Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1413/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1413/2008
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-au luat în exmainare recursurile declarate de pârâta SCOALA DE AGENTI DE POLITIE și de către chematul în garanție MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.324/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimații, -, MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) spor de fidelitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor intimaților persoane fizice, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat de pârâta Școala de Agenți de Poliție " " este legal timbrat iar recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. La data de 4 iunie 2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei-recurente Școala de Agenți de Poliție " ".
Reprezentanta intimaților depune la dosar timbrul judiciar mobil în valoare de 0,3 lei datorat pentru fond, arătând că până la sfârșitul ședinței va depune împuternicirea avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru fond în valoare de 4 lei, conform mențiunilor din citație.
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar din întâmpinare cu reprezentanta intimaților, care arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, curtea, după deliberare, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, motiv pentru care declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursurilor formulate și menținerea sentinței civile nr. 324/22.02.2008 a Tribunalului Cluj ca temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
Ulterior, reprezentanta intimaților a depus la dosar împuternicirea avocațială precum și chitanța nr. - din 12.06.2008 cu care s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei pentru fondul cauzei.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 324 din 22.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluja fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, ȘCOALA DE AGENȚI DE POLIȚIE " " C-N și MINISTERUL ECONOMIE ȘI FINANȚELOR și au fost obligați pârâți să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate în funcție de rata inflației începând cu data plății.
De asemenea, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Prin aceeași hotărâre a fost obligată pârâta ȘCOALA DE AGENȚI DE POLIȚIE " " C-N la plata către reclamanți a sporului de fidelitate în funcție de perioada lucrată pentru anul 2005, iar chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să efectueze demersurile necesare suplimentării cu aceste sume a bugetelor instituțiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că otrivit p. prevederilor art. 1 din Legea nr. 360/2002 și art. 5 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999 reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special - polițiști în cadrul Școlii de Agenți de Poliție " "C-N, iar prin art. 6 din nr.OG 38/2003 modificată și completată, s-a stabilit că li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, iar potrivit dispozițiilor art. 38 din Constituția României, " salariații au dreptul la protecția sociala a muncii.
Conform art. 53 alin. 1 și 2 din Constituția României: "Restrângerea unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică" și "să fie aplicată nediscriminatoriu".
Textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la sporul de fidelitate în favoarea funcționarilor publici prin prisma dispozițiilor constituționale suscitate, instanța le-a apreciat ca fiind date prin încălcarea normelor constituționale mai sus specificate, asemenea drepturi nu pot fi suspendate pe o durată nedeterminată de timp, întrucât în acest caz acest drept prevăzut a devenit o obligație lipsită de conținut.
Potrivit prevederilor art. 18 din Codul muncii în vigoare la data suspendării, "drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu", prevederi reiterate și de Legea nr. 53/2003 - respectiv Codul muncii în vigoare.
Referitor la reactualizarea sumelor datorate, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 78 din Codul muncii, în cazul când angajatorul nu plătește anumite sume la timp, "instanta va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul". Fiind un conflict de muncă și existând drepturi salariale restante instanța reține obligativitatea obligării pârâtei la reactualizarea, indexarea și majorarea acestora.
Având în vedere considerentele susmenționate, conform art. 1.165 Cod civil, art. 139 din Codul muncii, art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, art.6 din OG 38/2003, art. 78 din Legea nr. 350/2002, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, în ceea ce privește obligarea la plata drepturilor solicitate pentru anul 2005 în sarcina pârâtului Școala de Agenți de Poliție " ", drepturi ce urmează a fi actualizate cu dobânda legală la data efectuării plății, astfel că va admite acțiunea formulată de reclamanți. De asemenea, pârâtul, în calitate de ordonator secundar de credite, cât și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în calitate de ordonator principal de credite au fost obligați să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății sporului de fidelitate cuvenit reclamantilor și în acest sens excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâti a fost respinsă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să includă în rectificarea bugetului și să vireze Ministerului Administrației și Internelor fondurile necesare achitării sumelor cu titlu de spor de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu dobânda legală la data plății, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a a fost respinsă, admițându-se în acest sens și cererile de chemare în garanție formulate de pârâtii Școala de Agenți de Poliție " " C și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Deoarece reclamantul nu era angajat la Școala de Agenți de Poliție " " C, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și pasive a pârâtelor și în consecință, a respins acțiunea față de acest reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, Ministerul Economiei și Finanțelor și Școala de Agenți de Poliție " " C-.
În recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor se critică hotărârea instanței de fond sub aspectul admiterii cererii de chemare în garanție a acestei instituții publice.
În motivarea recursului, chematul în garanție a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale în cauză, arătând că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat în cauză, în condițiile pr.civ.
A apreciat chematul în garanție că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În continuare motivării recursului, chematul în garanție a invocat dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
În recursul declarat de pârâta Școala de Agenți de Poliție " " C- se solicită admiterea recursului și respingerea cererii reclamanților privind sporul de fidelitate pentru anul 2005 ca fiind neîntemeiată, apreciind hotărârea Tribunalului Cluj ca netemeinică și nelegală, fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii.
