Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1307/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1307
Ședința publică din 27.11.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.56 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Comuna prin Primar, Consiliul Local și Primarul comunei, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și consilier juridic în reprezentarea pârâților recurenți de rangul 1 și 3.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reclamantul recurent depune concluzii scrise, practică judiciară și o adresă prin care se atestă că există disponibilități bănești pentru plata drepturilor salariale solicitate de reclamant.
Reprezentanta pârâților intimați Comuna prin Primar, și Primarul comunei, depune delegație de reprezentare juridică și întâmpinare, din care un exemplar se comunică reclamantului recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Arată că sentința depusă astăzi cu titlu de practică judiciară nu a fost recurată ci a fost pusă în plată.
Reprezentanta pârâților recurenți de rangul 1 și 3 arată că nu se opune admiterii recursului întrucât personalului contractual i s-au achitat aceste drepturi bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv și există disponibil bănesc pentru plata acestor drepturi și către reclamantul recurent, după cum rezultă din adresa depusă de către acesta la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.56 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul împotriva pârâților Comuna reprezentată prin Primar, Consiliul Local și Primarul Comunei, pentru plata indemnizației de dispozitiv pentru perioada octombrie 2005 - ianuarie 2008, actualizată cu indicele de inflație și operarea cuvenitelor modificări în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este funcționar public îndeplinind funcția de secretar al Comunei.
Potrivit art.31(3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Pe lângă drepturile salariale prevăzute de legile de salarizare ale funcționarilor publici, funcționarii publici beneficiază conform art.40 din nr.OG92/2004 de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, lege care se aplică potrivit art.1 personalului militar și civil din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe Serviciului de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, stabilește la art.13, pentru cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract de muncă și salariați civili, dreptul la o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, în indemnizația de comandă și gradații, respectiv salariul de bază.
Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională sunt prevăzute potrivit art.51 în anexa 6 legii.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, beneficiază conform art.47 din Legea nr.138/1999 de drepturi salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de această lege.
Prin Ordinul nr.275/2002 au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.138/1999, care la pct.31 se interpretează art.47 din lege cu privire la personalul civil.
Ca urmare a înființării Ministerului Administrației și Internelor prin nr.OUG63/2003 aprobată prin Legea nr.63/2003 cu atribuții conform art.14(1) lit.a în domeniul administrației publice și lit.b în domeniul ordinii și siguranței publice, personalul acestui minister se compune din personalul fostului Minister al Administrației Publice și al fostului Minister de Interne art.17(1) din ordonanță.
Personalul Ministerului Administrației și Internelor se compune din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate personal contractual, precum și militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract de muncă (art.16 din ordonanța de urgență).
Conform art.17(3) din nr.OUG63/2003, personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Aceste modificări în structura personalului din cadrul au determinat și modificarea Ordinului nr.275/2002.
Astfel, prin Ordinul nr.496/28.07.2003 pct.9.2, indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Ordinul nr.496/2003 a redefinit la pct.31.1 și noțiunea de personal civil în concordanță cu art.16 din nr.OUG63/2003, prin această noțiune înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației Publice, stabilind că personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr.138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar.
Trebuie avut în vedere că Legea nr.138/1999 este o lege specială, care se aplică numai personalului militar, contractual și funcționarilor publici din instituțiile de apărare națională, siguranță națională sau structurile de ordine și siguranță publică din cadrul
Pentru a beneficia de indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999, reclamantul trebuia să facă parte din structurile de ordine și siguranță publică din cadrul unităților din subordinea (A în prezent).
Numai în această situație putea beneficia conform art.40 din nr.OG92/2004, art.47 din Legea nr.138/1999, pct.9.2 și 31.1 din nr.496/2003 și art.17(3) din nr.OUG63/2003 de indemnizația de dispozitiv.
Cum reclamantul este funcționar public angajat în structurile administrației publice, nu beneficiază de această indemnizație.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, se arată că sentința instanței de fond este criticabilă, instanța neluând în considerare mijloacele de apărare și dovezile depuse în probațiune la dosarul cauzei, referindu-se la bogata practică judiciară de dată recentă, unanimă în sensul acordării funcționarilor publici din administrația publică a indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25%, lunar, din salariul de bază, retroactiv.
De asemenea, susține reclamantul recurent, în mod cu totul greșit, Tribunalul Arad consideră că "Legea nr.138/1999 se aplică numai personalului militar, contractual și funcționarilor publici din instituțiile de apărare națională, siguranță națională sau structurile de ordine și siguranță publică din cadrul ( în prezent), iar reclamantul, pentru că este doar funcționar public angajat în structurile administrației publice, arată că nu primește această indemnizație.
