Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1303/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1303
Ședința publică din 27.11.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.637/30.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect contestație act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituirea av. - - în reprezentarea reclamantei intimate și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus întâmpinare în două exemplare dintre care un exemplar se comunică reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentantul reclamantei intimate depune delegație de substituire și copie a chitanței emise pentru suma de 2912 lei reprezentând onorariu de avocat, iar reprezentanta pârâtei recurente depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței Tribunalului Timiș în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și menținerii actelor administrativ fiscale emise pe seama reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.637/30.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect anulare act administrativ și suspendare executare și-n consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. 89/26/06.02.2008, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, anularea deciziei de impunere nr. 941/27.11.2007 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 4373/27.11.2007, acte emise de aceeași pârâtă, constatând că în mod nelegal organul de inspecție fiscală a stabilit în sarcina reclamantei nedeductibilă în suma totala de 71.196 lei. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1804,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 11.03.2008, reclamanta SRL în contradictoriu cu pârâta Taf ormulat contestație împotriva deciziei nr. 89/26/06.02.2008 emisă de - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, emisă în baza deciziei de impunere nr. 941/27.11.2007, solicitând anularea deciziei administrative atacate și a tuturor actelor administrative în temeiul cărora a fost emisă aceasta. De asemenea, s-a solicitat, conform dispozițiilor art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală, suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea în mod irevocabil a contestației.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a învederat că prin decizia de impunere nr. 941/27.11.2007 emisă de instituția intimatei, organul de inspecție al intimatei a constatat că în perioada supusă verificării contestatoarea a dedus TVA în suma totala de 71.196 lei, fără a fi îndeplinite condițiile legale de deductibilitate. Astfel în raportul de inspecție fiscală nr. 4373/27.11.2007, organul de inspecție fiscală a constatat că TVA în sumă de 71.196 lei nu este deductibilă deoarece contribuabilul nu prezintă documente justificative din care să rezulte că achizițiile de produse și servicii sunt destinate operațiunilor taxabile, dezvoltarea motivelor și a temeiurilor de drept avute în vedere sunt pe larg expuse în cuprinsul deciziei atacate.
Contestatoarea a considerat nelegal și neîntemeiat actul administrativ atacat deoarece în raportul de control se menționează ca suma de 13.050 lei reprezentând TVA aferentă achizițiilor de produse și servicii necesare realizării lucrărilor la obiectivul "locuință nouă" este nedeductibilă, datorită faptului că respectivul sediu a fost înregistrat ca punct de lucru al societății în data de 07.08.2007, în urma sesizării neregularității de către organele de inspecție, fiind folosit până atunci ca locuința de către d-ul în calitate de asociat al reclamantei - contestatoare. Deși recepția lucrării a fost făcută la data de 16.05.2006 nu s-a cunoscut scopul utilizării clădirii, neprecizându-se cât din suprafața clădirii este afectată activității societății și nici care este natura activităților care se desfășoară la acest obiectiv, concluzionându-se în final ca respectiva sumă este nedeductibilă.
Contestatoarea a învederat că așa după cum rezultă din expunerea de motive făcută în fața organului de control cât și din concluziile raportului de expertiză extrajudiciară, suma de 17.050 lei reprezintă TVA aferent contractului de leasing nr. 28131 încheiat cu Leasing, în sumă totală de 68.680 lei pentru achiziționarea unui utilaj. Astfel, suma totală de 43.602 lei reprezintă o factură (nr.-/03.04.2007) de avans care a fost cuprinsă din eroarea organului de control în anexa nr. 5, TVA - ul aferent acestei sume în cuantum de 8284,38 lei fiind perfect deductibil. Diferența în sumă de 25.078,36 lei din suma totală reprezentând achiziții de diverse materiale a căror destinație, conform modului de contabilizare al societății deservește exclusiv activitatea curentă, conform obiectului de activitate, deoarece activitatea societății presupune și organizare de șantier, nefiind vorba despre lucrări la imobilul "locuința nouă" așa după cum presupune organul de control. În consecința s-a apreciat că și TVA - ul aferent acestei sume este deductibil, cheltuielile fiind realizate în scopul realizării de venituri impozabile.
Referitor la legalitatea operațiunii de deducere a TVA în sumă de 47.488 lei aferentă facturilor fiscale emise de - SRL și - SRL pentru închirieri de mijloace de transport și utilaje, reclamanta arată că din constatările organului de control rezultă că suma de 47.488 lei în discuție reprezentând TVA nu este deductibilă deoarece - SRL nu a prezentat documente din care să rezulte faptul că a asigurat frontul de lucru pentru aceste utilaje, după cum este stipulat în contractul de închiriere și nu a prezentat un desfășurător al orelor prestate și al lucrărilor executate, situație în care, se arată mai departe, suma respectivă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.145 aliniatul 3 din Legea nr. 571/2003 aplicabilă pentru anul fiscal 2006. Astfel, nu există nici o precizare în acest articol despre obligativitatea agentului comercial dea asigura un front de lucru sau alte documente care să stea la baza facturilor de închiriere de utilaje. Chiar și în aceste condiții facturile prezentate au ca anexă o situație cu numărul de ore de închiriere și tariful orar, documente justificative mai mult decât suficiente pentru dovedirea realității operațiunilor facturate. În același sens se mai poate adaugă faptul ca mijloacele de transport și utilajele închiriate corespund obiectului de activitate al - SRL iar lucrările executate de această societate în perioada stipulată în anexă dovedesc necesitatea închirierii lor. Astfel în prezența unei interpretări personale a legislației fiscale făcută de organul de control în care în mod eronat se pune accent pe aspectele de formă și nu de fond al operațiunii economice, concluzia reclamantei fiind aceea că operațiunea de deducere a TVA în suma de 47.488 lei a fost și este legală.
