Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1268/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1268
Ședința publică de la 04 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și DGFP G, împotriva sentinței nr. 248 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat consilier juridic pentru recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și DGFP G, lipsind intimatul reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI FILIALA JUD.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302. și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant a depus întâmpinare.
S-a referit că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și DGFP G, solicită admiterea recursului și a excepțiilor invocate, modificare sentinței recurate și respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 248 din 19.02.2008 a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Filiala Județului G și a obligat pârâții la plata sporului de mobilitate în procent de 15% începând cu luna martie 2003 și în continuare, sumele urmând să fie actualizate la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că prin acțiunea civilă formulată la 21 dec. 2007, reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Filiala Județului G pentru, -, A, G, G, a, a, -, -, A, G, a, -, G, ia, -, escu, a, P, LăcriN., Chiril, G, ia, -, ia, -, solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția generală a Finanțelor Publice G la plata sporului de mobilitate în procent de 15% aplicat la salariul de încadrare pentru fiecare salariat menționat în tabelul anexă la acțiune, începând cu luna martie 2003 și în continuare până la data plății, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în art. 25 din Codul muncii clauza de mobilitate se definește ca fiind clauza prin care părțile convin ca în considerarea specificului muncii dacă executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă, acesta să beneficieze de prestații suplimentare în bani sau în natură.
A invocat art. 93 din Legea nr. 188/1999 care prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii.
A mai arătat că art. 1 al. 3 din OUG 92/2004 prevede că sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
De asemenea a mai arătat că acordarea efectivă acestui spor de 15% corespunde principiului dreptului la egalitate de șanse prevăzut de art. 39 lit. din Legea nr. 53/2003 și art. 29 al. 2 din Legea nr. 188/1999 conform căreia funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Reclamantul a mai susținut că prin Legea nr. 84/2003 privind auditul public intern și controlul financiar preventiv se prevede la art. 13 al. 7 că prin decizie internă a conducătorului entității publice persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar, fapt materializat și la DGFP G prin decizie.
S-a mai invocat și art. 18 al.3 din Legea nr. 672/2002 privind auditul intern care prevede că auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25% aplicat la salariul de bază brut lunar în legătură cu care DGFP emis decizia.
Reclamantul a arătat că toate persoanele din cauza de față au desfășurat activitate în teren, în afara instituției în procent de 80- 98 % din timpul efectiv de lucru al perioadei martie 2003 - decembrie 2007 așa cum rezultă din fișa postului.
S-a mai susținut că dreptul salariaților s- născut din lege ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o prestație pozitivă, respectiv de plăti o anumită sumă de bani iar neacordarea acestui drept reprezintă lipsire de drepturi abuzivă.
La dosarul cauzei reclamantul depus listă cu tabelul nominal al membrilor G care pretind drepturile în speță, copie de pe sentința civilă 368 din 25 sept. 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, sent. civilă nr. 3415 din 12.11.2007 pronunțată de același tribunal, sent. nr. 50 din 24 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Sect. 1 B, decizia nr. 22 din 9 ian. 2007, fișa postului nr. 904 privind funcția publică de execuție.
Pârâtul MEF a depus întâmpinare la acțiunea formulată, prin care a invocat lipsa de calitate procesuală pasivă iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că între reclamanți și MEF nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată, că în speță are calitate procesuală instituția în care își desfășoară activitatea aceștia, respectiv DGFP G.
A mai susținut că dispozițiile legale invocate de reclamant nu sunt aplicabile în speță.
În ce privește fondul cauzei, a arătat că salarizarea funcționarilor publici se face conform legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
A susținut că sporul de mobilitate nu se regăsește printre cele expres prevăzute de OG 6/2007, astfel că reclamanții, persoane fizice din cauza de față nu sunt îndreptățiți să solicite acest spor, având calitatea de funcționari publici și nu personal contractual.
De asemenea, a arătat că funcționarii publici beneficiază de sporurile și de drepturile salariale reglementate de Legea nr. 188/1999 iar această legislație specifică nu prevede sporul de mobilitate.
Instanța de fond a reținut că, reclamanții care solicită recuperarea sporului de mobilitate desfășoară sau au desfășurat activitate de teren în afara instituției în procent de 80-98% din timpul efectiv de lucru al perioadei martie 2003 - decembrie 2007 așa cum rezultă din fișa postului.
De asemenea prin fișele postului aprobate pentru fiecare salariat la capitolul "" este prevăzut faptul că efectuează inspecții fiscale la persoanele juridice, dispune măsuri asigurătorii, confiscă bunuri sustrase, efectuează controale încrucișate operațiuni care se desfășoară zilnic în teren la agenții economici, persoane fizice și juridice.
Activitatea de inspecție fiscală se exercită numai în teren pe baza ordinului de deplasare iar sporul de mobilitate consfințit prin acte normative și neacordat pentru perioada pretinsă, impunându-se astfel acordarea sporului solicitat.
S-a mai reținut de către instanța de fond faptul că, un drept prevăzut de lege se impune să devină obligație de conținut și nu lipsită de acest conținut deoarece altfel, ar constitui o îngrădire nelegitimă exercitării lui acest drept nu trebuie considerat că nu existat în perioada în litigiu pentru care exercițiul lui nu fost pus în aplicare de către cei abilitați.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare unor situații juridice fictive, astfel că titularii drepturilor recunoscute nu pot fi obstaculați de se bucura efectiv de acea perioadă în care au fost prevăzute drepturile de lege.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și DGFP G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat recurenții că sporul de mobilitate nu se regăsește printre cele expres și limitativ prevăzute de legislația specifică funcției publice.
Recursul pârâților este fondat.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate reglementat de art.25 și 26 din Codul Muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Reclamantul nu a invocat în sprijinul acțiunii sale nici un act normativ, privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile art.25 și 26 din Codul Muncii și aplicabilitatea acestora în cazul funcționarilor publici.
Arătăm că pentru a se acorda sporul de mobilitate, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de mobilitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
Din expunerea efectuată în această decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de mobilitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestuia pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauza de mobilitate nu este contrară statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri, adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze acest drept în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul pârâților, va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și DGFP
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehnored SI 2 ex./19.06.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Costinel Moțîrlichie, Sanda Lungu
