Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1254/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1254/CA/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, I, -, O, împotriva sentinței civile nr. 586/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a mandatarei recurenților reclamanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din data de 29.09.2009.
Se constată că intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare - în două exemplare.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
NOTĂ:După terminarea dezbaterilor în cauză, în timpul ședinței publice, se prezintă în instanță mandata recurenților reclamanți, avocat, care pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Hunedoara sub nr- și precizată ulterior reclamanții, -, I, -, O, au chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice H și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
-să se constate că sunt îndreptățiți la acordarea drepturilor salariale prevăzute de art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999;
- să fie obligați pârâții la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază începând cu data de 19.05.2004 și până la data introducerii acțiunii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanții susțin, în esență că, având calitatea de funcționari publici au dreptul conform prevederilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și gradului, însă nu s-au aplicat aceste prevederi legale, suspendate prin acte normative succesive.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 188/1999 și Legii nr. 554/2004.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997, acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice H, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește, arătând faptul că angajatorul reclamanților este pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H, iar aceasta având calitatea de ordonator terțiar de credite primește de la Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, după deschiderea de credite, fondurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite prin lege sau hotărâri judecătorești.
Pe fond, se susține că dreptul de creanță invocat de către reclamanți nu există, iar reclamanții nu au un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional la CEDO, astfel că nu se poate considera că acesta le-a fost îngrădit. Reclamanții nu pot face dovada lichidității drepturilor pretinse pentru că nu există prevederi legale în vigoare care să dispună cu privire la întinderea lui.
Prin sentința civilă nr. 586/CA/2009, Tribunalul Hunedoaraa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că ministerul pârât deși nu se află în raporturi de muncă directe cu reclamanții, are totuși calitatea de ordonator de credite, iar drepturile solicitate nu pot fi acordate fără ca în prealabil să se reglementeze diferențiat în funcție de natura lor, cuantumul și criteriul de acordare, instanța neavând competența să creeze drepturi, acest atribut aparținând puterii legislative sau executive.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea sentinței cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea recursului se susține că, în mod greșit, instanța de fond a calificat, după închiderea dezbaterilor acțiunea lor ca fiind o acțiune în realizare de drepturi și a respins-o ulterior ca inadmisibilă întrucât operațiunile de cuantificare, determinare și acordare a sporurilor nu intră în competența instanțelor.
Se mai arată că hotărârea este nulă și în măsura în care în dispozitiv nu se face mențiunea cu privire la temeiul respingerii acțiunii.
În subsidiar, se afirmă că într-un mod inechitabil a fost înlăturată răspunderea patrimonială a pârâților pentru simplul motiv că aceștia nu și-au îndeplinit atribuțiile legale, sentința atacată fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 111.pr.civ.
În drept, prevederile art. 304 pct. 5, 7, 9, 304 ind. 1 și 312.pr.civ.
Intimata DGFP Has olicitat prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, motivele invocate de recurenți nefiind în măsură să atragă casarea sau modificarea sentinței.
Verificând sentința atacată din prisma motivelor de recurs invocate, raportat și la dispozițiile art. 304 ind. 1C.pr.civ. curtea reține următoarele:
În condițiile în care reclamanții nu au solicitat doar recunoașterea prin hotărâre judecătorească a existenței unui raport juridic pentru ca acțiunea lor să fie calificată o acțiune în constatare pozitivă, ci au urmărit obligarea pârâților la executarea unor obligații de plată, calificarea acțiunii ca fiind în realizare și pronunțarea unei soluții pe fond, iar nu pe excepția inadmisibilității, așa cum eronat se susține de către reclamanți nu justifică existența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 111, 129 alin. 4 și 137.pr.civ.
Întrucât dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă pe lângă elementele prevăzute de art. 261 alin. 1 pct. 7 și 8.pr.civ doar soluția adoptată cu privire la pretențiile deduse judecății, lipsa din dispozitiv a temeiului respingerii acțiunii, ca și componentă a considerentelor sentinței, nu poate atrage cum neîntemeiat s-a invocat, nulitatea hotărârii instanței de fond.
În conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999 "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în munca;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin <LLNK 12004 92130 301 0 45>Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin <LLNK 12005 76 10 201 0 17>Legea nr. 76/2005 și prin <LLNK 12006 2130 301 0 31>Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin <LLNK 12006 417 10 201 0 18>Legea nr. 417/2006.
Dispozițiile legale invocate anterior nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la cele două suplimente, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia.
Suspendarea aplicării dispozițiilor legale care recunosc dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu echivalează cu stingerea acestui drept cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă reclamanților dreptul la aceste prime.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, s-a stabilit că: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În măsura în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 20 /21.09.2009 care în recursul în interesul legii declarat în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 a statuat că, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
În cauză au fost respectate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional al Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță, reclamanții nedovedind cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanții nu au o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ și, în concluzie, nu se poate reține că instanța de fond prin respingerea acțiunii a nesocotit dreptul de proprietate al reclamanților astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
De asemenea, în cauza Ouzounis împotriva Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că o creanță nu poate constitui "bun" decât dacă este exigibilă, reclamanții nefiind titularii unui drept de creanță definitiv cât cauza este pendinte în fața instanțelor judecătorești.
Întrucât alte cereri similare depuse de alți funcționari publici au fost respinse de instanțele interne, reclamanții nu au nici măcar o "speranță legitimă" de a obține recunoașterea creanței de care se prevalează.
Pentru considerentele expuse, curtea apreciază că nu subzistă motivele invocate de către reclamanți și, în temeiul art. 312.pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul ce l-au promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții reclamanții, -, I, -, O, împotriva sentinței civile nr. 586/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./5 ex./4.12.2009
Jud. fond
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții reclamanții, -, I, -, O, împotriva sentinței civile nr. 586/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte Judecător Judecător
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Mariana
