Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1349/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1349
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S - Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentințeinr. 834 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru reclamantul intimat, lipsă fiind recurenta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul reclamantului intimat depune la dosarul cauzei, împuternicire avocațială și chitanța nr. 42 din 01.07.2009, reprezentând onorariu avocat.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamantul intimat pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, sub nr-, la data de 20.03.2009, reclamantul, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S - Administrația Finanțelor Publice a mun. S, restituirea sumei de 10.468 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme la prima înmatriculare, actualizată cu dobânda legală în materie fiscală de la data încasării și până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
În cursul lunii mai 2007 cumpărat din Germania un autovehicul second-hand, marca OPEL, fabricat în anul 2000, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de 14.122,00 lei, conform chitanței seria - nr.- din 06.06.2007, taxă solicitată fără emiterea unei decizii de impunere, discriminatorie și contrară legislației comunitare. Plata acestei taxe este o obligație legală derivată din dispozițiile Codului Fiscal, capitolul "Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule", reglementare în vigoare de la 1 ianuarie 2007 și care contravine Tratatului Comunității Europene, art.90 care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului. În cauză s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza taxei rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, aon ouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
La data de 02.03.2009, reclamantul a solicitat pârâtei restituirea sumei de 14.122 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme la prima înmatriculare, iar aceasta și-a exprimat refuzul cu privire la restituirea taxei încasată in temeiul art. 2141-2143din Codul Fiscal, prin adresa nr.11422 din 9.03.2009.
La data de 26.08.2008, pârâta i-a restituit parțial taxa achitată, respectiv suma de 3.654 lei rămânând o diferență de restituit în cuantum de 10.468 lei, sumă solicitată prin acțiunea de față.
Reclamantul a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă cererea privind rambursarea acestei taxe prelevată cu încălcarea normelor comunitare. Astfel, art. 25 al Tratatului Comunității Europene prevede că "în relațiile comerciale reciproce, statele membre se vor abține să introducă între ele noi taxe vamale la import, la export sau taxe cu efect echivalent, precum și să le majoreze pe cele în vigoare" - prin această normă interzicându-se, astfel, taxele vamale, restricțiile cantitative și alte măsuri cu efect echivalent aplicabile la trecerea frontierei.
Art. 90 al Tratatului Comunității Europene care interzice impozitele interne care discriminează importurile, prevede că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse".
Prevederile Tratatului Comunității Europene sunt reflectarea fidelă a principiilor pieței comune: uniunea vamală (eliminarea taxelor vamale și restricțiilor cantitative între statele membre și adoptarea tarifului vamal unic în relația cu statele terțe) și cele patru libertăți - libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor.
Însă, la 01.01.2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, au intrat în vigoare și prevederile Legii nr. 343/2006, modificată prin nr.OUG 110/2006, care introduc o taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, stabilită în funcție de vechimea autovehiculului și de capacitatea cilindrică și care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România - (a se vedea Codul fiscal, Cap. II ind. 1 - Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3).
Practic, întrucât se aplică numai cu ocazia primei înmatriculări, taxa discriminează mașinile second-hand din import, generând un regim protecționist pentru autovehiculele cu aceeași vechime (și aceeași capacitate de a produce poluare) existente deja pe teritoriul României.
Ținând cont de cele expuse mai sus, consideră că norma din dreptul național (art. 2141 Cod fiscal) este contrară prevederilor dreptului comunitar (art. 90 Tratatul Comunității Europene) și că, dreptul comunitar având supremație asupra dreptului național, prevederea din dreptul național ar trebui înlăturată de la aplicare.
Conform jurisprudenței CJCE consacrate interpretării art. 90 par. 1 din Tratatul CE (în special cauzele și, respectiv ), acest articol este încălcat atunci când un stat membru percepe o taxă discriminatorie pentru prima înmatriculare a unui autoturism pe teritoriul național. Din această jurisprudență se desprinde o concluzie: problema juridică nu este reprezentată de existența taxei (accizei) sau de cuantumul ei, instituirea unui impozit sau al unei taxe intrând în prerogativele suverane ale statelor membre ale Uniunii Europene; problema juridică este reprezentată de posibilitatea ca o asemenea acciză să aibă ca efect o discriminare între produsele naționale și produsele similare importate ori protejarea producției interne, în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul CE.
Reclamantul a mai arătat că la aceeași concluzie a ajuns și Tribunalul Suceava, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 320/20.03.2008, în care s-a reținut că un sistem de impozitare este compatibil cu art. 90 din Tratatul CE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici o situație, efecte discriminatorii (cauzele Comisia Luxemburg, C-152/89, Comisia, /1995).
