Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1373/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR--11.09.2008

DECIZIA CIVILĂ NR.1373

Ședința publică din 11.12.2008

PREȘEDINTE: Diana Duma

JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu

JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER

GREFIER:

S-au luat în examinare recursurile pârâților Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și Consiliul Județean T precum și recursul chematului în garanție Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 625/CA/23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intervenienții intimați Sindicatul "PRO AS" T și Sindicatul "ACTIV" al angajaților din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intervenientul intimat Sindicatul Activ din cadrul T, președintele de sindicat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul intervenientului intimat Sindicatul Activ T depune practică judiciară recentă a Curții de Apel Timișoara și o adresă prin care face dovada membrilor de sindicat pe care-i reprezintă în prezenta cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul intervenientului intimat Sindicatul Activ din cadrul T solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 04.09.2007, reclamanții, -, ( căsătorită ), -, și au solicitat instanței de judecată să dispună, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T și CONSILIUL JUDEȚEAN T, alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești, reprezentând "indemnizația de dispozitiv", lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, plata acestei sume retroactiv, începând cu data de 01.01.2004 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a contractului individual de muncă, obligarea pârâților la actualizarea sumelor reprezentând "indemnizația de dispozitiv" cu coeficienții ratei inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății, obligarea DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T să consemneze, prin serviciul competent, în carnetele de muncă ale funcționarilor publici și ale personalului contractual a "indemnizației de dispozitiv", retroactiv, începând cu data de 01.01.2004, pentru beneficiarii acestui drept, fără cheltuieli de judecată.

S-au formulat cereri de intervenție de către intervenienții:, T, C, -, -, -, -, CATA, -, G, SINDICATUL "ACTIV", -, -, -, G, ( FOSTĂ ), ( ), -, SINDICATUL "PRO ", ( FOSTĂ ), ,.

Prin sentința civilă nr.124/CA/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 165. pr. civ. disjungerea cererilor de intervenție formulate, urmând a se formula o singură cerere de intervenție, de către toți intervenienții persoane fizice și intervenientul sindicat, cerere care să cuprindă: nume și prenume angajat și/sau fost angajat funcționar public care solicită plata drepturilor bănești, domiciliu actual, perioada pentru care solicită drepturile, intervenienții având obligația conform dispozițiile art. 114 pct. 5 Cod procedură civilă să își aleagă un singur mandatar, urmând ca îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale să se facă numai pe numele acestuia, la domiciliul său. În conformitate cu dispozițiile art. 155¹.pr.civ. suspendă toate cererile de intervenție formulate până la îndeplinirea celor arătate mai sus și prevăzute de art. 114 pct. 5 din Codul d e procedură civilă. Admite acțiunea formulată și precizată de reclamanții, -, ( căsătorită ), I, -, și în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T și CONSILIUL JUDEȚEAN Obligă pârâții în solidar la calcularea și plata retroactivă începând cu data de 01.01.2004 - 01.07.2007, către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, corespunzător cu perioada lucrată de reclamanți, perioadă arătată în precizarea de acțiune aflată la fila 79 din dosar. Obligă pârâții în solidar la actualizarea sumelor reprezentând "indemnizația de dispozitiv" cu coeficienții ratei inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății și obligă pârâta DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T să consemneze, prin serviciul competent, în carnetele de muncă ale reclamanților a "indemnizației de dispozitiv", retroactiv, începând cu data de 01.01.2004, pentru beneficiarii acestui drept. Admite cererea de chemare în garanție a AB, cerere formulată de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN Obligă chematul în garanție A B să vireze pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamanților. Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții au avut calitate de funcționari publici în cadrul pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T, instituție aflată în subordinea pârâtei CONSILIUL JUDEȚEAN Conform pct. 9.2 din Ordinul I nr. 496/28.07.2003 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Pct. 31.1 din același ordin arată că "prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii și personalul contractual din I". Conform art. 13 din Legea nr. 138/1999 la nivel național în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, întrucât prevederile constituționale, în Cap V impun premisa de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, în acest sens fiind și nr.2191/2006 pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, rămasă definitivă și irevocabilă prin nr. 1977/R/2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dos. nr-. Este evident că prin ordinul I nr. 496/28.07.2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial al tuturor salariaților din cadrul aceleiași autorități. Instanța văzând și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ urmează să admită acțiunea precizată a reclamanților ca fiind întemeiată și să dispună obligarea pârâților la calcularea și plata retroactivă începând cu data de 01.01.2004 - 01.07.2007, către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, corespunzător cu perioada lucrată de reclamanți, perioadă arătată în precizarea de acțiune aflată la fila 79 din dosar. Obligă pârâții în solidar la actualizarea sumelor reprezentând "indemnizația de dispozitiv" cu coeficienții ratei inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății și obligă pârâta DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T să consemneze, prin serviciul competent, în carnetele de muncă ale reclamanților a "indemnizației de dispozitiv", retroactiv, începând cu data de 01.01.2004, pentru beneficiarii acestui drept.

Tribunalul Timiș în ceea ce privește cererea de chemare în garanție a AB, cerere formulată de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN T, în baza dispozițiilor art. 60 și urm. Cod procedură civilă a admis-o ca fiind întemeiată și a dispus obligarea chematei în garanție să vireze pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamanților. În admiterea acestei cereri instanța a avut în vedere împrejurarea că, în bugetul pârâților nu au fost prevăzute aceste sume pentru anii 2004 - 2007, iar angajarea creditelor și plăților din bugetul instituției pârâte se face numai în limita bugetului aprobat.

