Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 179/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 179

Ședința publică din 22 aprilie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Floarea Tămaș

GREFIER: ---

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 5418 din 12 decembrie 2008, emisă de pârâtă.

La data de 17 aprilie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantului pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.

dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 15 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Constată că prin acțiunea înregistrată la 26.03.2009 sub nr- reclamantul în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Sas olicitat instanței anularea hotărârii nr.5418 emisă de pârâtă la 12.12.2008, obligarea pârâtei la recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii a arătat că hotărârea nu corespunde realității.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii în considerarea că reclamantul nu se încadrează în cazurile prevăzute de art.1 din OG nr.105/1999 respectiv nu face dovada persecuției, familia nu a fost găsită în evidența cu persoane refugiate, declarațiile sunt sumare.

Analizând cele susținute de părți, Curtea reține următoarele:

Prin hotărârea nr. 5418 emisă la data de 12.12.2008 de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul, fără a se reține care sunt motivele pentru care nu se încadrează în prevederile OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000.

Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege: a fost deportat, a fost strămutat.

Conform art. 2 din Normele de aplicare a prev. nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele refugiate.

Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.

Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile autentice a martorilor și care relevă că familia reclamantului a fost nevoită să se refugieze din cauza persecuțiilor etnice din localitatea de domiciliu în perioada martie 1941 - martie 1945 în comuna județul Faptele arată martorii sunt cunoscute întrucât s-au refugiat în aceeași localitate și sunt beneficiari ai Legii nr.189/2000.

Or, în aceste circumstanțe, câtă vreme din acte rezultă refugierea și de vreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinții, aceștia suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantei de la beneficiul acordat de lege este nelegală.

Evident, se poate susține că reclamantul nu ar fi avut domiciliu de unde să se refugieze și nu a suferit persecuții. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât reclamantul nu putea avea alt domiciliu decât al părinților. Pe de altă parte, având în vedere vârsta la aceea vreme a reclamantului este exclusă manifestarea de voință în sensul alegerii domiciliului. Ca atare, ținând cont de contextul general în care părinții au suferit prejudicii prin refugiere, nu se poate susține că reclamanta nu a avut de suferit aceleași consecințe irevocabile ca părinții săi.

Prin urmare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei referitoare la refugiu sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse

Desigur se susține de pârâtă că cele relatate nu pot fi reținute în lipsa unei confirmări prin acte oficiale, și urmare a datelor contradictorii. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât în contextul dispozițiilor legii evocate și a normelor de aplicare dovada se poate face prin orice mijloc de probă inclusiv declarații de martorii. Ori, martorii au relevat părăsirea domiciliului urmare a persecuției, iar datele și aspectele relevate de aceștia nu conțin situații de genul arătat, acestea fiind date urmare a cunoașterii situației concrete.

Așadar, față de cele expuse, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prev. art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea atacată și obligată pârâta la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită începând cu data de 1 iunie 2007.

Totodată constatând incidența art.274 pr.civ. Curtea va obliga pe pârâtă să achite reclamantului cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial în sumă de 300 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în comuna sat nr.98, jud. S în contradictoriu cu pârâtaCasa Județeană de Pensiicu sediul în Z, B- - - nr.85, jud.

Anulează Hotărârea nr. 5418/12.12.2008 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15.03.1941-6.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu 1.09.2008.

Obligă pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red.//4 ex./04.05.2009

Președinte:Floarea Tămaș
Judecători:Floarea Tămaș

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 179/2009. Curtea de Apel Cluj