A mai arătat reclamantul că, taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Intr-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxa contrară dreptului comunitar este obligat sa restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă având dreptul la restituirea integrala a taxei speciale încasate in temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În fine, a mai arătat reclamantul că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. După cum se poate cu ușurință observa, noua taxă introdusă prin nr.OUG 50/2008 are o sfera de aplicabilitate restrânsă si taxează poluarea produsa de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe. Daca instituirea unei taxe de mediu reprezintă un aspect cu siguranță pozitiv, în măsura în care fondurile colectate sunt destinate protejării mediului înconjurător, modalitatea în care se aplica această taxă este cu siguranță criticabila. Din păcate, taxa de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectivă pentru acest lucru.
Prin întâmpinare Saa rătat că, potrivit art.33 din OG nr.92/2003 republicată, calitatea procesuală pasivă în cauză aparține Administrației Finanțelor Publice a mun. S în calitate de organ care administrează din punct de vedere fiscal contribuabilul reclamant.
Coparticiparea procesuală și a S se justifică raportat la faptul că această instituție are personalitate juridică raportat la faptul că aceasta instituție are personalitate juridică în conformitate cu HG nr.495/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
A mai arătat că axa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxa distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) si cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai susținut pârâta că prin nr.OUG50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, acesta intrând în vigoare la data de 1 iulie 2008. In baza acestei ordonanțe a fost emisă nr.HG686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG50/2008, care la art.11 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa e poluare pentru autovehicule este reglementată la cap.VI secțiunea 1 art.6 din Anexa la HG nr.686/2008.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor și la plata dobânzii fiscale prev. de art.124 din nr.OG92/2003, a arătat că prezenta acțiune derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din nr.OG92/2003 republicată privind Codul d e procedură fiscală.
Prinsentința nr. 834 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta S să restituie reclamantului suma de 10.468 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda fiscală prevăzută de art.124 Cod proc. fiscală, calculată de la data de 16.04.2009 și până la data restituirii sumei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.2141și 2143, ce a instituit obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art.2141din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă nu s-a făcut distincție între comercianți și necomercianți ca subiecte în raportul de dreptul material fiscal.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța a apreciat că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Instanța de fond a remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor. Este evident că taxa specială ce s-a plătit cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art.2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În fine, tribunalul a reținut că în cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplica în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România. Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța a apreciat că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art.148 al.2, conform cărora: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al.4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Instanța a constatat că din suma totală de 14.122 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare i-a fost restituită reclamantului suma de 3.654 lei la data de 26.08.2008. Cu privire la dobânda fiscală solicitată, aceasta se aplică în baza art.124 Cod proc. fiscală, care stipulează că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda care este la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de acest cod și care se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz.
În speță, se aplică termenul prevăzut la art.70 alin.1 din nr.OG93/2002 potrivit căruia, cererile depuse de contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de organul fiscal în 45 de zile de la înregistrare. Cum cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare a fost înregistrată la. S- S la 09.03.2009 dobânzile fiscale vor fi calculate începând cu data de 16.04.2009 și până la data restituirii efective a sumei solicitate.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta S, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse".
Doctrina definește impozitul ca fiind acea contribuție bănească, obligatorie si cu titlu nerambursabil, care este datorată la buget de către persoanele fizice si juridice pentru veniturile care le obțin, pentru bunurile pe care le produc si distribuie sau pentru serviciile și lucrările pe care le prestează. Așadar, ca regula generală, impozitul este o contribuție obligatorie, necondiționată, în sensul că, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de către autoritatea publica.
Spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii, persoane fizice si juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate in momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Așadar, intre impozite si taxe exista unele deosebiri, printre care:
în cazul impozitului lipsește total obligația prestării unui serviciu direct și imediat din partea statului, situația fiind inversă în ce privește taxele; cuantumul lor se determină diferit; termenele de plată sunt stabilite la date fixe pentru impozite, iar la taxe în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor.
Ca atare, față de aspectele anterior expuse, taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât si alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea ( Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
A mai învederat recurenta că prin nr.OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008, prin art. 11 din acest act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Analizând actele dosarului,curteaconstată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățit să-i fie restituită.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile nr.OUG50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale nr.OUG50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Cât privește dobânda fiscală, în mod just a fost acordată de către instanța de fond reclamantului, în considerarea art. 124 din nr.OG 92/2003, potrivit căruia pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânzi care este la nivelul majorărilor de întârziere prev. de codul fiscal, și care se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70 alin. 1 din nr.OG 93/2002, respectiv 45 de zile de la înregistrarea cererii.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S - Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentințeinr. 834 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/08.07.2009
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Muntean
