Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1279/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare hot. Consiliu local -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1279
Ședința publică 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat pârâtul Consiliul Local al mun., cu sediul în mun. B, mr. 1, împotriva sentinței nr. 373 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, reclamant intimat fiind Prefectul județului
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța având în vedere că s- solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr-, reclamantul Prefectul Județului B l-a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local B pentru a se dispune anularea Hotărârii nr. 248/26.05.2008 privind atribuirea unor terenuri în proprietatea persoanelor beneficiare ale Legii nr. 341/2004.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul Consiliul Local Baa probat, prin hotărârea contestată, preluarea suprafeței de 17 ha teren din rezerva Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în proprietatea privată a municipiului B - fără a exista vreo prevedere legală care să permită efectuarea unei astfel de preluări, cu nerespectarea disp. art. 37 din nr.HG 890/2005 care reglementează regimul juridic al terenurilor aflate în rezerva comisiei, respectiv procedura aplicabilă în situația în care s-a finalizat procesul de reconstituire și s-au înregistrat terenuri neatribuite. Ori, la nivelul municipiului B nu a fost finalizat procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, iar Legea nr. 341/2004 - invocată ca temei al hotărârii - nu prevede în mod imperativ atribuirea în proprietate a terenurilor către beneficiarii acestei legi, ci "în limita posibilităților".
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 5 al. 1 lit. g din Legea nr. 34/2004, beneficiarii acestei legi au dreptul la atribuirea în proprietate a 10.000 mp teren în extravilan și 500 mp teren în intravilan, fără ca această lege să facă vreo distincție asupra fondului imobiliar din care fac parte terenurile ce urmează a fi atribuite.
Chiar dacă legiuitorul a folosit expresia "în limita posibilităților" - consideră că nu s-a limitat astfel valorificarea dreptului în raport cu posibilitățile unităților administrativ teritoriale, ci a fost avută în vedere de legiuitor ipoteza folosirii tuturor posibilităților pentru realizarea acestui drept.
Potrivit art. 36 al. 1 din Legea nr. 215/2001, consiliul local hotărăște în toate problemele de interes local, inclusiv în ceea ce privește recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004.
Nu sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 18/1991, despre care se face vorbire în acțiune, întrucât acestea privesc exclusiv terenuri care au aparținut fostelor cooperative de producție și foștilor membri cooperatori, pe când terenurile atribuite în proprietatea beneficiarilor Legii nr. 341/2004 sunt terenuri fostă proprietate a statului.
Prin sentința nr. 373/18.03.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamant și s-a dispus anularea Hotărârii nr. 248/26.05.2008, adoptată de Consiliul Local al municipiului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Consiliul local are ca atribuție prevăzută de art. 36 al. 1 din Legea nr. 215/2001, administrarea domeniului proprietății private a unității administrativ - teritoriale, însă, așa cum rezultă chiar din acest articol, exercitarea acestei atribuții se efectuează "în condițiile legii".
Astfel, Legea nr. 18/1991 constituie o lege organică care reglementează regimul juridic al terenurilor, inclusiv cel al rezervei aflate la dispoziția Comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, iar o eventuală stabilire a unei alte destinații decât cea prevăzutăde această lege, ar putea fi posibilă numai după încheierea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate și preluarea terenurilor rămase neatribuite, conform procedurii prev. de nr.HG 890/2005.
Ori, în cazul de față, reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a încheiat, iar Consiliul Local al municipiului B nu poate dispune de acest teren, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, care stabilesc destinația terenurilor aflate în rezerva comisiei.
Nu poate fi reținută nici apărarea pârâtului referitoare la faptul că terenurilor din litigiu nu le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991, întrucât acestea s-au aflat în rezerva Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a municipiului B și constituie obiectul acestei legi, care prevede expres prin art. 1, că terenurile de orice fel, indiferent de destinație sau de titlul în baza căruia sunt deținute, fac parte din fondul funciar al României.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al municipiului
În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esență, că realizarea drepturilor prevăzute de lege în favoarea unor membri ai comunității locale nu poate excede competenței Consiliului Local, iar Legea nr. 341/2004 nu stabilește vreo competență specială pentru realizarea dreptului la atribuirea unei suprafețe de teren.
Cu privire la motivarea că potrivit Legii nr. 18/1991 și nr.HG 890/2005, terenurile din rezerva comisiei locale nu pot fi utilizate decât pentru reconstituirea dreptului de proprietate, iar Consiliul Local nu le poate schimba destinația, pârâtul recurent a arătat că Legea nr. 341/2004 nu distinge asupra fondului imobiliar din care fac parte terenurile ce urmează a fi atribuite în proprietate beneficiarilor acestei legi. Legiuitorul nu a limitat valorificarea dreptului de atribuire în proprietate a terenurilor doar la posibilitățile unităților administrativ teritoriale. Pârâtul recurent a apreciat că ipoteza avută în vedere de legiuitor a fost cea a tuturor disponibilităților de realizare a acestui drept, aceasta și din cauză că nu s-a făcut trimitere la un anumit fond imobiliar.