Cu privire la deductibilitatea sumei de 10.658 lei aferentă facturii nr. -/04.06.2007 respectiv -/04.06.2007 reprezentând avansul la contractul nr. 30524/2007, la care, în perioada imediat următoare societatea a renunțat, este nelegală concluzia organului de control deoarece - CONSTUCT SRL a încheiat cu LEASING un contract de leasing nr. 30524/2007 pentru achiziționarea unor utilaje, contract care din rațiuni economice a fost reziliat în luna octombrie 2007, iar în urma rezilierii s-a stornat avansul facturat prin factura de storno nr. -/12.10.2007, repunând astfel TVA-ul în situația inițială. În baza art.146 alin. 1 din Codul fiscal, prevedere legală la care face referire organul de control, - SRL avea dreptul de deducere a TVA-ului aferent avansului la contractul de leasing, pe baza facturii corect întocmite (conform art.155 alin.5 din același act normativ), iar o anulare a dreptului de deducere așa cum organul de control consemnează în mod eronat, ar însemna în fapt un prejudiciu pentru societate în condițiile în care aceasta a înregistrat factura de stornare după cum s-a arătat, corectându-și singură dreptul de deducere prin înregistrarea cu minus a TVA-ului din factura de storno.
Astfel, contestatoarea a arătat că este întemeiată și necesară cererea de suspendare a executării silite, în Camera de Consiliu, văzând atât legalitatea demersului său cât și faptul că executarea silită va duce în scurt timp la blocarea conturilor societății și implicit la sistarea activității cu pierderi incalculabile, deoarece contestatoarea participă la licitații publice în vederea contractării de lucrări publice iar condiția "sine qua non" pentru participare este ca societatea să nu figureze cu debite sau datorii fiscale. În prezent societatea are în derulare contracte de lucrări și prestări servicii cu importanți beneficiari, o parte considerabilă dintre aceștia fiind instituții bugetare cum sunt: Regia Naționala a Pădurilor Romsilva, Direcția T, Direcția Reșița etc..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În Raportul de inspecție fiscală nr. 4373/27.11.2007 (aflat la filele 44-55 din dosar) organul de inspecție fiscală a constatat ca în suma de 71.196 lei nu este deductibilă, deoarece reclamanta nu a prezentat documente justificative din care să rezulte că achizițiile de produse și servicii sunt destinate operațiunilor taxabile, astfel că prin Decizia de impunere nr. 941/27.11.2007 (aflată la filele 41-43 din dosar) s-a respins la rambursare A în suma de 71.196 lei, ca fiind nedeductibilă.
Împotriva acestor acte, reclamanta a formulat contestație ce a fost soluționată de către pârâtă prin decizia nr. 89/26/06.02.2008, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată.
Din concluziile raportului de expertiza extrajudiciară efectuat de expert contabil, aflat la filele 7-27 din dosar, privind realitatea și legalitatea operațiunii de deducere a TVA în sumă de 13.050 lei aferentă achizițiilor pentru obiectivul locuință nouă în sumă totală de 68.680 lei, instanța a constatat că opinia expertului este că din totalul sumei de 68.680 lei, 43.602 lei reprezintă o factură (nr.-/03.04.2007) de avans la contractul de leasing nr. 28131 încheiat cu Leasing, pentru achiziționarea unei basculante, a cărei TVA în valoare de 8284,38 lei este deductibil, expertul considerând că această factură a fost cuprinsă din eroarea organului de control în anexă și că TVA - ul aferent acestei sume în cuantum de 8284,38 lei fiind perfect deductibil. Diferența în sumă de 25.078,36 lei din suma totală reprezintă achiziții de diverse materiale a căror destinație, conform modului de contabilizare al societății deservește exclusiv activitatea curentă, conform obiectului de activitate, deoarece activitatea societății presupune și organizare de șantier, nefiind vorba despre lucrări la imobilul "locuință nouă" așa după cum presupune organul de control. În consecință, expertul a apreciat că și TVA - ul aferent acestei sume este deductibil, cheltuielile fiind realizate în scopul realizării de venituri impozabile.
