Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 127/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 127/
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Mirena
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele Administratia Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 959/CA/3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice B, recurenta chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu și intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursurile sunt declarate de recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, recurenta chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu în termenul legal și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Consilier juridic depune la dosar în ședință publică delegație de reprezentare. Întrebată fiind, declară că nu are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic solicită admiterea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și modificarea în tot a sentinței pronunțate de fond. Menționează că nu s-a ținut cont de procedura de anulare a actelor administrative în discuție față de dispozițiile art. 207 Cod procedură fiscală. Acea restituire solicitată de reclamanți pe care toate instanțele o admit, nu este suficientă. Decizia, actul în sine reprezintă un titlu de creanță, actul în sine rămâne în vigoare. Această decizie de calcul a taxei pe poluare este echivalenta unei decizii de impunere din orice dosar. Nu se poate restitui suma în discuție dacă nu se anulează actul prin care i-au fost stabilite unei persoane fizice sau juridice obligațiile fiscale reprezentând în cazul de față taxa de poluare. Nu se poate trece peste parcurgerea procedurii prevăzută de art. 207 Cod procedură fiscală pentru a se rezolva fondul cauzei. Consideră că este nelegală ocolirea dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Depune la dosar practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 918/CA/27.10.2009 Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A Municipiul și în consecință, s-a dispus anularea Deciziei de calcul al taxei de poluare pentru Autovehicule nr. 5998/12.12.2008 emisă de pârâtă; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2.001,00 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobândă legală aferentă, începând cu data de 12.12.2008 și până la data plății efective, precum suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Mun. B în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu și în consecință; chemata în garanție a fost obligată să plătească pârâtei suma de 2.001,00 lei și dobândă legală aferentă; s-a respins acțiunea față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat Tribunalului Brașov anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 206/04.05.2009 și obligarea pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B la restituirea taxei de poluare încasată nelegal pentru un autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculat în România.
Conform dispozițiilor art. 4 din nr.OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 part. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementării comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, înainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Tribunalul a constatat că în România taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din nr.OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țară de provenință, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 par. 1 din Tratat, prevederi față de care instanța apreciază că dispozițiile art. 4 din nr.OUG 50/2008 sunt contrare, taxă achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătire, cererea care nu i-a fost soluționată, Suntem astfel în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar sus-indicat.
Împrejurarea că reclamanta a achitat voluntar taxa este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului este condiționată de efectuarea acestei plăți, în caz contrat, reclamanta neputând folosi un bun pe în proprietate personală.
Într-un astfel de caz, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În aceste condiții reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrar normelor comunitare.
In astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
S-a admis și cererea de actualizare a sumei plătite cu titlu de taxă de poluare, actualizare ce se va face cu dobânda legală ( și nu cu rata inflației, așa cum solicită reclamanta, dat fiind dispozițiile art. 1088 cod civil care prevăd că la obligațiile în bani daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală). Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța de fond a reținut că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât se aplică reglementările generale în materie de dobândă ( și nu cele speciale prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală), ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamantă, prin plata unei taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei.
Cererea de chemare în garanței formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Baf ost admisă și Administrația Fondului pentru Mediu a fost obligată să plătească pârâtei suma la care va fi obligată, plus dobânda legală, având în vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxă de poluare este chemată în garanței, așa cum se prevede în dispozițiile art. 1 din nr.OUG 50/2008.
Acțiunea față de pârâta a fost respinsă, aceasta nefiind emitenta actului administrativ atacat și nici beneficiara taxei de poluare contestată în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, recurenta chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baa rătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, art. 90 par.1 din Tratatul Comunității Europene, dispozițiile Codului d e procedură fiscală și Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform dispozițiilor legale fiscale, fapt pentru care potrivit dispozițiilor Codului d e procedură fiscală decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii potrivit art. 207 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 la organul fiscal competent. Se mai arată că Decizia de calcul a taxei de poluare este un act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea unor obligații fiscale și care potrivit art. 41 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 reprezintă un act administrativ fiscal, iar orice plângere împotriva acestui act administrativ fiscal trebuie soluționată potrivit Codului d e procedură fiscală, astfel cum s-a și procedat în cauză, adică prin emiterea Deciziei nr. 206/04.05.2009. Prin decizia arătată se reține că plângerea formulată pe cale administrativă nu a fost depusă în termen de către reclamanta, instanța de judecată având obligația de a se pronunța în limita soluției pe cale administrativă.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile Legii nr. 554/2004 cât și cele ale Codului d e procedură fiscală, legi care concură în speță, trăgând în mod greșit concursul acestora și apreciind netemeinic în ceea ce privește calitatea acestor legi, respectiv care este legea generală și care este legea specială. Așadar, în cauză procedura specială este imperios necesară, instanța de judecată neputând soluționa în fond cauza înainte ca organul administrativ competent să soluționeze contestația pe fondul ei. Fondul contestației nu a fost soluționat pe cale administrativă, aspect față de care soluția instanței de fond este nelegală. De asemenea, consideră că instanța de fond nu a procedat în mod corect la analizarea acțiunii prin prisma restricțiilor impuse de Legea nr. 554/2004 și a refuzat să analizeze legalitatea deciziei emisă în soluționarea plângerii prealabile, cu toate că avea obligația de a analiza cu precădere aceste aspecte. Toate aceste elemente esențiale pentru o corectă soluționare a litigiului, nu au fost avute în vedere de către instanța de fond, fapt pentru care hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală.
Recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Baa rătat în motivele de recurs că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la nici unul din actele administrativ - fiscale emise pentru reclamantă de către subscrisa, respectiv Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 5998/12.12.2009 și Decizia nr. 206/04.05.2009 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Se mai arată că este vorba despre taxa pe poluare astfel cum a fost reglementată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în vigoare cu 01.07.2008 și potrivit căreia suma reprezentând taxa pe poluare se stabilește prin Decizia emisă de către organul fiscal competent - decizie care reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii, act administrativ fiscal în accepțiunea Codului d e procedură fiscală. Consideră că sentința recurată este contradictorie, astfel, instanța de fond a admis cererea de actualizare a sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare cu dobânda legală reținând în mod total greșit că reclamanta a solicitat actualizarea acesteia cu rata inflației. Consideră că în mod nelegal instanța de fond a admis cererea de acordare a dobânzii legale și mai mult aceasta a fost acordată începând cu data achitării taxei și nu cu data depunerii cererii de restituire respectiv 07.04.2009. Taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, care avea caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor. Taxa de primă înmatriculare a fost percepută conform Codului fiscal art. 214/1 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Plata taxei se realizează și pentru autoturismele noi produse în România la prima înmatriculare. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia. Principiul " poluatorul plătește" este acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Recurenta chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu apreciază că soluția instanței de fond este nelegală și nefondată. Taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, care avea caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor.
Taxa de primă înmatriculare a fost percepută conform Codului fiscal art. 214/1 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia. Principiul "poluatorul plătește" este acceptat la nivelul Uniunea Europeană. Or, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, consideră că nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29 ianuarie 2009, urmare faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE.
Recurenta chemată în garanție a depus la dosar întâmpinare la acțiunea formulată de reclamanta solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, raportat la faptul că sistemul de impozitare impus de prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, forma inițială, nu este contrar dreptului comunitar, fiind compatibil cu prevederile art. 90 din Tratatul CE, nereprezentând un sistem de impozitare mai pentru produsele importate decât pentru cele naționale și neavând efecte discriminatorii cu privire la autoturismele second - hand.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursurilor și menținerea sentinței instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
Reclamanta a achiziționat din Germania, stat membru UE, un autoturism marca Ford; în 12.12.2008 reclamanta a plătit suma de 2001 lei reprezentând taxă pe poluare auto, conform chitanței nr nr -.
Organele fiscale au procedat conform legii naționale atunci când au stabilit și încasat taxa de poluare iar în temeiul acestor dispoziții legale contestate s-au produs acte juridice cu consecințe în patrimoniul reclamantei și al pârâtei.
Organele fiscale nu fac interpretări cu privire la aplicarea sau nu a dreptului comunitar și, în realitate, este imputabil legiuitorului faptul că nu pune de acord legislația internă cu dreptul comunitar.
Instanța este sesizată să observe că în speță se încalcă dreptul comunitar și constată că organele fiscale au calitate procesuală întrucât ele sunt cele care au stabilit și încasat taxa și pot fi obligate la restituirea ei.
Se pune în discuție însăși norma de drept național aplicată de organele fiscale și instanța este învestită cu examinarea conformității ei cu dreptul comunitar.
Pe fondul cauzei se constată că principiul supremației dreptului comunitar este reglementat în însăși legea fundamentală a statului - Constituția. Instanțele naționale trebuie să asigure eficiența practică a acestuia. Instanța nu examinează dacă s-a respectat procedura internă de contestare a actului fiscal ci dacă s-a încălcat sau nu dreptul comunitar de către norma de drept internă.