Astfel s-a constituit dosarul nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 18.02.2008.

La data de 03.03.2008, intervenientul SINDICATUL "PRO ", a depus la dosarul cauzei Cerere de repunere pe rol, solicitând obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata, către reclamanți, a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv începând cu data de 01.01.2004, până în prezent și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului individual de muncă pentru salariații care își desfășoară în continuare activitatea ca salariați ai DGASPC T iar pentru foștii salariați ai DGASPC T până la data încetării raporturilor de serviciu/contractului
individual de muncă cu DGASPC T; obligarea pârâților la actualizarea sumelor reprezentând "indemnizația de dispozitiv" cu coeficienții ratei inflației, de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății; obligarea pârâtei de I să dispună serviciului competent din subordine, consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici și ale personalului contractual a "indemnizației de dispozitiv",retroactiv începând cu data de 1,01.2004 și în continuare, pentru beneficiarii acestui drept salariat.

La data de 22.04.2008, pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a învederat că rezentul p. dosar s-a constituit în urma disjungerii cererilor de intervenție formulate în dosarul nr-. Instanța a fost nevoită să disjungă judecata acestor cereri motivat de existența unor vicii de formă sau de fond a acestora, care împiedicau judecata cererii principale. După disjungere și constituirea dosarului nr-, instanța de judecată a dispus în sarcina intervenienților îndreptarea viciilor, iar judecata a fost suspendată până la îndeplinirea de către intervenienți a dispozițiilor instanței. O parte dintre intervenienți, anume cei reprezentați de către Sindicatul "PRO " au formulat cerere de repunere pe rol a judecății cauzei, arătând că la primul termen de judecată vor face dovada îndeplinirii dispozițiilor instanței.

Pârâtul a considerat că și în situația în care cererile de chemare în judecată a acestor intervenienți vor fi în stare de judecată, mai rămâne nerezolvată problema celorlalți intervenienți care nu sunt reprezentați de către Sindicatul "PRO " Instanța de judecată va putea purcede la judecarea cererilor intervenienților, membri ai Sindicatului "PRO ", doar dacă va dispune o nouă disjungere a cererilor celorlalți intervenienți care nu s-au conformat dispozițiilor instanței, judecata acestora rămânând suspendată conform art. 155 indice 1 Cod procedură civilă.

Pârâtul a mai invocat, pe cale de excepție, necompetența materială a instanței de contencios administrativ pentru judecarea cererilor membrilor de sindicat ce au calitatea de personal contractual și prescripția extinctivă. Instanța poate analiza pretențiile reclamanților - intervenienți doar pentru perioada de trei ani anterioară sesizării instanței, nicidecum de la 01.01.2004 cum au solicitat intervenienții. Toate cererile de intervenție au fost introduse la instanța de judecată în cursul lunilor oct. - dec. 2007, deci, data de 01.01.2004 depășește cu mult termenul imperativ de prescripție de trei ani prevăzut de Codul muncii.

Pe fond pârâtul a solicitat respingerea acțiunii pentru motivele pe larg arătate în întâmpinarea din dosarul -.

Pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative în ipoteza căderii în pretenții.

La data de 23.04.2008, Sindicatul "PRO " a depus la dosarul cauzei precizare a cererii de intervenție, atașând și o listă cu persoanele pe care le reprezintă.

Prin aceasta s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție iar pe fond să dispună obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata, către reclamanți, a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv începând cu data de 1.01.2004, până în prezent și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului individual de muncă pentru salariații care își desfășoară în continuare activitatea ca salariați ai DGASPC T iar pentru foștii salariați ai DGASPC T până la data încetării raporturilor de serviciu/contractului individual de muncă cu DGASPC T; obligarea pârâților la actualizarea sumelor reprezentând "indemnizația de dispozitiv" cu coeficienții ratei inflației, de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății; obligarea pârâtei de I să dispună serviciului competent din subordine, consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici și ale personalului contractual "indemnizației de dispozitiv", retroactiv începând cu data de 1.01.2004 și în continuare, pentru beneficiarii acestui drept salariat, fără cheltuieli de judecată.

În motivare s-a învederat că reclamanții din prezenta acțiune au calitatea de salariați sau foști salariați (funcționari publici sau personal contractual), în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială Și Protecția Copilului T, instituție care are personalitate juridică. Această Direcție se află în subordinea și finanțarea Consiliului Județean T, care este autoritate a administrației publice locale.