Astfel, pârâta susține că în privința sporului de fidelitate, aferent perioadei 2005 intervenit suspendarea în condițiile art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004, astfel încât în bugetul aprobat școlii în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate, iar în baza art. 57 din nr.OG 38/2003, acordarea drepturilor bănești nu se poate realiza decât în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
În final, pârâta a reiterat și dispozițiile art. 4 alin. 3 și art. 72 din Legea nr. 500/2002 din care rezultă faptul că angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat școlii se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, iar utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate, determină atragerea răspunderii celor vinovați.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate din următoarele considerente.
Așa cum corect a reținut prima instanță, otrivit p. prevederilor art. 1 din Legea nr. 360/2002 și art. 5 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999 reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special - polițiști în cadrul Școlii de Agenți de Poliție " "C-N, iar prin art. 6 din nr.OG 38/2003 modificată și completată, s-a stabilit că li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, iar potrivit dispozițiilor art. 38 din Constituția României, " salariații au dreptul la protecția sociala a muncii.
Este real că aceste prevederi legale au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat și legile bugetului asigurărilor sociale de stat, însă prin efectul suspendării nu s-a anulat dreptul ci amânată doar realizarea concretă și efectivă a acestuia.
Dispozițiile art. 53 din Constituția României permit legiuitorului să restrângă prin lege exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți condiționat de existența unor situații expres prevăzute în norma constituțională, pe principiul proporționalității, al necesității într-o societate democratică, al nediscriminării și fără a se aduce atingere exercițiului dreptului ori unor libertăți.
Prin urmare, în cauza de față, prin legile bugetului nu s-a procedat la restrângerea exercițiului dreptului de a beneficia de sporul de fidelitate, deoarece pentru a se lua o atare măsură, aceasta ar trebui să fie obiectiv justificată de existența cazurilor exprese și limitativ prevăzute în Constituție, precum și justificarea necesității și proporționalității. Ori, o atare justificare nu a fost oferită, iar afirmația că dreptul nu a putut fi realizat condiționat de lipsa fondurilor necesare nu poate constitui un motiv suficient, pertinent și concret pentru a se refuza posibilitatea conferită de lege reclamanților pentru a-l putea exercita și admite în sens contrar, ar însemna că se golească de sens și conținut tocmai dispoziția legală care-l consacră.
Curtea reține că odată ce legiuitorul a recunoscut un drept funcționarului public pentru exercitarea acestuia și atingerea scopului și finalității urmărite este necesar să se creeze și mecanismele necesare, astfel s-ar ajunge la negarea legii și implicit dacă instanțele judecătorești ar valida un astfel de punct de vedere la negarea justiției, ceea ce este de neadmis.
Pe de altă parte, este de semnalat că potrivit jurisprudenței pertinente a Curții Constituționale, drepturile suplimentare cum ar fi primele, sporurile sau adaosurile prevăzute în diferite acte normative nu constituie drepturi fundamentale concrete de Constituție, iar prev. art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor (a se vedea, spre pildă, decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 230 din 18.03.2005).
Critica privind încălcarea de către prima instanță a actelor normative invocate de recurenți nu este întemeiată și din alte considerente.
Așa cum rezultă fără echivoc din disp. art. 6 din nr.OG 38/2003 modificată și completată, s-a stabilit că funcționarilor publici li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Așa cum a reținut și prima instanță, dispozițiile legale precizate prin care i s-a recunoscut dreptul funcționarului public la beneficiul primei anuale de concediu au fost succesiv suspendate, ca mai apoi, legiuitorul să nu mai adoptat nici un act normativ vizând suspendarea exercițiului dreptului și nici abrogarea ori înlăturarea acestuia.
Ca atare, Curtea reține că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturat existența pentru anul 2005.
Dispozițiile legale precizate prin care s-a dispus suspendarea exercițiului dreptului nu mai pot fi supuse cenzurii pe calea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de contencios constituțional deoarece prerogativa acesteia se circumscrie exclusiv dispozițiilor legale în vigoare la data învestirii sale. Or, cum legile de suspendare și-au încetat aplicabilitatea, cenzurarea constituționalității acestora revine exclusiv jurisdicțiilor judiciare care vor decide în fiecare caz în parte.
Pentru examinarea acestei chestiuni, Curtea are în vedere și statuările de principiu ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 233 din 15.03.2006) unde s-a examinat posibilitatea acordării primei de concediul pentru magistrați conform art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin nr.OG 83/2000.
Astfel, în decizia precitată, Înalta Curtea reținut cu valoare de principiu că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat în perioada în care exercițiul dreptului a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență recunoscută, să fie vidat de substanță sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea.
Față de argumentele mai sus expuse, pe care Curtea de Apel le împărtășește întru-totul, se constată că prima instanță a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale pertinente în materia litigiului de față, iar motivul de nelegalitate prev. la art. 304 pct. 9.pr.civ. nu este prezent în cauză.
În privința recursului declarat de cătrechematului în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor publice Curtea constată următoarele:
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice:" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
1
2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe disp. art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamanților, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantei care este funcționar public.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamanți presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea urmează a respinge recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin C și pârâta Școala de Agenți de Poliție " " C-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și ȘCOALA DE AGENȚI DE POLIȚIE " " C- împotriva sentinței civile nr. 324 din 22 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./07.07.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