Instanța de recurs constată faptul că Curtea Europeană de Justiție a dezvoltat constant conceptul de "efectivitate a dreptului comunitar" ca principiu de drept și a accentuat principiul protecției judiciare efective ca drept fundamental, având ca temei juridic Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a introdus și principiul răspunderii statului de a plăti despăgubiri pentru încălcarea dreptului comunitar.
Cauza de față este o cauză tipică de recuperare a unei taxe imputate cu încălcarea dreptului comunitar. Instanța a analizat condițiile efectivității și echivalenței și a decis că norma de drept națională în cazul taxei de poluare subminează exercitarea unui drept comunitar. Prevederea națională care guvernează aplicarea acestei taxe se examinează ținând seamă de circumstanțele specifice, de scopul ei real.
Conform art.4 lit. a din OUG nr. 50/2008 obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înmatriculării a unui autovehicul în România fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele în afara ei sau pentru autoturismele noi și cele second hand. Taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație.
Scopul legii astfel cum este prezentat și în expunerea de motive ce o însoțește este de a diminua introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Pentru autoturisme produse în România sau în alte state membre UE nu se percepe taxă de poluare la prima înmatriculare sau la o nouă înmatriculare dacă anterior a fost înmatriculată tot în România.
Față de criticile aduse în recurs, instanța constată că instanța de fond nu și-a depășit atribuțiile date prin lege, ci, dimpotrivă, a aplicat conform legea, incidente în cauză fiind dispozițiile art.148 din Constituția României, și art.90 paragraf 1 și 2 din Tratatul de Instituirea Comunității Europene, care stabilește că "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Aceste dispoziții se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. De asemenea, scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importat; trebuie să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate; prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În concluzie, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare
Faptul că se protejează producția internă reiese explicit și din OUG nr.208/2008, nr.218/2008 și nr 7/2009, care modifică OUG nr 50/2008.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul CE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Pentru acest motiv, dispozițiile nr.OUG 50/2008 sunt incompatibile cu art. 90 din Tratatul CE, astfel încât încasarea taxei de poluare apare ca fiind lipsită de temei legal (deoarece o dispoziție fiscală națională incompatibilă cu o dispoziție comunitară nu poate produce niciun fel de efecte juridice, de la data edictării ei).
În expunerea de motive a OUG nr. 50/2008 rezultă că scopul legii este asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic potrivit principiului " poluatorul plătește".
Principiul "poluatorul plătește" este un principiu de drept comunitar ce trebuie aplicat corect și cu prioritate față de o reglementare națională contrară.
Deși este evident că toate autoturismele și autovehiculele aflate în parcul auto din România poluează, doar autoturismele înmatriculate în România după data de 1.07.2008 plătesc o taxă considerată de legiuitor drept o taxă de mediu. În această situație, este evident faptul că se instituie o discriminare, care nu poate fi justificată în mod rezonabil și obiectiv, între două categorii de persoane: deținătorii de autoturisme înmatriculate în România înainte de 1.07.2008, care poluează și nu plătesc taxă de poluareșideținătorii de autoturisme înmatriculate după data de 1.07.2008, care poluează în egală măsură și plătesc taxă de poluare.
Curtea Europeană de Justiție a observat că dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente.
Este reală că în legislația internă prevederile OUG nr 50/2008 nu au fost declarate contrare conform normelor comunitare.
Instanța constată că însă că instituirea acestei taxe trebuie să se conformeze dreptului comunitar, iar în cazul în care aceasta încalcă dispozițiile comunitare este înlăturată de drept.
Restituirea taxei încasate nelegal nu se realizează ca urmare a aplicării art.117 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală ci ca urmare a încasării unei sume de bani fără a exista temei juridic în acest sens, față de considerentele expuse.
Recursurile se constată fondate pentru alte considerente, ce vor fi examinate pentru că nu agravează situația lor procesuală.
În ce privește data de la care se datorează dobânda legală se constată că acesta nu curge de drept, întrucât organele fiscale au aplicat legea națională și nu le este imputabil acest fapt, iar dreptul la dobândă curge de la data cererii de restituire, de la care se constată a exista paguba în patrimoniul reclamantului, astfel că recursul se dovedește a fi fondat și va fi admis, potrivit art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, pentru aceste considerente, menținându-se restul dispozițiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursurile declarate de recurentele pârâte Administrația Finanțelor Publice B și DGFP B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr.959/.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte în sensul că dobânda legală se va plăti începând cu data de 17.04.2009 și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
Pentru președinte complet, Judecător, Judecător,
aflat în concediu de odihnă, - - - -
semnează
Președinte instanță
-
Pentru grefier
Semnează Grefier șef
Red MR 16.03.2010
Dact CC 22.03.2010
4 ex
Jud fond I
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