S-a subliniat că s-au promovat acțiuni similare acesteia, pentru o parte a salariaților. Respectivele acțiuni au făcut obiectul dosarelor nr. 156/30/CA/2OO7, - a Tribunalului Timiș care prin sentințele civile nr. 228/12.03.2007 și 253/CA/04.03.2008 a admis acțiunea (pentru toate cele 3 capete de cerere). Sentință civilă 228/12.03.2007 a rămas irevocabilă urmare a deciziei civile nr. 464/R/30.05.2007 a Curții de Apel Timișoara. Ulterior în cadrul acestei instituții au mai fost pronunțate 2 sentințe definitive și irevocabile prin care actuali sau foști salariați ai DGASPC T au beneficiat de acești bani, dosarele - și - (sentința 650/CA/12.09.2007), și -, - - pronunțate în primă instanță de Tribunalul Timiș. La data înregistrării primei acțiuni (despre care s-a făcut vorbire), o parte dintre salariații pârâtei de I nu erau înscriși în sindicat, iar o altă parte se aflau în concediu ori nu au putut fi contactați pentru a semna tabelele cu numele/prenumele reclamanților, ce au fost anexate acțiunii în contencios administrativ. Atât după pronunțarea sentinței civile nr. 228/12.03.2007 a Tribunalului Timiș, cât și după pronunțarea deciziei civile irevocabile nr. 464/R/3 0/2007 a Curții de Apel Timișoara, s-au adresat conducerii pârâtei de I, T, solicitând să acorde indemnizația de dispozitiv pentru toți salariații, prin următoarele adrese: nr. 15097/30.03.2007; nr. -.06.2007; nr. 29380/3.07.2007. Pârâta nu a dat curs acestor solicitări, comunicând președintelui sindicatului că nu va pune în aplicare executare hotărârea judecătorească irevocabilă decât pentru un număr de 137 de salariați membri ai sindicatului, adică doar pentru cei nominalizați în tabelele cu semnături aflate la dosarul nr. -, urmând ca pentru toți ceilalți membri de sindicat să se adreseze instanței de judecată cu o nouă acțiune.

S-a arătat că se consideră că acest refuz al pârâtei de I creează o situație discriminatorie pentru membrii de sindicat, reclamanți în prezenta acțiune, întrucât este de neconceput ca unii salariați ai instituției să beneficieze de un drept legal, urmare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar altor salariați ai aceleiași instituții să le fie refuzat acel drept (indemnizația de dispozitiv).

Pe cale de consecință, s-au adresat, instanței de contencios administrativ. Potrivit art. 28 alin 1 și alin 2 din Legea nr. 54/2003: (1) "organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau ieși"; (2) "În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin 1 organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată". Potrivit art. 1 alin 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică. prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru. recunoașterea dreptului pretins. și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". De asemenea, potrivit art. 91 din Legea nr. 188/1999, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.". Prin cererile formulate de interveneintul sindicat în numele membrilor săi și adresate pârâților, în vederea îndeplinirii procedurii prealabile (nr. 15097/30.03.2007, nr. -.06.2007 și nr. 29380/3.07.2007) s-a solicitat plata retroactivă a îndemnizației de dispozitiv. S-a efectuat procedura prealabilă, deși ea nu este necesară în prezenta cauză, așa cum rezultă din interpretarea art. 7 din Legea nr. 554/2004. Cererile nu au fost soluționate favorabil, fapt ce a îndreptățit intervenientul la acțiunea în instanță.

Intervenientul a învederat că în ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii, s-a subliniat că urmare reorganizării structurii Guvernului României, inclusiv la nivelul administrației publice, la data de 28 iunie 2003 fost reglementată funcționarea Ministerului Administrației și Internelor. După exact o lună, Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496/28.07.2003 (în modificarea și completarea 275/2002), introducând pct. 9.2 cu următorul conținut: pct. 9.2. " de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației ublice p. ". Acest text normativ este fără echivoc. El introduce, ca beneficiari ai "indemnizației de dispozitiv" și personalul civil, alături de cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care beneficiau, anterior, de respectiva indemnizație. Mai mult, textul normativ precizează și cărui personal civil se acordă "indemnizația de dispozitiv", anume celui care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și administrația publică locală și fără a aduce vreo altă limitare ori restrângere. Este evident că acest Ordin nr. 496/2003 al a urmărit două scopuri principale: primul, ca în rândul personalului care beneficia de indemnizația de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit, anterior, prin Legea nr. 138/1999) să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice; al doilea, ca prin această măsură să se înlăture discrepanțele în ce privește drepturile de natură salariată dintre personalul aflat în subordinea și/sau coordonarea ori îndrumarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se astfel
egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități. Pentru a exclude orice alte interpretări sau îndoieli asupra textului art. 9.2. interveninetul a precizat că, prin același Ordin 496/2003, s-a modificat și punctul 31 din Ordinul anterior nr. 275/2002, care interpretează articolul 47 din Legea nr. 138/1999, astfel: pct. 31.1 "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege ( L 138/1999), cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar". Se poate observa că și acest text normativ, pct. 31.1 are două paragrafe distincte. Primul, definește noțiunea de "personal civil", incluzând aici cele două categorii, anume funcționarii publici și personalul contractual. Raportându-se la situația reclamanților din prezenta acțiune, intervenientul a solicitat a se constata că ea corespunde întocmai textului normativ, în sensul că toți reclamanții sunt fie funcționari publici fie personal contractual, conform tabelului ce anexat.

Intervenientul a mai învederat că este evident că salariații Direcției Generale de Asistentă Socială și Protecție a Copilului T, Direcție (instituție) aflată în subordinea directă și în finanțarea Consiliului Județean T, aparțin administrației publice locale (județene), din care fac parte integrantă. Al doilea paragraf explicitează că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază doar de dreptul prevăzut prin art. 13 din Legea nr. 138/1999, adică doar de sporul de dispozitiv (pe care art. 13 îl definește, stabilindu-i cuantumul). Această precizare era utilă și necesară, deoarece cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract beneficiază, în plus, și de alte drepturi salariale (alte indemnizații și sporuri) indicate în Legea nr. 138/1999. Și aici trebuie observat că, în cadrul paragrafului 2 al punctului 31.1. nu se face distincție între administrația publică centrală și administrația publică locală. Ori, este evident că toți salariații DGASPC T, adică și reclamanții din prezenta cauză, aparțin administrației publice locale. n fine, în ceea ce privește cuantumul "indemnizației de dispozitiv", el este stabilit prin dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, astfel: art. 13. "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract, și salariații civili, beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază". Altfel spus, salariații civili beneficiază de indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază. Aceasta este indemnizația solicitată, retroactiv (pentru perioada ultimilor 3 ani) și în continuare.

