Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1346/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1346
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în S,- H ).. 3, jud., împotriva sentințeinr. 687 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamanta recurentă, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat.
După deliberare:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 12.03.2009, 19.08.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural, solicitând obligarea acesteia la acordarea tichetelor de masă conform art. 1 din Legea nr. 142/1998, a reglementărilor legale în vigoare sau echivalentul în lei, calculate la valoarea din ziua acordării, după cum a evoluat aceasta în timp, pentru perioada 2005, 2006, 2007, 2008, proporțional cu timpul lucrat de reclamantă, contravaloare reactualizată în raport cu coeficientul de inflație. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că potrivit disp. art.l din Legea nr. 142/09.07.1998, "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar precum și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajatori".
Alineatul 2 al aceluiași act normativ prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
A mai arătat reclamanta că atât funcționarii publici cât și personalul contractual se încadrează în aceste prevederi legale. Atât timp cât reclamanta are calitatea de salariată în cadrul instituției pârâte, care reprezintă o instituție bugetară, făcând parte din sectorul bugetar, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele abilitate, reclamanții consideră că au dreptul să primească o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, deoarece prin încasarea unei asemenea alocații li se asigură o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a li se asigura hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de ale oferi condiții în vederea asigurării zilnice la locul de muncă.
Întrucât unele categorii de personal bugetar beneficiază de acest drept, încă de la apariția Legii nr. 142/1998, alte categorii, printre care și reclamanții, ca funcționari publici și personal contractual, sunt supuși unui tratament discriminatoriu, contrar prevederilor constituționale și a legii invocate.
În dovedirea cererii a depus la dosar înscrisuri.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată în conformitate cu dispozițiile art.115 cod procedură civilă.
Prinsentința nr. 687 din 09.04.2009 Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantei ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale. Actul de numire în funcție a autorității publice împreună cu cererea sau/și acceptarea postului de către viitorul funcționar public formează acordul de voință, contractul administrativ.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu. Funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Instanța a mai reținut că salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Cu toate că din dispozitivul deciziei pronunțată în interesul legii nr. XIV din 18 februarie 2008 rezultă că nu sunt îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă doar funcționarii publici din cadrul instanțelor, instanța a apreciat că decizia mai sus amintită este aplicabilă tuturor funcționarilor publici, având în vedere considerentele acestuia. Mai mult decât atât, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile regulile de simetrie a instituției, străvechiul principiu după care pentru situații identice se aplică soluții identice-idem ratio idem ius.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii. În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată, că atâta timp cât tichetele de masă reprezintă o măsură de protecție socială, automat angajatorul este obligat să acorde acest drept, conform Legii nr. 142/1998.
Totodată mai arată că atâta timp cât alți salariați din sectorul bugetar au beneficiat și beneficiază în continuare de aceste tichete, se creează o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural S, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli.
Rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale învederate că acordarea tichetelor de masă constituie doar o facultate pentru angajator și în plus de aceasta, se acordă doar sub condiția cuprinderii lor în buget.
Prin legea tichetelor de masă nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept.
Potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2004 - 2008, respectiv Legea nr. 507/2003 - art. 46 alin. 4; Legea nr. 511/2004- art. 40; Legea nr. 379/2005- art. 24; Legea nr. 487/2006 - art. 18, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
importanța egalității în drepturi ca garanție constituțională art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, iar în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariați, care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic. Or, nu există nici o dispoziție legală care să acorde tichete de masă unor salariați ce își desfășoară activitatea în condiții identice cu reclamanții; dimpotrivă toți sunt tratați în mod identic, neprevăzându-se în bugete sume cu această destinație, așa cum s-a arătat mai sus.
Nu există astfel o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Nu orice diferență de tratament constituie o discriminare.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în S,- H ).. 3, jud., împotriva sentințeinr. 687 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/07.07.2009
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Muntean
