la cererea expresă a acesteia, prin demisie, potrivit art.69 alin.1 lit.f) din Legea nr.360/2002.
Pe fond, pârâtul arată că auditorul de justiție nu este un funcționar public deoarece promovarea examenului de admitere la nu garantează numirea auditorului de justiție în funcția de procuror sau judecător, această numire fiind un eveniment viitor și incert, fiind condiționată de promovarea examenului de absolvire a cursurilor.
În fine, pârâtul mai arată că în cadrul cursurilor de pregătire la auditorul de justiție asistă la ședințele de judecată și la activitatea de urmărire penală, fără ca prin aceasta să realizeze prerogativele de putere publică.
Cu privire la pretinsa discriminare invocată de reclamantă, pârâtul susține că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost modificată, aceasta respingând pretențiile foștilor polițiști care au obținut admiterea la, de încetare a raportului de serviciu în temeiul art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002.
De asemenea, se invocă adresa nr.-/10.03.2009 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP), în care se precizează că auditorul de justiție nu este funcționar public, ci este un simplu cursant la Institutul Național al Magistraturii.
Examinând pretențiile reclamantei în raport de piesele dosarului, se constată următoarele:
Situația de fapt
Reclamanta a absolvit în anul 2005 Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție, iar în septembrie 2008 a fost admisă la. Pentru a absolvi cursurile Institutului, reclamanta trebuia să înceteze raportul de serviciu cu MAI, motiv pentru care a înaintat un raport la DGPMB, solicitând încetarea raportului de serviciu în temeiul art.69 lit.e) din Legea nr.360/2002, raport care a fost înaintat de această din urmă instituție la MAI, cu propunerea de încetare a raportului de serviciu în temeiul textului arătat. Prin adresa din 29.11.2008 Direcția Management Resurse Umane din cadrul IGPR a restituit DGPMB raportul arătat, sub motiv că încetarea raportului de serviciu al reclamantei poate avea loc la cerere sau prin demisie, soluție comunicată reclamantei la 03.11.2008 (adresa nr.88806/11.11.2008 - 18-28). Ulterior, la 05.11.2008 reclamanta a formulat o cerere adresată direct MAI (fost MIRA), cu aceeași solicitare (29-30). La 25.11.2008 reclamanta formulează o plângere prealabilă adresată MAI (35-37). Prin adresa nr.-/24.11.2008 MIRA prin Direcția Generală Management Resurse Umane răspunde reclamantei că nu poate înceta raportul de serviciu în temeiul art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002, sub motiv că auditorul de justiție nu este funcționar public.
La 05.12.2008 reclamanta a depus cerere prin care a solicitat încetarea raporturilor de serviciu prin demisie (art.69 alin.1 lit.f din Legea nr.360/2002) - 21-24.
II. În drept
Potrivit art.69 din Legea nr.360/2002, <<încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului are loc: la cerere; la numirea într-o altă funcție; prin demisie >>.
De asemenea, potrivit art.17 din Legea nr.303/2004,
(1) de justiție beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca auditori.
(2) Bursa auditorilor de justiție prevăzută la alin. (1) are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari, la care se vor calcula reținerile pentru obținerea indemnizației nete, urmând a se vira obligația angajatorului și a asiguraților la asigurările sociale de stat, precum și obligația angajatorului și a asiguraților privind contribuția la asigurările sociale de sănătate. de justiție beneficiază de indemnizație și în perioada vacanțelor.
În fine, potrivit art.86 din aceeași lege,constituievechime în magistraturăperioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier și consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ.
III.Judecata
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR, curtea constată că aceasta nu este fondată întrucât întemeiate sau nu, reclamanta ridică pretenții și față de acest pârât, reproșându-i că a avut o contribuție la dirijarea voinței reclamantei de a-și înceta raportul de serviciu prin demisie sau cerere.
Cu privire la apărarea formulată de MAI, prin care susține că raportul de serviciu al reclamantei a încetat deja, prin demisie.
Curtea constată că, în speță, raportul de serviciu al reclamantei cu pârâții a încetat prin demisie și că, în consecință, MAI nu poate fi obligat să înceteze raportul de serviciu al reclamantei în temeiul art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002 deoarece acest raport este deja stins.
Curtea mai observă că reclamanta susține în acțiune că raportul său a încetat prin demisie, condiționat de verificarea legalității refuzului pârâților de a-i înceta raportul de serviciu pe temeiul art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002. Prin aceasta reclamanta sugerează că ea și-ar fi depus demisia sub condiție. Verificând cererea de demisie depusă de reclamantă, se observă că reclamanta nu a anunțat nicio rezervă la cererea sa de demisie (32-34). Astfel, potrivit cererii de demisie, "întrucât nu mi se poate da curs solicitării de încetare a raporturilor de serviciu în temeiul sus-menționat, înțeleg să solicit încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art.69 alin.1 lit.f (demisie) din Legea nr.360/2002".
Curtea observă că, în adevăr, reclamanta a fost constrânsă să-și depună demisia întrucât în lipsa ei reclamantei i-ar fi fost încetat raportul de serviciu pentru lipsa de la program, respectiv art.69 lit.f). În această situație, reclamanta trebuia să solicite anularea încetării raportului de serviciu prin demisie, invocând constrângerea nelegală la a-și manifesta voința de încetare a raportului de serviciu prin demisie și numai ulterior putea să solicite încetarea raporturilor de serviciu pe temeiul art.69 alin.1 lit.e) din Legea nr.360/2002.
Așa fiind, curtea constată că este neîntemeiată solicitarea reclamantei de a obliga pârâții la încetarea unui raport de serviciu, care nu mai există.
În condițiile arătate mai sus nu se poate invoca nici discriminarea, deoarece raportul de serviciu a fost încetat prin manifestarea unilaterală de voință a reclamantei. Astfel, în lipsa unei cereri de verificare a caracterului reflectat și liber al manifestării de voință al reclamantei în denunțarea unilaterală a raportului de serviciu, aceasta nu poate invoca discriminarea.
În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, se constată că verificarea celorlalte argumente invocate de reclamantă este inutilă.
Pentru aceste motive se va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată potrivit Legii Contenciosului Administrativ de reclamanta, domiciliată în, str.- -, - II,.B,.10,.2, județul A, împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR (fost Ministerul Internelor și Reformei Administrative), cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
PREȘEDINTE: Dumitru
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./27.07.2009
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Magdalena Molea