S-a învederat că s-a suferit un prejudiciu, prin nesoluționarea favorabilă a cererilor adresate angajatorului și, în consecință, intervenientul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Intervenientul a învederat că în ceea ce privește petitul nr. 3 referitor la consemnarea în carnetele de muncă, acesta este întemeiat. El are legătură directă cu petitul nr. 1, iar indemnizația de dispozitiv este un spor cu caracter permanent a cărui consemnare în carnetele de muncă are o reală imE.ță, întrucât va fi luat în calculul pensiilor beneficiarilor acestui drept salarial. De altfel, și în hotărârile judecătorești, acest capăt de cerere a fost admis.

S-a subliniat că de "indemnizația de dispozitiv" beneficiază toți angajații prefecturilor din țară, toți angajații din domeniul evidenței informatizate a persoanei, precum și angajații acelor consilii locale și consilii județene care au obținut recunoașterea indemnizației de dispozitiv urmare a acțiunilor promovate și câștigate în justiție, prin hotărâri irevocabile. Ar fi profund inechitabil și discriminatoriu ca alți colegi ai noștri, funcționari publici și personal contractual, care lucrează fie în instituții similare, fie în cadrul altor autorități absolut identice, dar situate în alte județe, să beneficieze, retroactiv și în continuare, de acest drept, iar nouă să nu ne fie acordat. S-a subliniat că, așa cum rezultă din prevederile G nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, între atribuțiile acestui minister, prevăzute la art. 14, sunt și cele de monitorizare a programelor de reformă și restructurare a administrației publice locale (pct. 1), îndrumare și sprijinire a autorităților publice locale și a aparatului propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor (pct. 4), colaborarea cu autoritățile administrației publice locale, cu care elaborează împreună programele de dezvoltare a infrastructurii urbane și a serviciilor de gospodărie comunală (pct. 8), etc. Dacă legea a conferit aceste prerogative Ministerului Administrației și Internelor în raport cu autoritățile administrației publice locale (adică cu consiliile locale, consiliile județene și prefecturile) atunci evident că și salariații acestor autorități care compun administrația publică (conform Legii nr. 215/2001) trebuie să beneficieze de dreptul la indemnizația de dispozitiv, stabilit prin ordinul conducătorului respectivului minister. De altfel, Constituția României tratează la capitolul V, intitulat Administrația Publică, atât administrația publică locală cât și Instituția Prefectului, ceea ce a creat premisa unui regim unitar de reglementare. Mai mult, Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin art. 1 alin 2, consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, inclusiv în exercitarea drepturilor economice.

În drept s-au invocat dispozițiile pct. 9.2 și pct. 31.1 din Ordinul nr. 496/28.07.2003 al Ministrului Administrației și Internelor; art. 13 din Legea nr. 138/1999; art. 1 alin 2 din Lege nr. 137/2000; art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 91¹din Legea nr. 188/1999 actualizată; art. 28 alin.1 și alin 2 și art. 54 din Legea nr. 54/2003.

La data de 23.04.2008, pârâta Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului T, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a învederat că având în vedere perioada pentru care reclamanții solicită obligarea T la plata sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de baza, invocă excepția tardivității pentru pretențiile care depășesc termenul general de 3 ani socotiți de la data introducerii acțiunii de către reclamanți. Dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/ 24.03.2003 - Codul Muncii actualizat, reglementează termenul pentru care se pot formula cereri în vederea soluționării unui conflict de munca, respectiv "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat". Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea excepției tardivității pentru pretențiile care depășesc termenul general de 3 ani.

Pe fond, s-a învederat că Ordinul 496/2003, modifică și completează Ordinul nr. 275/2002, ambele acte normative reglementând salarizarea personalului civil și militar din Ministerul d Interne, respectiv Ministerul Administrației și Internelor. Art. II (care introduce pct.9.2 "Indemnizația de dispozitiv se acorda și personalului civil ce-si desfășoară activitatea în domeniul administrației publice") din Ordinul 496/2003 aduce completări la Anexa 1 Ordinului 275/2002, care reglementează salarizarea personalului militar din INSTITUȚIILE PUBLICE DE APĂRARE NAȚIONALA, ORDINE PUBLICA și SIGURANȚA NAȚIONALĂ precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. S-a subliniat că este evident ca Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T nu se regăsește în nici una din instituțiile publice cărora li se aplica Anexa 1 din Ordinul 275/2002, completata și modificata de Ordinul 496/2003. Același Ordin 496/2003 definește termenul de "personal civil", prin modificarea pct.31 a aceleiași Anexe I din Ordinul 275/2003 și interpretează art. 47 din Legea 138/1999. Art.47 din Legea 138/1999, care este interpretat de pct.31, Anexa 1 din Ordinul 275/2003, așa cum este el modificat și completat de Ordinul 496/2003, stabilește categoriile de angajați cărora li se aplica prevederile Legii 138/1999. Chiar din denumirea legii se pot face delimitări în acest sens: Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica și siguranța naționala, precum și acordarea unor drepturi salariate personalului civil din aceste instituții. Este lesne de observat că reclamantul invocă acte normative care reglementează drepturile de natura salariata a personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica și siguranța naționala, subordonate Ministerului Administrației și Internelor.

