Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1225/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - lit. privind funcționarii publici -
- tichete de masă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1225
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții:, și, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei, jud. împotriva sentinței nr. 216 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns avocat, pentru reclamanții recurenți și avocat, pentru pârâtul intimat Primarul com., lipsă fiind recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurenți a solicitat admiterea recursului, pentru motivele invocate în scris, modificarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru pârâtul intimat a invocat nemotivarea în drept a recursului, având în vedere disp. art. 304 Cod proc. civ. și în subsidiar, a cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică, invocând disp. art. 117 din Legea nr. 188/1999 și apreciind că Legea nr. 142/1998, la care au făcut referire recurenții, nu poate fi aplicată funcționarilor publici, în acest sens pronunțându-se ÎCCJ B prin decizia nr. XIV din 18.02.2008.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava la data de 28.03.2008, sub nr. 1785/86/08, reclamanții:, și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria com. - prin primar, obligarea acesteia la acordarea tichetelor de masă în conformitate cu disp. art. 1 din Legea nr. 142/1998 sau echivalentul lor în lei, calculate la valoarea din ziua acordării, începând cu luna martie 2005, conform perioadei de încadrare a fiecărui salariat, funcționar public sau personal contractual și în continuare, începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt salariați în cadrul pârâtei și potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajatori", iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 1 și urm. din Legea nr. 142/1998, și art. 274 Cod proc. civ.
Pârâta Primăria com., deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu a trimis reprezentant în instanță.
Prin sentința nr. 637 din 16 mai 2008, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să plătească acestora sumele reprezentând c/val. tichetelor de masă prev. de Legea nr. 142/1998, începând cu data de 28.03.2005 până la data de 16.05.2008, proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primăria com., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că aceasta s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 1354 din 23 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul pârâtei, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din 11.12.2008.
Prin sentința civilă nr. 216 din 10 februarie 2009, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Funcționarii publici au un statut special, reglementat de Legea nr. 188/1999, între ei și autoritatea publică angajatoare neexistând un raport de muncă, ci unul de serviciu, iar această particularitate implică și faptul că aceștia sunt remunerați în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare, fără a avea posibilitatea de a negocia indemnizația și sporurile pe care le primesc.
A apreciat instanța de fond că, exprimându-și consimțământul pentru numirea în funcțiile pe care le ocupă, funcționarii publici au acceptat să respecte obligațiile ce decurg din acest statut, precum și faptul că libertatea contractuală este în cazul lor suplinită de legiuitor, în majoritatea situațiilor.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar alin. 2 din același articol stipulează că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Conform art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Or, prev. Legii nr. 142/1998, invocate de reclamanți în cererea de chemare în judecată, nu li se aplică funcționarilor publici, care nu au calitatea de salariați, în accepțiunea art. 1 din acest act normativ, sens în care s-a pronunțat ÎCCJ - Secțiile Unite, prin decizia nr. XIV/18 febr. 2008.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanții, reiterând motivele din cererea de chemare în judecată și susținând, în esență, că însăși instanța de fond a reținut că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă.
Mai arată recurenții că legislația prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, iar soluția dată în cauză, prin raportare la decizia ÎCCJ nr. XIV/18.02.2008 este greșită.
În fine, apreciază recurenții că în speța de față sunt aplicabile disp. art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli.
Rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale învederate că acordarea tichetelor de masă constituie doar o facultate pentru angajator și în plus de aceasta, se acordă doar sub condiția cuprinderii lor în buget.
Prin legea tichetelor de masă nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept.
Potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2004 - 2007, respectiv Legea nr. 507/2003 - art. 46 alin. 4; Legea nr. 511/2004- art. 40; Legea nr. 379/2005- art. 24; Legea nr. 487/2006 - art. 18, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
importanța egalității în drepturi ca garanție constituțională art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, iar în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariați, care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Or, nu există nici o dispoziție legală care să acorde tichete de masă unor salariați ce își desfășoară activitatea în condiții identice cu reclamanții; dimpotrivă toți sunt tratați în mod identic, neprevăzându-se în bugete sume cu această destinație, așa cum s-a arătat mai sus.
Nu există astfel o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Nu orice diferență de tratament constituie o discriminare.
Pentru considerentele învederate, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții:, și, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei, jud. împotriva sentinței nr. 216 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. GM
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 24.06.09
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Sas Remus
