Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1271
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B împotriva sentinței civile nr. 69 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La primul și al doilea apel nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul de află la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxelor judiciare de timbru potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997. Față de împrejurarea că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă și nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 69/12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- au fost respinse excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Institutul Național de Statistică, ca rămasă fără obiect, și excepția lipsei procedurii prealabile. Totodată a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Statistică B, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei drepturi salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantumul stabilit de legiuitor, actualizate cu indicele de inflație din momentul efectuării plății.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția netimbrării, tribunalul a respins- având în vedere dispozițiile art. 15 lit. din Legea 146/1997 potrivit căreia sunt scutite de taxe judiciare de timbru și timbru judiciar acțiunile și cererile privind orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă.
Cu privire la procedura prealabilă privind art. 7 din Legea 554 /2004, instanța respins- având în vedere că legea specială incidentă în cauză este Legea 188/1999 modificată, lege ce nu prevede obligativitatea procedurii prealabile în soluționarea cererilor.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive intimatului Institutul Național de Statistică B, tribunalul respins- ca lipsită de obiect, având în vedere că reclamanta și-au stabilit cadrul procesual în raport de dispozițiile art. 129 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, instanța reținut că reclamanta are calitate de funcționar public aflându-se în raporturi de autoritate cu DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B și nu a beneficiat de drepturile prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999.
Cele două drepturi salariale respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost alocate funcționarilor publici prin art.29 din Legea nr.188/1999, care după modificare și renumerotare a devenit art. 31.
Prin G nr.92/2004 acordarea acestor drepturi a fost suspendată până la data de 31.12.2006 prin art.44 al acestui act normativ.
Având în vedere că G nr. 92/2004 nu anulează dreptul, ci doar suspendă obligația de executare a autorității publice constată că încetând suspendarea reclamanții redobândesc dreptul de a fi executată obligația legală, redevenind creditori în sensul Protocolului adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Prin urmare instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul să achite reclamantei drepturile salariale prevăzute de art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188 / 1999 începând cu data 31 octombrie 2005 prin respectarea dreptului general de prescripție prevăzut de Decretul nr.167 / 1958.
Conform art. 1073 cod civil pentru o justă despăgubire a obligat pârâtul să indexeze pro rata temporis drepturile cuvenite, conform indicelui de inflație.
Instanța a interpretat dispozițiile art.31 al.1 din Legea 188/1999 republicată, în sensul că acesta stabilește în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, situație în care sunt în imposibilitatea de a realiza prin intermediul instanței de judecată o creanță al cărui cuantum nu este stabilit de lege;
Instanța nu a negat dreptul reclamantei de a primi cele două suplimente prevăzute de art.31 din Legea 188/1999/R din perspectiva faptului că plata lor a fost, ori este suspendată, respectiv a faptului că dreptul reclamantei a încetat ca efect al suspendărilor succesive de până la 31.12.2006. S-a avut în vedere faptul că dreptul invocat de reclamantă nu este cuantificat/cuantificabil în baza unor texte legale în vigoare și care să se aplice reclamanților ca funcționari publici.
Potrivit art.31 al.1 lit. c și d din Legea 188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentului postului și, respectiv suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor.
Prin urmare, sub aspectul formal, dreptul reclamantei are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
Determinarea respectivă nu este atributul puterii instanței de judecată și, deci nu poate fi făcută de către aceasta potrivit criteriilor propuse unilateral de către reclamantă, făcând aprecieri asupra complexității muncii acesteia prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici, din care nu face parte reclamanta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Județeană de Statistică B, recursul fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului pârâta a arătat că în mod greșit a fost respinse excepțiile netimbrării și lipsei procedurii prealabile, având în vedere dispozițiile art. 7 alin.1, ale art. 17 alin.2 din legea nr. 554/2004, precum și ale art. 20 din Legea nr. 146/1997. Cu privire la fondul cauzei s-a susținut neconcordanța dintre dispozitiv și considerente, iar, pe de altă parte, prima instanță, deși a stabilit obligația de a plată a drepturilor indicate, nu a precizat în ce cuantum sau în ce procent trebuie plătite cele două suplimente.
Intimații, legal citați, nu au fost prezenți sau reprezentați în fața instanței.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, având în vedere dispozițiile art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod legal a fost respinsă de către prima instanță excepția netimbrării acțiunii, având în vedere natura litigiului decurgând din raporturile de serviciu și dispozițiile art. 15 lit.a din Legea nr. 146/1996.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile având în vedere că obiectul cererii îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate funcționarului public instanța apreciază că accesul acestuia la justiție se realizează în condițiile Legii 188/1999, lege specială în raport de dreptul comun consacrat prin Legea 554/2004. Potrivit art. 109 din acest act normativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. Într-o astfel de situație, prin norma de trimitere cuprinsă în art. 109, instanța de contencios administrativ devine competentă să soluționeze astfel de cauze, dispozițiile Legii 554/2004 care reglementează condițiile privind accesul la instanța de contencios administrativ fiind inaplicabile în lipsa unor prevederi din legea specială.
O astfel de prevedere derogatorie este prevăzută expres prin art. 106 din Legea 188/1999 potrivit căruia în cazul încetării raportului de serviciu din motive apreciate de parte ca nelegale, aceasta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În consecință, cu excepția cauzelor în care se contestă legalitatea încetării raporturilor de serviciu, acțiunile care au ca obiect drepturile și obligațiile care își au sorgintea în raportul de serviciu al funcționarului public pot fi formulate fără ca reclamantul să fie ținut să facă dovada efectuării procedurii prealabile.
Referitor la fondul litigiului instanța apreciază recursul ca fiind fondat după cum urmează:
Drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute de art. 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată (art. 29 alin. 1 anterior republicării) și de celelalte acte normative date în aplicarea acestei legi, funcționarii publici având un statut legal și nu unul contractual. În consecință, dispozițiile menționate le sunt obligatorii și numai acolo unde acestea sunt lacunare pot fi completate cu cele de drept comun, precum Codul Muncii.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din Legea nr. 188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. În lipsa acestei legi, au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor publici.
În perioada 2004 - 2006 reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 s-a realizat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, iar pentru anul 2006 prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În ceea ce privește anul 2007 și 2008, sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost legiferat de: Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de Ordonanța Guvernului nr.9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007 și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Aceste acte normative au reglementat sistemul de salarizare a funcționarilor publici fără a cuprinde prevederi referitoare la cele două elemente prevăzute de legea generală - art. 31 al. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv suplimentul postului și cel al treptei de salarizare.
Pe de altă parte, instanța constată că aceste sporuri nu sunt reglementate de legiuitor, decât la nivel de principiu, fără a cuprinde elemente de concretizare, criterii de determinare a cuantumului, a modalității de calculare și categoriilor cărora le sunt recunoscute. Reprezentând o componentă a exercițiului puterii legiuitoare, instanța nu poate substitui realizarea acestuia, decât cu acceptarea consecinței de înfrângere a principiului constituțional al separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 al. 4 din Constituția României.
Relevanță în cauză prezintă și împrejurarea că prin decizia nr. 20/21 septembrie 2009, pronunțată în interesul aplicării legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, 3 coroborat cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul pârâtei, va fi modificată în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii precizate ca nefondate.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate cu privire la soluționarea excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ cu sediul în B, str. - nr. 51, județul B, împotriva sentinței civile nr. 69 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu domiciliul ales în B, str. - nr. 51, județul B și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red./23.12.2009
Ex.6
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