Preluând motivarea Curții de Apel Timișoara formulată în cuprinsul Deciziei civile nr.434/10.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, reclamantul recurent răspunde susținerilor instanței de fond:
"Ordinul nr.416/2003 prevede la pct.9.2 că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Prin același ordin s-a modificat art.47 din Legea 138/1999, în sensul că," prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din
Personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Este de necontestat că pârâtul este autoritate publică locală conform Legii nr.215/2001 modificată astfel că art.47 din Legea nr.138/1999, modificat prin Ordinul nr.416/2003 este aplicabil în speță, astfel că bine a fost admisă acțiunea de față, legiuitorul nefăcând distincție între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice.
Trebuie remarcat de asemenea că potrivit art.13 din Legea nr. 138/1999, la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale, au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, întrucât prevederile constituționale, în Cap.V impun premisa de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr.137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, astfel că este evident că prin Ordinul nr.496/28.07.2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial al tuturor salariaților din cadrul aceleiași autorități, fiind fără echivoc că pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003 al dispune că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice."
În încheiere, învederează instanței faptul că, în mod surprinzător și totodată discriminatoriu, în dosarul nr-, Tribunalul Arad admite la data de 05.06.2008 acțiunea formulată de către personalul contractual din cadrul aceleiași instituții - Primăria Comunei, în care își desfășoară activitatea și reclamantul recurent, în calitate de funcționar public.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27 noiembrie 2008, instanța a arătat că este de acord cu admiterea recursului, iar prin adresa nr.4257 din 30 octombrie 2008, confirmat că în bugetul de venituri și cheltuieli al Comunei este prevăzută suma necesară pentru achitarea drepturilor de natură salarială solicitate de reclamant.
Recursul este fondat.
Din expunerea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală prin aplicarea greșită a legii, caz de modificare a hotărârii, conform art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Prima instanță în mod greșit a ignorat prevederile art.9.2 din Ordinul nr.496/2003 care prevede că atât funcționarii publici cât și personalul contractual din administrația publică pot beneficia de indemnizația de dispozitiv de 25% în măsura în care sunt alocate fonduri financiare de către autoritatea publică.
Pe de altă parte, conform art.40 din nr.OG92/2004, se prevede că funcționarii publici beneficiază pe lângă drepturile salariale prevăzute de legislația de salarizare a funcționarilor publici de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituțiilor ei publice, în care desfășoară activitatea, respectiv, cu o singură restricție a alocării fondurilor necesare.
Or, atât din adresa nr.4257 din 30 octombrie 2008, cât și din întâmpinarea depusă de pârâtă, rezultă că aceasta este de acord cu admiterea recursului și a alocat de la bugetul local fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate și cuvenite reclamantului recurent în prezenta cauză.
Totodată, intimata pârâtă a depus la dosar și sentința civilă nr.134 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, definitivă și irevocabilă, prin nerecurare, prin care s-a admis acțiunea personalului contractual din cadrul aceleiași instituții, și a fost obligată instituția pârâtă la plata acelorași drepturi salariale, sentință care a și fost pusă în executare.
Având în vedere starea de fapt reținută mai sus și dispozițiile legale enunțate și aplicabile în prezenta cauză, instanța constată că recursul reclamantului este fondat, astfel că, în temeiul prevăzut de art.312 alin.3 coroborat cu art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va modifica sentința și va admite acțiunea reclamantului conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.56 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
Modifică sentința și admite acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtelor comuna prin Primar, Consiliul Local și Primarul comunei și obligarea pârâților, să-i plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25% din salariul bază, începând cu luna octombrie 2005 până în luna ianuarie 2008, și în continuare, cu coeficienții de a inflației, de la data scadenței până la data plății, și obligarea pârâtului 3, să consemneze în Carnetul de muncă a reclamantului a indemnizației de dispozitiv, pe această perioadă și în continuare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - LIBER
GREFIER
- -
Cu opinie separată în sensul respingerii recursului declarat de reclamantul, ca nefondat.
JUDECĂTOR
- -
Motivele opiniei separate
Se impunea respingerea recursului formulat de reclamantul și, în consecință, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ promovate de reclamant, ca nefondată pentru următoarele argumente:
Conform art.31 din Legea nr.188/1999 funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006 dispozițiile cuprinse la litera c și d din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive ( nr.OUG92/2004, Legea nr.76/2005, OUG2/2006 și Legea nr.417/2006).
Este de observat însă că, deși este prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislatorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art.31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației pentru a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă, marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
JUDECĂTOR
- -
Red./08.01.2009
Tehnored./10.01.2009
Red./12.01.2009
Tehnored./12.01.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător G
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Ionel Barbă
