Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1412/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1412/2008
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 429/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimații, PARCHETUL DE PE INALTA DE CASATIE SI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 429 din 07.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiunea, formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și admisă acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, iar în consecință, au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a primei de concediu pentru anul 2001, 2002, 2005, 2006, actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la achitarea integrală a debitului.
Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și obligată aceasta să aloce fondurile necesare efectuării plății sumelor reprezentând prima pentru concediul de odihnă pe anii menționați.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut referitor la cererea de chemare în judecată, că prin acțiunea din 12.11.2007, reclamanta, funcționar public în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ,a solicitat în contradictoriu cu pârâții plata primelor de concediu pentru perioada 2001-2002, 2005-2006 actualizate. Reclamanta a motivat prin aceea că funcționari publici trebuiau să beneficieze de dispozițiile art. 35 alin 2 din Legea nr. 188/1999 privind prima de concediu, dar că acestea au fost suspendate în mod succesiv, iar la încetarea suspendării pârâtele refuza plata acestor drepturi.
Prin întâmpinare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a opus admiterii acțiunii, invocând:
a) excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001-2002, pe motiv că termenul de prescripție al drepturilor salariale este de 3 ani, care curge pentru fiecare primă anuală de concediu în parte.
Tribunalul va respinge această excepție. Este adevărat că potrivit art. 3 lit. Curtea din Codul muncii, termenul de prescripție al acțiunilor având ca obiect drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani, însă acest termen a fost suspendat pe durata suspendării executării însuși dreptului la prima de concediu. Ca urmare, potrivit art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, odată cu încetarea suspendării prescripția își reia cursul.
b) pe fond a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că legile de suspendare a unor drepturi nu puteau fi ignorate.
Referitor la soluția pe fond a Tribunalului, dreptul funcționarilor publici la prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005.
Așadar, norma care atesta dreptul reclamantului la această indemnizație nu a fost abrogată, ci doar executarea ei a fost suspendată în mod succesiv, până în decembrie 2006. Ca urmare, după încetarea suspendării, efectele sale trebuie să se producă retroactiv, respectiv să li se recunoască reclamanților dreptul pe care nici o clipă nu Legea nr.-au pierdut. De altfel, conform art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 se arată că la expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Pentru repararea integrală a pagubei, conform art. 998-999 Cod civil, reclamantul are dreptul la actualizarea sumelor datorate de ordonatorii de credit.
Prin cererea de chemarea în garanție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a cerut chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. Cum acțiunea a fost admisă, s-a admis potrivit art. 60-63 Cod.pr.civ. această cerere, Ministerul Finanțelor fiind răspunzător de planificarea bugetară și distribuirea bugetelor către celelalte Ministere, potrivit Legii finanțelor publice nr. 500/2002.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C, solicitând ca în urma admiterii recursului să fie desființată sentința civilă atacată ca fiind netemeinică și nelegală și, în consecință, cererea de chemare în garanție să fie respinsă ca inadmisibilă și neîntemeiată.
În motivarea recursului, chematul în garanție a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, arătând că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat în cauză, în condițiile pr.civ.
A apreciat chematul în garanție că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În continuare motivării recursului, chematul în garanție a invocat dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice:
" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe disp. art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamantei, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prevederile art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantei care este funcționar public.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamant presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea urmează a respinge recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr. 429 din 07 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT. 2EX./17.06.2008
JUD.FOND..
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
