Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1458/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1458
Ședința publică din 22 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanții G, -, -, -, ---, -, -, -, -, -, -, și -, împotriva Sentinței civile nr. 4217 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat PREFECTUL JUDEȚULUI M, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) - supliment post, supliment corespunzător treptei de salarizare.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, precum și că a fost comunicat cu intimatul, o dată cu citația.
Curtea, din oficiu ridică excepția prematurității formulării acțiunii introductive de instanță și reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4217 pronunțată la data de 26.11.2008 în dosar nr- al tim a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții G, -, -, -, ---, -, -, -, -, -, -, și - împotriva Prefectului Județului
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1, lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 modificată, privind Statutul funcționarilor publici, acordarea acestor drepturi presupuse, pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o încălcare a Deciziei Curții Constituționale 820/2008.
Potrivit deciziei de mai sus, instanțele judecătorești nu au competență de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării a vreunui drept prevăzut de lege, dare care în prezent nu este posibil de executare efectiv.
Ar trebui să existe drepturi legale date în executare, art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentelor cerute de reclamanți, atribuții care exced competențelor stabilite prin instanțele judecătorești.
În cazul suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legea nu reglementează modalitatea de calcul, acesta urmând a se stabili odată cu adoptarea sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea celor solicitate recurenții au arătat că reținerile instanței constând în aceea că acordarea drepturilor s-ar stabili doar odată cu adoptarea sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor este greșită deoarece temeiul dreptului la sporurile salariale îl constituie art.31 alin.1 lit.e și d din Legea nr.188/1999; această componentă a salariului a fost introdusă prin art.13 din Titlul III din Legea nr.161/2003; prin OG nr.92/2004 și OG nr.2/2006 au fost suspendate drepturile însă la încetarea perioadei au reintrat în vigoare; o normă legală odată reglementată trebuie să producă efecte, iar dreptul de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană.
Față de argumentele aduse de părți în contextul reținerii că prin dispozițiile pe care s-a fundamentat demersul introductiv nu s-a cuantificat un procent al suplimentelor solicitate Curtea a pus în discuție excepția prematurității acțiunii apreciate ca neîntemeiate.
În acest sens se reține că prin cererea introductivă de instanță reclamanții reclamanții G, -, -, -, ---, -, -, -, -, -, -, și - în contradictoriu cu Prefectul Județului Mas olicitat instanței a dispune obligarea pârâtului la acordarea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată calculate și plătite începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu; suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, retroactiv din data de 1.01.2004 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la nașterea dreptului până la data efectuării plății efective, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că membrii de sindicat sunt funcționari publici și îndreptățiți la acordarea suplimentelor în contextul dispozițiilor Legii nr.188/1999, art.31 al Legii nr.161/2003 al nerestricționării în condițiile codului muncii și dispozițiilor constituționale precum și din perspectiva art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că ignorându-se prevederile actelor normative în mod nejustificat se refuză acestora.
Din conținutul argumentelor aduse se observă că se atacă refuzul de a se plăti suplimentul postului și treptei de salarizare în procent de 25% în considerarea dispozițiilor legii contenciosului respectiv faptul că refuzul este nejustificat iar prin aceasta I se aduce o vătămare într-un drept recunoscut de Legea nr.188/1999 art.31 lit.c și
Conform prevederilor art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În sensul actului normativ refuzul nejustificat constituie exprimarea explicită cu exces a autorităților a voinței de nu rezolva cererea iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților cu încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție sau lege.
În speță nu se poate reține un refuz în sensul evocat de dispozițiile legii contenciosului I reținut de recurenți. Astfel, actul normativ prin dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și din Legea nr.188/1999 prevede că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul compus din:" c) suplimentul postului, d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Textul enunțat nu prevede un procent propriu zis al suplimentului iar o altă dispoziție legală în actul normativ care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins nu există. În aceste circumstanțe dat fiind neindividualizarea nu se poate vorbi de obligație certă, de o obligație de plată la un procent respectiv de un refuz nejustificat și ca atare de o aplicare greșită a dispozițiilor legale. vreme printr-o dispoziție legală nu este statuat un procent și de vreme ce un demers în fața autorităților competente a legifera un atare procent nu se relevă a fi fost făcut demersul promovat este prematur introdus.
Evident se relevă că în practică s-a statuat un procent de 25% prin analogie sau similitudine cu alte drepturi/sporuri și ca atare nu se poate reține o prematuritate. Această susținere nu poate fi primită deoarece instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât recunoașterea unei atare prerogative ar încalca principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Curtea nu negă faptul că legea recunoaște dreptul la supliment, dar nu poate proceda la cuantificarea, individualizarea lui în maniera solicitată, întrucât misiunea sa este aceea de a soluționa litigiile aplicând legea, iar aceasta nu prevede un cuantum.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens sau ca urmare a faptului că pârâtele nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității.
Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicare principiului menționat anterior.
Revine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului, precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Legile fiind adoptate de către Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, îi revine prerogativa organizării executării legilor, scop în care emite hotărâri tocmai pentru a face o lege cât mai clară și aoa plica cât mai corect. Evident că hotărârea de guvern nu are calitatea, în nici un caz, de a crea drept.
Puterea judecătorească nu are dreptul de a interfera în activitatea de legiferare. Recunoașterea dreptului reclamanților derivând din prevederile art. 31 din Legea nr. 189/1999 în prezenta procedură constituie premisa exercitării unor proceduri judiciare ulterioare prin care reclamanții să invoce fie răspunderea Statului Român prin Ministerul Finanțelor pentru prejudiciul ce li s-a cauzat ca urmare a adoptării unei legi neclare, fie premisa angajării răspunderii autorităților cărora legea fundamentală le-a recunoscut competențe în materie de legiferare.
Reclamanții vor putea solicita celor două foruri competente inițierea demersurilor potrivit prerogativelor lor de a legifera corespunzător dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa încât acesta să poată fi clar individualizat și să fie posibilă aplicarea corectă a legii.
Desigur se relevă de recurenți că instanțele nu au competența de a anula ori refuza aplicarea dispozițiilor mai sus enunțate. Această susținere nu poate fi reținută întrucât recurenții nu cer recunoașterea unui drept acesta fiind dat de lege ci cer obligarea la plata unui anume procent care nu este cuantificat de nici o dispoziție legală și ca atare la acest moment nu se poate dispune obligarea la ceva ce nu este individualizat concret, demersul fiind astfel prematur.
Așadar față de cele menționate în baza art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul reclamanților G, -, -, -, ---, -, -, -, -, -, -, și - împotriva Sentinței civile nr. 4217 din 26.11.2008 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, va modifica hotărârea în sensul respingerii ca premature a acțiunii formulate de reclamanții G, -, -, -, ---, -, -, -, -, -, -, și - în contradictoriu cu PREFECTUL JUDEȚULUI
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de G, -, -, -, ---, -, -, -, -, -, -, și - împotriva Sentinței civile nr. 4217 din 26.11.2008 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții G, -, -, -, ---, -, -, -, -, -, -, și - contradictoriu cu PREFECTUL JUDEȚULUI M, ca prematură.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./05.05.2009
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
