Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1442/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1442
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.616/19.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâta - intimată DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent lipsă, avocat iar în reprezentarea pârâtei - intimate se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantele părților depun la dosar împuternicire avocațială, respectiv delegație de reprezentare.
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității formulării recursului.
Reprezentanta reclamantului - recurente pune concluzii de respingere a excepției.
Reprezentanta pârâtei - intimate solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 19.06.2007, sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Reșița, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 190/05.06.2007 emisă de pârâtă, solicitând anularea acesteia, ca netemeinică și nelegală.
A menționat că, în urma controlului efectuat la cantonul silvic nr.20, în perioada 18.04.2007 - 12.05.2007, reclamantul nu a fost găsit vinovat de pagubele constatate. De asemenea, a arătat că pârâta nu a sesizat organele de cercetare, pentru a identifica vinovații, așa cum s-a precizat în nota de constatare, încheiată cu ocazia controlului.
Mai a arătat că, în data de 13.06.2007, reclamantul avea deja desfăcut contractul individual de muncă (încă din data de 07.06.2007) și, deci, nu mai putea semna acte de control.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei de imputare nr.190/05.06.2007.
În motivare, a arătat că în mod legal s-a procedat la imputarea prejudiciului constatat în sarcina contestatorului, gestionar al cantonului, care nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de pază a cantonului pe care îl avea în gestiune. Mai a arătat că, pentru aspectele constatate cu ocazia controlului efectuat în cadrul cantonului gestionat de reclamant, pârâta a sesizat și organele de urmărire penală, fiind formulată plângere penală împotriva acestuia.
În apărare, a invocat dispozițiile art.115 Cod procedură civilă, art.8, art.12 lit. b) și art.24 din nr.15/1988.
Prin sentința civilă nr.616/19.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis excepția perimării, invocată din oficiu și a constatat perimată acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, procedând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepției perimării, invocată din oficiu, a reținut următoarele:
Din verificarea actelor de la dosar, rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 11.01.2008, când cauza a fost suspendată în baza dispozițiilor art.242 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă. De la această dată, cauza a rămas în nelucrare, mai mult de un an, din vina părților.
Potrivit dispozițiilor art.248 alin.1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art.252 Cod procedură civilă, perimarea se poate constata și din oficiu.
Susținerile reclamantului referitoare la faptul că nu i se poate reține lipsa de stăruință, întrucât a ținut legătura cu expertul, precum și invocarea faptului că interesul în soluționare trebuie să aparțină pârâtei, care a solicitat efectuarea expertizei,fiind o probă de care ei trebuie să se intereseze",iar lipsa de interes în cauză nu le poate profita" sunt neîntemeiate și au fost înlăturate, pentru următoarele considerente:
În speța de față, suspendarea judecării s-a făcut la cererea ambelor părți, la termenul de judecată din data de 11.01.2008.
În situația în care reclamantul a ținut legătura cu expertul, trebuia să cunoască că acesta nu mai putea efectua expertiza și, în consecință, trebuia să solicite repunerea pe rol a cauzei, anterior împlinirii termenului de un an și nu ulterior, cum a procedat de fapt.
Referitor la faptul că și pârâta avea interes în soluționarea litigiului și trebuia să se intereseze de efectuarea expertizei, instanța a constatat că reclamantul avea interesul ca cererea sa să nu rămână în nelucrare și să se soluționeze, atâta vreme cât perimarea profită pârâtei.
Având în vedere cele mai sus menționate, ținând seama de dispozițiile art. 248 alin.1 și art.252 Cod procedură civilă, instanța de fond a admis excepția perimării și, pe cale de consecință, a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Silvică Reșița.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, reclamantul, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a admis excepția perimării acțiunii, fără a ține seama de următoarele aspecte:
Deși reclamantul a ținut legătura cu expertul, nu i s-a comunicat faptul că acesta a depus la dosar o cerere de înlocuire, fiind surprins când la termenul din 05.06.2009 a văzut în dosar cererea depusă de expert, din luna decembrie 2008, chiar dacă după această dată, expertul nu i-a comunicat nimic despre această solicitare de înlocuire.
Se mai arată că, potrivit dispozițiile art.250 alin.1 Cod procedură civilă "perimarea este suspendată. dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de interes a părților". Ori se poate observa că reclamantului nu i se poate reține lipsa de stăruință, mai ales că a ținut tot timpul legătura cu expertul, tot promițându-i-se că se va efectua expertiza.
Menționează că interesul în soluționarea cauzei trebuia să aparțină și pârâtei, expertiza fiind o probă de care trebuia să se intereseze, iar lipsa lor de interes în cauză nu le poate profita, deoarece prin constatarea perimării acestui dosar, Dispoziția nr.190/05.06.2007 prin care i s-a imputat reclamantului suma de 75.111,88 lei rămâne valabilă și produce efecte.
În drept au fost invocate dispozițiile art.312 pct.2 raportat la art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța conform art.312 alin.1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca fiind tardiv formulat, pentru următoarele considerente:
Conform art.253 alin. 2 Cod procedură civilă,hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
Hotărârea recurată a fost pronunțată de Tribunalul C-S la data de 19.06.2009, iar recursul împotriva acestei hotărâri a fost înregistrat la data de 02.07.2009, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art.253 alin. 2 Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea va respinge recursul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.616/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, ca fiind tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED:/02.12.2009
TEHNORED:/03.12.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
