Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1311/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1311
Ședința publică din 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B, împotriva sentinței nr. 490 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta și reclamantele intimate și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față,constată;
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr. 1022/40 la data de 26.02.2009 reclamantele și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 01.04.2004 până la 25.03.2007, sume ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi salariale ce se cuvin autorului lor, decedat la data de 25.03.2007.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că defunctul a avut calitatea de funcționar public pentru perioada indicată, că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Mai arată reclamantele că anterior introducerii acțiunii au solicitat pârâtei, prin procedură prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă nu au primit răspuns.
În susținerea acțiunii reclamantele au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta legal citată a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 490 din 16 aprilie 2009 Tribunalul Botoșania admis acțiunea formulată de reclamante și a obligat pârâta să acorde acestora suplimentul postului în procent de 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada cuprinsă între data de 01.04.2004 și data de 25.03.2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp.art.29 din Legea nr.188/1999 modificată, care în forma actuală prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Or, această componență a salariului a fost introdusă prin ar.13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr.161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp.art.29 din Legea nr.188/1999 și care, prin art.25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 01.01.2004.
Prin urmare aceste drepturi se cuveneau defunctului și au fost transmise pe cale succesorală, reclamantelor.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004-2006 instanța constată că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor a învederat că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Faptul că legiuitorul a dispus în mod imperativ că plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și al funcției "se suspendă" (nu că nu se mai acordă), reprezintă voința acestuia, nu pentru a prejudicia angajații, ci, datorită deficitului bugetar, neputând să ducă la îndeplinire cele prevăzute în art.31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, Curtea constată nefondat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamantele nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantelor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B, împotriva sentinței nr. 490 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. judecător eliberată din
funcție ca urmare a pensionării
semnează președintele instanței.
Red.
Ex.2/01.07.2009
Jud.fond.
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
