Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 126/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 126/
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Mirena
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.961/CA din 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Consiliul Local al Municipiului și Municipiul B prin Primar și a intimatei reclamante.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosar prin serviciul registratură, Notă de ședință la întâmpinarea formulată de către intimata reclamantă.
Având în vedere că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța în baza actelor existente la dosar rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.961/CA din 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Municipiul B și Consiliul Local al Municipiului B, și în consecință, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei indemnizația de dispozitiv lunară în procent de 25 % din salariul de bază pentru perioada 01.07.2007 - 21.04.2008.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajată în cadrul Primăriei Municipiului B, fiind funcționar public, aspect necontestat de către pârâta.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin. 138/1999 și vizează cadre militare angajate pe bază de contract și salariații civili din cadrul, MI, și MJ.
Prin ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de MAI, la pct. 9.2 s-a prevăzut că "îndemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice" iar, la pct. 31.1, se arată că prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege ( Legea nr.38/1999 ) cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege.
Art. 13 din Legea nr. 138/1999 prevede că îndemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, îndemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, se acordă cadrelor militare in activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Din analiza și interpretarea textelor de lege arătate anterior, rezultă că salariaților civili le este recunoscut beneficiul îndemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract beneficiază, in plus, față de salariații civili, și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzut în Legea nr. 138/1999, fiind evident faptul că, prin Ordinul 496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele in ceea ce privește drepturile de natură salarială decare beneficiază personalul aflat în subordinea și/sau coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Așa fiind, în temeiul pct. 9.2, pct. 31.1 din Ordinul MAI nr. 496/2003, art. 13 din Legea nr. 138/1999, raportat la art. 1, art. 10 și art. 18 din. 554/2004, acțiunea reclamantei a fost admisă.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei sumele reprezentând îndemnizația de dispozitiv începând cu datele arătate in dispozitivul prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Local B și Municipiul B, solicitând instanței de control judiciar admiterea recursurilor, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei, pentru următoarele considerente: recurenții pârâți au invocat lipsa calității procesuale pasive a celor doi recurenți pârâți, pe considerentul că intimata reclamantă a fost salariata Direcției de Poliție Comunitară B, care are personalitate juridică potrivit HCL nr.44/2005. Recurenții au mai arătat că Ordinul MAI nr.496/2003 pct.9.2 se referă la personalul civil și militar, inclusiv personalul civil din administrația publică, adică numai funcționarii publici și personalul contractual din structura MAI, în timp ce recurentele pârâte fac parte din administrația publică locală, nu sunt în structura MAI, recurentelor pârâte aplicându-li-se principiile prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.215/2001 republicată. În probațiune, recurentele au depus înscrisuri.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate, arătând că sentința atacată este temeinică și legală, susținând că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil din administrația publică locală, pentru a se asigura egalitatea de tratament între diferitele categorii de angajați din sistemul administrației publice și pentru a preveni discriminarea între aceștia în materia drepturilor izvorâte din raporturile de muncă ori de serviciu. Reclamanta intimată a invocat și prevederile OG nr.137/2000 privind combaterea discriminării, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența CEDO (cauza Beian contra România), precum și practica instanțelor de judecată naționale în această materie.
Examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, recursurile declarate în cauză prin prisma art.304 indice 1 Cod pr.civ. instanța de control judiciar constată că recursurile declarate sunt întemeiate și urmează a fi admise, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca fiind nefondată. Excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi recurenți pârâți nu este întemeiată, deoarece potrivit legii administrației publice locale, în cadrul administrației publice locale și al autorităților locale, cum este cazul pârâtelor, se pot organiza direcții și servicii care se află în finanțarea acelor autorități locale care le înființează și în subordinea cărora funcționează, Direcția Poliției Comunitare intrând în această categorie. Ca atare, recurentele pârâte au în mod evident calitate procesuală pasivă în cauză.
Instanța de recurs reține că recursurile sunt fondate, pornind de la decizia nr. 37/2009 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se următoarele: Dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 139/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Instanța de recurs constată că, din probele de la întreg dosarul cauzei, nu rezultă împrejurarea ca intimata reclamantă să fi avut, anterior angajării la Poliția Comunitară B, calitatea de angajat al fostului Minister de Interne care să fi fost transferat ori detașat din structură a Ministerului d e Interne în structuri ale administrației publice din noul Minister al Administrației și Internelor (începând cu anul 2003). Ca atare, situația juridică a intimatei reclamante nu se regăsește în rândul funcționarilor publici și personalului contractual ce pot primi în continuare indemnizație de dispozitiv de la noul angajator din cadrul administrației publice locale.
Potrivit art.329 alin.3 Cod pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate de instanța supremă în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, reprezentând interpretarea destinată unificării practicii judiciare. Instanța de recurs constată că recursul în interesul legii astfel soluționat de ÎCCJ- Secțiile Unite este incident și asupra situației juridice dedusă judecății prin acțiunea reclamantei, interpretarea admisă la acest moment pentru starea de fapt supusă judecății instanței de recurs fiind numai cea stabilită pe calea deciziei interpretative pronunțate în recursul în interesul legii, conform celor arătate mai sus, instanța de recurs fiind ținută de dispozițiile codului d e procedură civilă să aplica la speță interpretarea dată de ÎCCJ prin Decizia nr.37/2009. Decizia 37/2009 a ÎCCJ nu poate fi privită ca retroactivând deoarece aceasta este una interpretativă, iar pe de altă parte nu sunt îndeplinite niciuna dintre condițiile enumerate la art.329 alin.3 teza întâi Cod pr.civ. condiții ce ar putea împiedica, dacă se regăsesc în concret în cauzele deduse judecății, aplicarea obligatorie a interpretării date de acea decizie a ÎCCJ din recursul în interesul legii.
În consecință, pentru aceste considerente, instanța de recurs urmează să admită recursurile declarate de pârâți în cauză și să modifice sentința atacată, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții pârâții Municipiul B prin Primar și Consiliul Local B împotriva Sentinței civile nr. 961/3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o modifică în tot și, în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primar și Consiliul Local
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, --- - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. 16.03.2010/tehnored.VP 24.03.2010/4ex
Jud.fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