Pârâta a învederat că nr.OUG 65/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, stabilește la art.10 unitățile pe care le are în subordine, coordonare sau structură, iar la art.11 precizează care sunt instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Ministerului Administrației și Internelor.

S-a subliniat că Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului T, este instituție publică subordonata Consiliului Județean T, atât aceasta cât și nesubordonându-se Ministerului Administrației și Internelor.

Pentru ca apariția Ordinului 496/2003 sa nu ducă la interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor Ordinului, Ministrul Administrației și Internelor a trimis o nota informativă și președintelui Consiliului Județean T ( Adresa nr.15103/18.11.2003), prin care se precizează că acest act normativ nu se aplica autorităților și instituțiilor publice din administrația publica locală și în consecința s-a solicitat luarea masurilor care se impun pentru intrarea în legalitate.

La data de 23.04.2008, instanța de judecată a disjuns cererile de intervenție formulate de intervenienții care au calitate de personal contractual și a trimis cererile acestora la Secția civilă a Tribunalului Timiș, spre competenta soluționare.

La data de 16.06.2008, interevenientul Sindicatul "ACTIV" al angajaților din cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului T, a formulat cerere de intervenție, în nume propriu, prin care a solicitat locarea, calcularea și plata către membrii de sindicat a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază; plata acestei sume retroactiv, începând cu data de 01.01.2004 și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu; obligarea pârâților la actualizarea sumelor reprezentând "indemnizația de dispozitiv" cu coeficienții ratei inflației, de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății;obligarea Direcției Generale de Asistență socială și Protecția Copilului T, să consemneze, prin serviciul competent, în carnetele de muncă ale personalului contractual a "indemnizației de dispozitiv", retroactiv, începând cu data de 01.01.2004, pentru beneficiarii acestui drept; fără cheltuieli de judecată.

În motivare s-a învederat că, acest dosar deriva din dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Timiș, Secția Comerciala și de Contencios Administrativ disjuns în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, Secția Comerciala și de Contencios Administrativ. n Sentința Civila nr. l24/CA/30.01.2008 a Tribunalului Timiș, Secția Comerciala și de Contencios Administrativ pronunțata în dosarul nr.-, pagina 2, dosarul inițial, Sindicatul "ACTIV", este menționat ca intervenient. Pentru acest motiv, s-a considerat că instanța trebuia să citeze și Sindicatul "ACTIV" al angajaților din DGASPC

S-a subliniat că eclamanții au calitate de funcționari publici, angajați, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului DGASPC T se află în subordinea și finanțarea Consiliului Județean T, care este autoritate a administrației publice locale. Potrivit art. l (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său oh într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Urmare a reorganizării structurii Guvernului României, inclusiv la nivelul administrației publice, la data de 28 iunie 2003 fost reglementată funcționarea Ministerului Administrației și Internelor. Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor (în modificarea și completarea 275/2002) a fost introdus pct.92. Prin Decizia Civila nr.841/11.10.2007 a Curții de Apel Timișoara, pronunțata în dosarul -, Sindicatul "Activ" a câștigat pentru 97 de membrii, angajați ai DGASPC T indemnizația de dispozitiv (25%). Sindicatul "Activ" a câștigat anul acesta, în dosarul nr- sporul de dispozitiv pentru o parte din membrii, conform Sentinței Civile nr. 2179/PI/l5.05.2008 a Tribunalului Timiș, Secția Civila - Litigii Munca.

Intervenientul a solicitat acordarea acestui spor începând cu data de 01.01.2004 deoarece prima cerere adresată instanței de judecată de către Sindicatul "Activ" are data de 05.04.2007 data de la care angajații DGASPC T au luat la cunoștință de dreptul pus în discuție, potrivit art. 166 (1) din Legea nr.53/2003 Codul muncii. Acest text introduce ca beneficiari ai indemnizației de dispozitiv și personalul civil, alături de cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care beneficiau, anterior, de respectiva indemnizație. Textul normativ precizează și cărui personal civil se acordă indemnizația de dispozitiv, anume celui care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și administrația publică locală și fără a aduce vreo altă limitare ori restrângere. Ordinul 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor a urmărit două scopuri: În rândul personalului care beneficia de indemnizația de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit, anterior, prin Legea nr. 138/1999) să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Prin această măsură să se înlăture discrepanțele în ce privește drepturile de natură salarială dintre personalul aflat în subordinea și/sau coordonarea ori îndrumarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se astfel egalitatea de tratament sala rial a personalului din cadrul aceleiași autorități. Pentru a exclude orice alte interpretări sau îndoieli asupra textului, art.9.2 face precizarea că, prin același Ordin 496/2003, s-a modificat și punctul 31 din Ordinul anterior nr.275/2002, care interpretează art.47 din Legea nr.138/1999, astfel: Pct.31.1 Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege FUNCȚIONARI PUBLICI și personal contractual din Ministerului Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (Legea nr. 138/1999), cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar. S-a subliniat că și acest text normativ, pct.31.1 are două paragrafe distincte. Primul definește noțiunea de personal civil, incluzând aici cele două categorii, anume funcționarii publici și personalul contractual. Trebuie constatat că, vis a vis de situația reclamanților din acțiune, ea corespunde întocmai textului normativ, în sensul că reclamanții sunt funcționari publici, conform tabelelor anexate. Al doilea paragraf precizează că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază doar de dreptul prevăzut prin art.13 din Legea nr. 138/1999, adică doar de sporul de dispozitiv (pe care art. 13 îl definește, stabilindu-i cuantumul). Această precizare este utilă și necesară, deoarece cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract beneficiază, în plus și de alte drepturi salariale (alte indemnizații și sporuri) indicate de Legea nr. 138/1999. 2 al punctului 31.1 nu face distincție între administrația publică centrală și administrația publică locală. Este evident că salariații Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T, direcție aflată în subordinea directă și finanțarea Consiliului Județean T aparțin, sunt parte integrantă, a administrației publice locale (județene).