De asemenea, pârâtul recurent a apreciat că interpretarea din motivarea sentinței recurate lipsește de efecte dispozițiile art. 5 al. 1 lit. g din Legea nr. 341/2001. Potrivit Legii nr. 18/1991 și art. 3 al. 1 din Legea nr. 1/2000ală dispune atât de terenurile din rezerva proprie, cât și de terenurile proprietate privată a municipiului. Or, legea trebuie interpretată în sensul producerii efectelor revendicate de nevoile sociale care au determinat reglementarea și nu în sensul înlăturării lor, întrucât în acest ultim caz ar fi negată însăși necesitatea intervenției normative în viața socială.
Pârâtul recurent a precizat că instanța de fond nu a observat că propunerile de atribuire a terenurilor pentru beneficiarii Legii nr. 341/2004, formulate potrivit Legii nr. 18/1991, au fost respinse de Comisia județeană. Or, în condițiile în care se apreciază că până la definitivarea aplicării legii fondului funciar, toate terenurile sunt afectate exclusiv cu această destinație, dispozițiile art. 5 al. 1 lit. g din Legea nr. 341/2004 devin inaplicabile.
Analizând actele dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul declarat de pârât este neîntemeiat.
Astfel, Curtea reține că prin Hotărârea nr. 248/26.05.2008 a Consiliului Local al Municipiului B s-a aprobat preluarea suprafeței de 17 ha teren din rezerva Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în proprietatea privată a municipiului
Potrivit disp. art. 36 al. 1 din Legea nr. 215/2001, "Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale."
Art. 18 din Legea nr. 18/1991 prevede că "(1) Terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei agricole de producție de la cooperatori sau de la alte persoane care au decedat și nu au moștenitori, precum și terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămân la dispoziția comisiei. (2) Toate terenurile cooperativei agricole de producție care nu sunt atribuite conform art. 14 - 17, precum și terenurile extravilane proprietatea statului aflate în folosința cooperativei, rămân, de asemenea, la dispoziția comisiei, urmând a fi atribuite altor persoane îndreptățite, potrivit prevederilor prezentei legi.(3) Terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, după încheierea integrală a reconstituirii drepturilor de proprietate, trec în domeniul privat al comunei, orașului sau al municipiului, urmând a fi puse la dispoziția celor care doresc să întemeieze sau să dezvolte exploatații agricole, prin închiriere, concesionare sau vânzare, în condițiile legii sau puse la dispoziție pentru obiective de interes social.
Articolul 26 al. 1 din aceeași lege prevede că " Terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24."
De asemenea, art. 37 din Hotărârea nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, prevede că "În situația în care mai rămân terenuri neatribuite, comisia le va delimita pe planul cadastral și, dacă nu vor fi solicitate de către alte comisii locale în bazaart. 10din Regulament, le va preda consiliului local în administrare, urmând să fie folosite în conformitate cu prevederile legii. Înscrierea acestor suprafețe se va face potrivitanexei nr. 17. De asemenea, va delimita și va marca pe plan și în teritoriu terenurile societăților comerciale, ale asociațiilor de tip privat, izlazurile comunale și terenurile cu vegetație forestieră atribuite proprietarilor care au solicitat restituirea acestora în condițiile prevăzute de lege. Totodată va delimita și va marca pe plan și în teritoriu suprafața ce se va atribui în folosință, care se predă consiliului local."
Având în vedere textele de lege sus-menționate, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că, atât timp cât administrarea domeniului proprietății private a unității administrativ-teritoriale se efectuează în condițiile legii, iar reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a încheiat, Consiliul Local al municipiului B nu poate dispune de acest teren, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, prin care se stabilește destinația terenurilor aflate în rezerva comisiei.
De asemenea, prima instanță a reținut în mod corect că în cauză nu poate fi reținută nici apărarea pârâtului recurent, referitoare la faptul că terenurilor din litigiu nu le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991, întrucât acestea s-au aflat în rezerva Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a municipiului B și constituie obiectul acestei legi, care prevede expres prin art. 1, că terenurile de orice fel, indiferent de destinație sau de titlul în baza căruia sunt deținute, fac parte din fondul funciar al României.
Articolul 5 al. 1 lit. g din Legea nr. 341 din 12 iulie 2004, invocată de către pârâtul recurent, prevede că persoanele prevăzute laart. 3alin. (1) lit. b), precum și laart. 4alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilorart. 4, și de "atribuirea, în limita posibilităților, în proprietate și cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan și 500 mp de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ".
Prin urmare, atribuirea unor terenuri persoanelor care beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004 se poate efectua doar din suprafețele de teren aparținând municipiului B și aflate în administrarea Consiliului local.
Având în vedere cele reținute, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului B împotriva sentinței nr. 373/18.03.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al mun., cu sediul în mun. B, mr. 1, împotriva sentinței nr. 373 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, reclamant intimat fiind Prefectul județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. președ. complet aflat
în CO, semnează
președintele instanței
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2/13.07.2009.
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina
