Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1400/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - funcționari publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1400
Ședința publică din 03 iulie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Primăria comunei - - cu sediul în comuna, județul S, împotrivasentinței nr. 860 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta intimată - domiciliată în comuna nr. 1161, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit pârâta Primăria comunei și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, grefierul de ședință învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus de către reclamantă, prin corespondență, întâmpinare la motivele de recurs.
Instanța verifică actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată în temeiul art 150 din Codul d e procedură civilă rămâne în pronunțare cu privire la recursul ce constituie obiectul prezentului dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâta Primăria comunei solicitând obligarea pârâtei la: plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, începând cu data de 21.12.2000 și până la 17.07.2006 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
In motivare reclamanta a arătat că suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
A mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c si d din lege.
Relevant este faptul ca potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007
Prin urmare au solicitat a se constata că, deși aceste drepturi solicitate de reclamante trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 Ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul, refuză acordarea acestora lună de lună.
Referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, solicită a se constata că potrivit art. 29 alin. 1 devenit art. 31 alin. 1 din Legea nr.188/1999 republicată, reclamanta are dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004 până la data de 01.01.2007.
A solicitat a se constata că norma legală de suspendare menționată contravine prevederilor art. 16, art. 41 si art. 53 din Constituția României care prevede că: " Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară intr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății ".
Dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii ce face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, astfel că acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituția României.
A mai arătat că deși art. 44 din nr.OUG 92/2004 a suspendat aplicarea art. 29 din Legea nr. 188 / 1999 în integralitatea sa, totuși drepturile prevăzute la lit. a și b, respectiv salariul și sporul de vechime au fost acordate,
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit. c și d și art. 109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003.
Pârâta legal citată, nu s-a prezentat în instanță dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei,arătând în esență că ste nejustificată obligarea sa de a plăti sume reprezentând aceste drepturi, deoarece reclamanta nu mai este angajata instituției, iar plata acestor drepturi trebuia să le solicite de la instituția în cadrul căreia funcționează în prezent.
Prin sentința nr.860 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 21.12.2000 - 31.12.2005 - invocată din oficiu, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, fiind obligată pârâta Comuna - prin Primar să acorde reclamantei suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat pentru perioada 01.01.2006 - 17.07.2006 sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și a fost respinsă cererea privind plata acestor drepturi pentru perioada 21.12.200 - 31.12.2005, ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei în perioada 21.12.2000 - 17.07.2006.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamanta, a avut calitatea de funcționari publici, sunt salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Reclamanta nu a primit până în prezent, de la apariția actului normativ, sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Raportat la momentul introducerii acțiunii, față de dispozițiile art.3, 7 din Decretul 167/1958, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 21.12.2000 - 31.12.2005 iar în baza art. 31 alin. 1 lit. C și d din Legea nr.188/1999, a admis în parte acțiunea reclamantei privind acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Primăria comunei criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că deși aceste sporuri sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999, nici o prevedere legală nu specifică cuantumul acestor drepturi; creanța pretinsă nefiind certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, a arătat că dispozițiile legale nu prevăd un cuantum de 25% din salariul de bază pentru suplimentul postului și nici pentru suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar în bugetul local al comunei din anul 2009, nu sunt prevăzute aceste cheltuieli de personal suplimentare.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs care, în drept se încadrează conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, urtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin cerere.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și niciCurteanu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei - cu sediul în comuna, județul S,împotrivasentinței nr. 860 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta intimată - domiciliată în comuna nr. 1161, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător - -
aflat în concediu de odihnă, semnează
președintele instanței, conform
art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă
Red. - -
Jud.fond:
Tehnoredact.
09.07.2009 / 2 EX.
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Hîncu Cezar, Grosu Cristinel