S-a mai arătat că în ceea ce privește cuantumul indemnizației de dispozitiv, el este stabilit prin dispozițiile art.13 din Legea nr. 138/1999. Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază. Altfel spus, salariații civili beneficiază de indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază. Aceasta este indemnizația solicitată, retroactiv (pentru perioada ultimilor 3 ani) și în continuare, pentru viitor.

Așa cum rezultă din prevederile nr.OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, între atribuțiile acestui minister, prevăzute la art.14, sunt și cele de monitorizare a programelor de reformă și restructurare a administrației publice locale (pct. 1), îndrumare și sprijinire a autorităților publice locale și a aparatului propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor (pct.4), colaborarea cu autoritățile administrației publice locale, cu care elaborează împreună programele de dezvoltare a infrastructurii urbane și a serviciilor de gospodărire comunală și acordă sprijin pentru realizarea unor proiecte de parteneriat public-privat (pct.8), etc. Dacă legea a conferit aceste prerogative Ministerului Administrației și Internelor în raport cu autoritățile administrației publice locale (consiliile locale, consiliile județene și prefecturi) este evident că și salariații acestor autorități, precum și salariații din direcțiile subordonate care, împreună, compun administrația publică (conform Legii nr. 215/2001) trebuie să beneficieze de dreptul la indemnizația de dispozitiv, stabilit prin ordinul conducătorului respectivului minister. De altfel, Constituția României tratează în capitolul V, intitulat Administrația Publică, atât administrația publică locală cât și Instituția Prefectului, creând premisa unui regim unitar de reglementare.

Intervenientul a subliniat că în prezent, de indemnizația de dispozitiv beneficiază, funcționarii publici și personalul contractual, care lucrează în domeniul evidenței informatizate a persoanei, consilii locale și consiliile județene, au obținut recunoașterea indemnizației de dispozitiv, urmare a acțiunilor promovate și câștigate în justiție. Prevederile pct.9.2 din Ordinul nr. 496/28.07.2003 nu fac decât să asigure egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul administrației publice, înlăturând discriminarea existentă anterior emiterii acestui ordin.

S-a arătat că de asemenea, consemnarea, prin serviciul competent, în carnetele de muncă ale funcționarilor publici și ale personalului contractual a "indemnizației de dispozitiv", retroactiv, începând cu data de 01.01.2004 este întemeiată, având în vedre că indemnizația de dispozitiv este un spor cu caracter permanent, a cărui consemnare în carnetele de muncă are o vădită imE.ță, având în vedere că va fi luat în calculul pensiilor beneficiarilor acestui drept salarial.

S-a mai arătat că având în vedere aceste aspecte Sindicatul "ACTIV" al angajaților din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T se consideră îndreptățit să se adreseze instanței în vederea obținerii pentru membrii săi a indemnizației de dispozitiv, solicitându-se admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

În drept, intervenientul a învederat prevederile art.49-56 din Codul d e procedura civilă, pct.9.2 și pct.31.1 din Ordinul nr. 496/28.07.2003 al Ministrului Administrației și Internelor; art.13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții; art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; art. 166( 1) din Codul muncii; art.28 alini și 2 și art.54 din Legea nr. 54/2003 privind sindicatele.

Prin sentința civilă nr. 625/CA/23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au fost admise cererile precizate formulate de intervenienții SINDICATUL "PRO AS" T (ca reprezentant al numiților, ) și SINDICATUL ACTIV al angajaților din cadrul DIRECȚIEI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI (ca reprezentant a persoanelor trecute în tabelul aflat la fila 125 din dosar, respectiv, și IU) în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T și CONSILIUL JUDEȚEAN

A fost dmisă cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, cerere formulată de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN

Au fost obligați pârâții în solidar la calcularea și plata retroactivă începând cu data de 01.01.2004 și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului individual de muncă pentru salariații care își desfășoară în continuare activitatea ca salariați ai DGASPC T, iar pentru foștii salariați ai DGASPC T până la data încetării raporturilor de serviciu/contractului individual de muncă cu DGASPC a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază.

Au fost obligați pârâții la actualizarea sumelor reprezentând "indemnizația de dispozitiv" cu coeficienții ratei inflației, de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății.

A fost obligată pârâta DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T să dispună serviciului competent din subordine, consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici "indemnizației de dispozitiv", retroactiv începând cu data de 1.01.2004 și în continuare, pentru beneficiarii acestui drept salarial.

A fost admisă cererea de chemare în garanție a AB, cerere formulată de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN

A fost obligat chematul în garanție A B să vireze pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamanților.

