Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1254/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu privind funcționarii publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1254
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de: 1)reclamantul, cu domiciliul ales în mun. S,-, cam.44, jud. S, 2)pârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, str. - nr. 17, sector 5, 3)Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană,cu sediul în municipiul B,-, județul B, 4)intervenienții, -, și,toți cu domiciliul ales în mun. S,-, cam.44, jud.împotriva sentinței nr. 692 din 09 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția Comercială, contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit reclamantul, pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B și intervenienții, -, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și În conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr.586/86 din 23.01.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice B și S, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2004-01.03.2005, respectiv perioada 18.09.2008 și până la data pronunțării sentinței, suma actualizate cu rata inflației.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
A mai invederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c si d din lege.
Relevant este faptul ca potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007.
Atât prin Legea nr.188/1999 așa cum a fost modificată prin Legea nr.251/2006, cât și prin Legea nr.188/1999 republicată și renumerotată este întru totul îndreptățit la aceste sporuri, fără nicio condiționare.
Aceasta prevedere legală, respectiv art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările si completările ulterioare, a fost suspendata pana la data de 31.12.2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
In acest sens, solicită a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art. 41 si art. 53 din Constituția României care prevede că " Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară intr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinato, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin întâmpinare a invocat excepția prematurității acțiunii arătând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie dispusă de Legea nr.554/2004, prev. la cap.II, art.7 alin.1
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
In cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu, -, și, prin care au solicitat să se constate că și ei beneficiază de aceleași drepturi bănești ca și reclamantul din acțiunea inițială pentru perioada 01.01.2004-01.03.2005, respectiv perioada 27.11.2008 și până la data pronunțării sentinței, sume actualizate cu indicele de inflație.
Prin sentința 692 din 09 aprilie 2009 preonunțată de Tribunalul Suceava, s-a espins excepția prematurității invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B; s-a admisa excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2005-22.05.2004 și, în consecință, a fost respinsă cererea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamant, s-a admis în parte cererea de intervenție în nume propriu formulată de, -, și, au fost obligați pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice S să acorde reclamantului și intervenienților în nume propriu, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat reclamantului pentru perioadele 23.05.2004-1.03.2005 și 18.09.2008-09.04.2009, data pronunțării sentinței, iar intervenienților în nume propriu, -, și pentru perioadele 23.05.2004-1.03.2005 și 27.11.2008-09.04.2009, data pronunțării sentinței, proporțional cu timpul lucrat, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii invocată de B, instanța reține că, revederile p. Legii nr.554/2004 sunt străine cauzelor având ca obiect drepturi salariale, acestea avându-și temeiul legal exclusiv în Legea nr.188/1999 act normativ care stipulează numai faptul că aceste litigii sunt de competența instanței de contencios administrativ și nu că se judecă în condițiile Legii nr.554/2004.
Faptul că judecata în cauză este dată tot în temeiul Legii nr.188/1999 nu impune astfel aplicarea în speță a prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004-22.05.2004, instanța reține că, în urma modificării art.29 din Legea nr.188/1999, cele două suplimente au fost introduse prin art.13 pct.21 din Legea nr.161/2003, cu precizarea că aceste dispoziții intră în vigoare cu 1 ianuarie 2004.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în intervalul 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006, prin ordonanță de urgență.
Art. 13 din Legea nr.251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art.29 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007.
Potrivit art.48 din OG nr.6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit prin art. 501din Legea nr.164/2004, intrată în vigoare la 22 mai 2004, pentru perioada 1 ianuarie 2004-22 mai 2004, dreptul la acțiune este prescris.
La data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul intrând în vigoare, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007, se naște dreptul la acțiune a celor interesați pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Ca urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune va fi admisă privitor la perioada 01.01.2004-22.05.2004, cu consecința respingerii cererii pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamantul și intervenienții în nume propriu, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Reclamantul și intervenienții în nume propriu nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâții nu au justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantului și intervenienților în nume propriu la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
In consecință, în baza art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, instanța va admite în parte cererea și va obligă pârâții să acorde reclamantului și intervenienților în nume propriu, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat reclamantului pentru perioadele 23.05.2004-1.03.2005 și 18.09.2008-09.04.2009, data pronunțării sentinței, iar intervenienților în nume propriu, -, și pentru perioadele 23.05.2004-1.03.2005 și 27.11.2008-09.04.2009, data pronunțării sentinței, proporțional cu timpul lucrat, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul, pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală A Finanțelor Publice Județeană B, precum și intervenienții în nume propriu, -, și.
Recursul declarat de reclamantul și intervenienții în nume propriu, -, și, vizează neacordarea suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei în procent de 25% pentru perioada 01.01.2004 - 01.03.2005, pentru considerentul că pretențiile sunt prescrise.
Recursurile sunt nefondate.
În urma mopdificării art. 24 din Legea nr. 188/1999, cele două suplimente au fost introduse prin art. 13 pct. 21 din Legea nr. 161/2003, cu precizarea că aceste dispoziții intră în vigoare la 01.01.2004.
Acordarea suplimentelor, ulterior a fost suspendată succesiv, în intervalul 22.05.2004 - 31.12.2006, prin ordonanță de urgență.
Art. 13 din Legea nr.251 din 23 iunie 2006 stabilește că prevederile art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare la 21.01.2007.
Potrivit art. 48 din nr.OG 6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Deoarece prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit prin art. 501din Legea nr. 164/2004 intrate în vigoare la 22.05.2004, pentru perioada 01.01.2004 - 22.05.2004, dreptul la acțiune este prescris, având în vedere dispozițiile art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958.
Cu privire la recursurile formulate de pârâtele Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală A Finanțelor Publice Județeană B, analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, instanța constată recursurile nefondate.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999, "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâții recurenți admit, reclamanta intimată nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantului și al intervenienților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, în mod corect pârâții au fost obligați la plata sumelor solicitate prin acțiune.
În ceea ce privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și niciCurteanu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 al. 1 Cod procedură. civilă,Curteava respinge ca nefondate recursurile pârâtelor.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge, ca nefondate toate recursurile declarate de: 1)reclamantul, cu domiciliul ales în mun. S,-, cam.44, jud. S, 2)pârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, str. - nr. 17, sector 5, 3)Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană,cu sediul în municipiul B,-, județul B, 4)intervenienții, -, și,toți cu domiciliul ales în mun. S,-, cam.44, jud.împotriva sentinței nr. 692 din 09 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător - -
aflat în concediu medical, semnează
președintele instanței, conform
art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă
Red.- -
Jud.fond:
Tehnoredact./
2 ex./23.06.2009
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
