Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1322/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1322
Ședința publică din 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S împotriva sentinței nr. 724 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamantul intimat, lipsă fiind pârâta recurentă și pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul părții prezente.
Reclamantul intimat a cerut respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 1519/86 din 27.02.2009, reclamantul solicitat în contradictoriu cu pârâții DGFP S și Administrația Finanțelor Publice R, restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 5464 lei.
În motivare, reclamantul a arătat că achiziționat un autoturism marca AUDI, fabricat în anul 2000, pentru a cărui înscriere în circulație a fost nevoit să achite suma de 5464 lei.
A mai arătat reclamantul că această taxă de primă înmatriculare încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene în care se prevede că " nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Această taxă, a fost introdusă la data de 01.01.2007, prin modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar potrivit art. 2141din Codul fiscal, taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau vehicul comercial, enumerate in acest articol.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări taxa nu mai este percepută.
Această taxă a fost percepută ilegal și nejustificat, având în vedere și prevederile art.148 alin. 2 din Constituția României, care stipulează că " Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu u prioritate față de dispozițiile contrare legilor interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Aliniatul 4 art. 148 din Constituția României statuează că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2".
Ca urmare a acestor prevederi legale se poate constatat că art. art. 214 ind. 1 și 3 din Legea 343/2006 pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal contravine Tratatului Comunității Europene și nu pot fi aplicabile în dreptul intern.
Poziția Curții Europene de Justiție este clară în acest sens și anume, s- remarcat că obiectul CE este de stabili o Piață Comună a cărei funcționare este de directa preocupare pentru toate statele membre, acest tratat fiind mai mult decât un simplu acord care creează, pur și simplu, obligații reciproce între părțile contractante, comunitatea creată instituind o nouă ordine juridică pentru al cărei beneficiu statele și-au limitat drepturile lor suverane, deși în domenii limitate și între subiecții căreia se cuprind nu numai statele membre, dar și naționalii lor, astfel că, independent de legislație, dreptul comunitar nu impune deci numai obligații asupra persoanelor, dar de asemenea a înțeles să confere drepturi care devin parte a moștenirii lor juridice chiar dacă nu sunt expres acordate de Tratat, ci în temeiul obligațiilor pe care Tratatul le impune într-un mod clar definit persoanelor și statelor membre și instituțiilor Comunității.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtele legal citate nu au depus întâmpinare.
Prin sentința nr. 724 din 13 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții să restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 5464 lei, achitată cu chitanța nr. - din 28.03.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă, nefăcându-se distincție între comercianți și necomercianți, ca subiecte în raportul de drept material fiscal.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S-a mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second - hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C -6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate ( introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe ) și cu un regim de reglementare diferit.
A susținut recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai arătat recurenta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Această procedură de restituire a sumelor este reglementată la cap.VI, secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008.
Analizând actele dosarului, Curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum a reținut și tribunalul, taxa specială ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 214/1 Cod fiscal, se circumscrie dispozițiilor art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora, pentru autovehiculele second - hand achiziționate dintr-un stat comunitar nu se percepe taxa de primă înmatriculare.
În acest sens a statuat și Jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, scopul acestor dispoziții fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre ale Comunității Europene, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea unor impozite sau taxe discriminatorii cum este și cea de față.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățit să-i fie restituită.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 724 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
.
Ex.2/29.06.2009
Jud. fond
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