În considerentele sentinței s-a reținut că:

Analizând excepția tardivității și prescripției extinctive a acțiunii pentru pretențiile care depășesc termenul general de 3 ani socotiți de la data introducerii acțiunii de către reclamanți, în raport de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/24.03.2003 - Codul Muncii, excepții invocată de pârâții Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului T și Consiliul Județean T, instanța le respinge ca neîntemeiate constatând că raportat la obiectul său, respectiv drepturi bănești, acțiunea este introdusă în termen legal și nu este tardivă sau prescrisă.

În ceea ce privește fondul celor două cererii, instanța constată că reclamanții membrii ai celor două sindicate sunt sau au avut calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T, instituție aflată în subordinea pârâtei CONSILIUL JUDEȚEAN, care este autoritate a administrației publice locale.

Conform pct. 9.2 din Ordinul I nr. 496/28.07.2003 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Pct. 31.1 din același ordin arată că "prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii și personalul contractual din I". Conform art. 13 din Legea nr. 138/1999 la nivel național în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, întrucât prevederile constituționale, în Cap V impun premisa de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, în acest sens fiind și nr.2191/2006 pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, rămasă definitivă și irevocabilă prin nr. 1977/R/2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dos. nr-. Este evident că prin ordinul I nr. 496/28.07.2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial al tuturor salariaților din cadrul aceleiași autorități.

Instanța văzând și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ admite ca fiind întemeiată acțiunea precizată a celor două sindicate, SINDICATUL "PRO AS" (ca reprezentant al numiților, ) și SINDICATUL ACTIV (ca reprezentant a persoanelor trecute în tabelul aflat la fila 125 din dosar, respectiv, și IU și dispune obligarea pârâților la calcularea și plata retroactivă începând cu data de 01.01.2004 și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului individual de muncă pentru salariații care își desfășoară în continuare activitatea ca salariați ai DGASPC T, iar pentru foștii salariați ai DGASPC T până la data încetării raporturilor de serviciu/contractului individual de muncă cu DGASPC a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază.

Obligă pârâții la actualizarea sumelor reprezentând "indemnizația de dispozitiv" cu coeficienții ratei inflației, de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății.

Obligă pârâta DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T să dispună serviciului competent din subordine, consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici "indemnizației de dispozitiv", retroactiv începând cu data de 1.01.2004 și în continuare, pentru beneficiarii acestui drept salariat.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și Consiliul Județean T, precum și chematul în garanție Ministerul Internelor și Reformei Administrative

În motive pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T arată, solicită admiterea recursului și în rejudecarea pe fond, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, arătând, în esență, următoarele:

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T este o instituție publică subordonată Consiliului Județean T, ambele instituții nefiind subordonate Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

Pentru ca apariția Ordinului 496/2003 să nu ducă la interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor lui, Ministrul Administrației și Internelor a trimis o notă informativă și președintelui Consiliului Județean T (adresa nr.15103/18.11.2003), prin care se precizează că acest act normativ nu se aplică autorităților și instituțiilor publice din administrația publică locală și în consecință solicită luarea măsurilor care se impun pentru intrarea în legalitate.

Ordinul nr.496/2003 modifică și completează Ordinul nr.275/2002, ambele acte normative reglementând salarizarea personalului civil și militar din Ministerul d e Interne, respectiv Ministerul Administrației și Internelor.

Mai arată că, este evident că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T nu se regăsește în nici una din instituțiile publice cărora li se aplică Anexa 1 din Ordinul 275/2002, completată și modificată cu Ordinul 496/2003.

De asemenea, art.47 din Legea nr.138/1999 stabilește categoriile de angajați care beneficiază de această indemnizație, chiar din denumirea legii putându-se face aceste delimitări, și anume "Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".

Prin recursul formulat, pârâtul Consiliul Județean T solicită modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției prescripției extinctive pentru pretențiile reclamanților care depășesc perioada de trei ani anterioară sesizării instanței.

Criticând considerentele expuse de instanța de fond, arată că, după ce instanța reține că Ordinul nr.496/2003 prevede acordarea indemnizației și personalului civil definit la pct.31.1, respectiv funcționarilor publici și personalului contractual din Ministerul Administrației și Internelor, concluzionează că ordinul susmenționat "a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială personalului aflat în subordinea și/sau coordonarea, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru persoanele din cadrul aceleiași autorități".

O asemenea concluzie este corectă doar pentru situația în care acțiunea ar fi fost promovată de un funcționar public din cadrul. Acțiunea, însă, a fost admisă pentru o persoană care nu își desfășoară activitatea în, motiv pentru care argumentația raportată la funcționarii publici din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T este absolut eronată pentru considerentele:

- funcționarii publici din cadrul T nu fac parte, sub nici un motiv, din categoria "personalului civil" din;

- funcționarii publici din cadrul T nu se află în subordinea și/sau coordonarea și chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, activitatea lor nu se desfășoară în cadrul "aceleiași autorități", respectiv în, conchide recurentul.

Chematul în garanție Ministerul Internelor și Reformei Administrative critică pentru netemeinicie și nelegalitate sentința pronunțată de instanța de fond.

Consideră că în mod greșit prima instanță a admis cererea de chemare a sa în garanție. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T este o instituție publică, cu personalitate juridică, de interes județean, înființată în baza T nr.64/22.11.2004, reorganizată conform T nr.19/29.03.2006 și funcționează în cadrul Consiliului Județean T, care, în temeiul nr.HG1434/2004 aprobă structura organizatorică, numărul de personal precum și finanțarea acestei direcții.