Referitor la legalitatea operațiunii de deducere a TVA în sumă de 47.488 lei aferentă facturilor fiscale nr. -/29.12.2006 și nr. -/29.12.2006, emise de - SRL și - SRL pentru închirieri de mijloace de transport și utilaje, expertul arată că din constatările organului de control rezultă că suma de 47.488 lei reprezentând TVA nu este deductibilă deoarece reclamanta nu a prezentat documente din care sa rezulte faptul că a asigurat frontul de lucru pentru aceste utilaje, după cum este stipulat în contractul de închiriere și nu a prezentat un desfășurător al orelor prestate și al lucrărilor executate, situație în care, se arată mai departe, suma respectivă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 145 aliniatul 3 din Legea nr. 571/2003 aplicabilă pentru anul fiscal 2006.
Expertul a arătat că nu există nici o precizare în acest articol despre obligativitatea agentului comercial dea asigura un front de lucru sau alte documente care să stea la baza facturilor de închiriere de utilaje. Chiar și în aceste condiții facturile prezentate au ca anexă o situație cu numărul de ore de închiriere și tariful orar, documente justificative mai mult decât suficiente pentru dovedirea realității operațiunilor facturate.
Expertul a mai adăugat faptul ca mijloacele de transport și utilajele închiriate corespund obiectului de activitate al - SRL iar lucrările executate de această societate în perioada stipulată în anexă dovedesc necesitatea închirierii lor și că operațiunea de deducere a TVA în suma de 47.488 lei este legală.
Cu privire la deductibilitatea sumei de 10.658 lei aferentă facturii nr. -/04.06.2007 respectiv nr. -/04.06.2007 reprezentând avansul la contractul nr. 30524/2007 la care în perioada imediat următoare societatea a renunțat, expertul arată că este nelegală concluzia organului de control deoarece - CONSTUCT SRL a încheiat cu LEASING un contract de leasing nr. 30524/2007 pentru achiziționarea unor utilaje, contract care din rațiuni economice a fost reziliat în luna octombrie 2007, iar în urma rezilierii s-a stornat avansul facturat prin factura de storno nr. -/12.10.2007, repunând astfel TVA-ul în situația inițială.
Expertul arată că în baza art.146 alin. 1 din Codul fiscal, prevedere legală la care face referire organul de control, - SRL avea dreptul de deducere a TVA-ului aferent avansului la contractul de leasing, pe baza facturii corect întocmite (conform art.155 alin.5 din același act normativ), iar o anulare a dreptului de deducere ar însemna în fapt un prejudiciu pentru societatea reclamantă în condițiile în care aceasta a înregistrat factura de stornare după cum s-a arătat, corectându-și singură dreptul de deducere prin înregistrarea cu minus a TVA-ului din factura de storno.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în esență, arătând că hotărârea recurată este nelegală deoarece se întemeiază pe concluziile unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară, raport care nici măcar nu i-a fost comunicat în timpul judecății, hotărârea primei instanțe fiind, de asemenea, în neconcordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauză deoarece instanța de fond a făcut o interpretare eronată a prevederilor legale aplicabile în materia deductibilității taxei pe valoarea adăugată.
Recursul este fondat.
Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre întemeiată exclusiv pe concluziile unui raport de expertiză contabilă, raport care, dat fiind caracterul său - extrajudiciar -, are valoarea doar a unui înscris sub semnătură privată și nu putea constitui temeiul sentinței pronunțate de către instanța de fond. Având în vedere că judecătorul fondului avea nevoie, dată fiind natura cauzei, precum și caracterul complex al acesteia, de opinia unui specialist în contabilitate, era necesar a se dispune efectuarea unei expertize, însă expertiza ca mijloc legal de dovadă, în mod obligatoriu trebuie să aibă caracter judiciar, adică să fie ordonată de către instanța de judecată în cadrul procesului, în condiții de contradictorialitate, statornicindu-se punctele asupra cărora specialistul urmează să se pronunțe. Curtea mai observă că deși întreaga motivare din sentința recurată se bazează pe o expertiză care nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art.201-214 Cod procedură civilă, în mod cu totul nejustificat a respins o cerere formulată la 23.07.2008 tocmai în sensul de a se admite proba cu expertiza contabilă în cauză.
Procedând în modul arătat mai sus, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, practic, nesoluționând fondul cauzei, astfel că potrivit art.312 alin.5 din Codul d e procedură civilă Curtea va admite recursul pârâtei, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca aceasta să ordone efectuarea unei expertize contabile cu respectarea dispozițiilor art.201-214 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DGFP T împotriva sentinței civile nr.637/30.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - LIBER - -
GREFIER
- -
Red./18.12.2008
Tehnored./19.12.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.09.2008
Către
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.637/30.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect contestație act administrativ-fiscal,
Întrucât prin decizia civilă nr.1296 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 27.11.2008, a fost admis recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T și s-a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul cusut și numerorat conține ..
Anexe: - - Tribunalul Timiș = 41
- - Tribunalul Timiș = 77
- - Curtea de APEL TIMIȘOARA = 32
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR
- - GREFIER
- -
Tehnored./19.12.2008
Ex.2
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Ionel Barbă