Arată de asemenea că, potrivit prevederilor Legii nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, bugetele locale se aprobă de consiliile locale ale respectivelor unități administrativ-teritoriale, principiile autonomiei locale și ale descentralizării manifestându-se și în plan financiar. Între Consiliul Județean T, pe de o parte și Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe de altă parte, nu există nici un raport juridic.

Domeniul de aplicare al Legii nr.138/1999 este clar delimitat prin chiar titlul acestui act normativ, iar prin art.1 alin.1, se stabilesc în mod expres și limitativ instituțiile al căror personal militar și civil beneficiază de aceste prevederi.

Astfel, "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.". Iar potrivit art.51 din lege, "funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională sunt prevăzute în anexa nr.6."

Legiuitorul nu lasă loc de interpretare nici când este vorba de a stabili drepturile acordate personalului civil din această lege. Potrivit art.47, "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege". Între aceste drepturi se numără și indemnizația de dispozitiv, reglementată prin art.13 din Legea nr.138/1999.

Modificarea sdusă pct.13.1 din Ordin, invocată de reclamant, intervine odată cu înființarea prin comasarea Ministerului d e Interne și a Ministerului Administrației Publice, în baza nr.OUG64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înființarea, organizarea, reorganizarea sau funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administrației publice centrale și a unor instituții publice. Prin OUG63/2003 privind organizarea și funcționarea, legiuitorul stabilește în sarcina noului minister atribuții în domeniul administrației publice și al ordinii și siguranței publice.

Personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv și personalul oricăror altor structuri ale administrației publice centrale/locale care nu se află în structura organizatorică al sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant, sub aspectul aplicării textelor de lege invocate, faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, conchide recurentul.

Recursurile sunt întemeiate.

Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 304¹.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanți, Curtea reține următoarele:

Curtea constata că Ordinul nr. 275/2002 al Ministrului de Interne, de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi, lege care - așa cum îi indică denumirea - are ca sferă de reglementaresalarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.

Prin urmare, ordinul susmenționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii susmenționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.

De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și funcționarilor publici din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare a legii, astfel cum este circumscrisă în art. 1 al acesteia.

Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".

Prin urmare, sunttrei categorii de persoanea căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr. 275/2002, și anume:

- personalul militar

- personalul civil contractual,

- personalul civil funcționari publici,

din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.

în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr. 275/2002 al Ministrului de Interne prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.

Prin acest din urmă ordin, s-a statuat: "După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut: "9.2.indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".

Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.

Faptul care a generat această eroare de interpretare, precum cea a reclamanților, este că emitentul noului ordin este, în anul 2003, ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.

Or, o atare interpretare este total eronată.

Prin urmare, se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct. 9.2. care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.

Pentru a determina aceasta, trebuie să examinăm mai întâi ce spune Legea nr. 138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.

Astfel, din art. 13 al legii nr. 138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil; "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază deo indemnizație de dispozitivlunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".

Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr. 138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt menționate în art. 1.

Revenind la completarea adusă prin pct. 9.2. introdus prin Ordinul nr. 496/2003, Curtea reține că, pentru a se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat,referirea la personalul civil din administrația publică vizează funcționarii publicidin instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.

O astfel de completare s-a impus pentru a asigura și funcționarilor publici din aceste instituții dreptul la indemnizația de dispozitiv, drept pe care Legea nr. 138/1999 li-l conferea, actualii funcționari publici din instituțiile menționate încadrându-se la acel moment în categoria "salariați civili" ( Legea nr. 138/1999 a fost adoptată înainte de adoptarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici).

Iar aceasta se impunea întrucât sintagma "salariat" induce concluzia unui raport de muncă, existând riscul ca - după apariția categoriei funcționarilor publici, care au legate raporturi de serviciu, iar nu de muncă - acestei categorii a funcționarilor publici, deși fusese avută în vedere de Legea nr. 138/1999, să nu-i fie acordată această indemnizație.

Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil:

- personalul militar - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct. 9.1. din ordinul nr. 275/2002)

- personalul civil contractual,

- personalul civil funcționari publici,

din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

Or, reclamanții din Sindicatul PRO AS T au fost, în perioadele de referință, funcționari publici angajați în aparatul propriu al DGASPC T, iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, astfel că reglementările art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ale art. 9.2. din Ordinul 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2993 nu le sunt aplicabile.

Nu se poate reține discriminarea în sensul OG nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.

Împrejurarea că alți funcționari publici aflați în situații similare cu reclamanții au obținut câștig de cauză nu schimbă datele problemei, neputând impune instanței de control o anume soluție, în detrimentul aplicării și interpretării corecte a legii.

Reținând toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază recursul pârâților ca fondat astfel că îl va admite și în consecință, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea reclamanților -intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile pârâților împotriva sentinței civile nr. 625/CA/23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului-intimat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 11.12. 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - LIBER

GREFIER

Red./23.12.2008

Tehnored./13.01.2008

Ex.2

Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător

Președinte:Diana Duma
Judecători:Diana Duma, Mircea Ionel Chiu, Claudia

#Judecator Diana Duma

Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1373/2008. Curtea de Apel Timisoara

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1373/2008. Curtea de Apel Timisoara